Chisinau Forum III: Ovidiu Hurduzeu – Revoluția eului gnostic (VIDEO)

08:33, 15 octombrie 2019 | Actual | 294 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Ovidiu Hurduzeu, scriitor și critic social, România

La ora actuală se dă o luptă pentru prefigurarea viitoarei ordini mondiale. Această luptă are loc pe mai multe fronturi: politic, social, cultural, religios. Deseori, lupta este prezentată ca o dispută între ,,liberalism’’ și ,,conservatorism“ și într-un sens mai larg între ,,liberalism“ și orice i se opune. Adevărata încleștare nu este însă între liberali și conservatori – termeni a căror înțeles  a devenit, după caz,  fie vag,  fie  înșelător. Mai degrabă, adevărata luptă este între două tradiții religioase: gnosticism și aliații lui împotriva creștinismului trinitar. Prin creștinism trinitar înțeleg nu numai Biserica răsăriteană, dar  și orice tradiție creștină care a înfruntat gnosticismul  în numele Sfintei Treimi.

Nu voi trasa aici istoria gnosticismului începând cu  primul și al doilea secol  după Hristos,  continuând cu Evul Mediu, până în prezent. Ar fi o încercare inutilă, întrucât gnosticismul nu se supune unei interpretări istorice obișnuite. Legătura între gnosticismul antic și modern poate fi stabilită prin identificarea unui tip  sau tipar gnostic. O metodologie tipologică este mai potrivită pentru înțelegerea relației între gnosticii din toate timpurile și a primejdiei pe care ei o reprezintă pentru civilizația noastră.

Subminarea creștinismului de către gnostici este un fenomen vast. Timpul nu ne permite să ne ocupăm de multiplele aspecte ale acestei subversiuni. Aș vrea  să vă atrag atenția doar asupra câtorva chestiuni îngrijorătoare. În primul rând, învățătura gnosticilor  referitoare la gnoză – cunoașterea lui Dumnezeu dobândită  în urma unui periplu spiritual personal – ca singură cale spre mântuire. Gnosticismul susține că omul nu ajunge la cer  ducând o existență virtuoasă sau prin credință,  ci prin gnoză. Iluminarea gnostică nu este însă pentru toată lumea. Doar o elită spirituală poate să ajungă la cunoașterea pură a lui Dumnezeu, o cunoaștere eliberată de povara timpului, locurilor, evenimentelor, persoanelor sau a oricărei încrengături materiale.Căutarea ezoterică a lui Dumnezeu și căutarea eului interior, descărnat, devin sinonime datorită identificării ontologice dintre ele. Eliberarea gnostică de lumea materială este  de fapt o fugă în propriul eu. Când eul atinge iluminarea gnostică, se transformă efectiv într-un Dumnezeu și orice fapte  ar face în această lume, ele nu-l mai pot corupe.

O a doua chestiune demnă de menționat se referă la totala depreciere a lumii tangibile. Gnosticii se separă de lumea reală,  întrucât creația – materia, locul, timpul, schimbarea, trupul și orice poate fi auzit, ascultat, atins sau mirosit – s-a dovedit a fi o dezordine îngrozitoare. Pentru a-l disculpa pe Dumnezeu pentru  o lucrare îngrozitor de prost croită, gnosticii au stabilit un dualism radical între divinitate și creație. Ei atribuie răul unei puteri secundare, un demiurg incompetent, co-etern cu Dumnezeul dragostei, dar în nici un fel legat de El. Împotriva gnosticismului și a dualismului în toate formele sale, creștinismul afirmă bunătatea lumii materiale a spațiului și a timpului.

Este adevărat că ordinea timpului este imperfectă din cauza păcatului. Și totuși naturalul, istoricul și însăși materia nu trebuie să fie învinse, acestea trebuie doar să fie perfecționate în timp și prin intermediul timpului prin acțiunea Dumnezeului Creației. Creația este un proiect care trebuie să fie realizat în sens eshatologic. Aceasta nu este perfectă, ci perfectibilă, în sensul că încă nu e împlinită. Imperfecțiunea creației nu e cauzată de o deficiență ontologică. În pofida Căderii, creștinismul celebrează bunătatea intrinsecă a ordinii create, care a apărut ca urmare a unei binecuvântări. Pentru creștini însăși viața este văzută ca un pelerinaj prin lume, nu ca o fugă din lume.

Marele scriitor catolic englez G.K. Chesterton spunea că America este,,o națiune cu sufletul unei biserici”. O descriere mai adecvată ar fi ,, o națiune cu sufletul unei biserici gnostice ‘’. Consumismul de astăzi, bazat pe modelul american al elitelor consumatoare, este cu desăvârșire gnostic. Aș spune că este un model mai curând religios decât economic.

Prin consum, eul postmodern se află în căutarea propriului sine. ,,Consum, deci exist’’ este  principiul său de căpătâi. Actul de a consuma oferă  ocazia pentru  auto-divinizare. Campania publicitară a firmei Reebok  ,,Sunt ceea ce sunt’’ este emblematică pentru dorința infinită a ego-ului  de a se inventa și reinventa prin consum. Într-o societate de consum, obiectele nu sunt importante prin ele însele. Transformate în mărfuri, ele trebuie să fie schimbate în mod constant pentru a menține vie dorința individului de a-și reafirma propriu său eu. Consumatorul contemporan nu acordă nici o valoare lumii exterioare, întrucât orice atașament l-ar face mai puțin liber. Libertatea este înțeleasă aici în mod gnostic drept o independență totală față de obiectele și relațiile exterioare. Orice atașament față de o lume obiectivă restrictivă, orice ,,loialitate’’ față de valori, înțelesuri și tradiții este percepută ca o constrângere, o limitare a libertății individuale. Ceea ce contează cu adevărat este marfa ca spectacol, imaginile irezistibile, dar lipsite de substanță, ce oferă o plăcere imediată și nu cer nici un efort.

Într-o manieră similară, Imperiul American acționează ca un consumator colosal care se auto-divinizează și nu se mai simte legat de realitățile lumii. Proiectul său  constă în eliberarea propriului  ,,eu imperial suveran’’ (Weigel) din constrângerile pluralității pentru a deveni din ce în ce mai identic cu el însuși. Pentru Imperiul american, pluralitatea, caracteristica realităților care există prin ele însele, este un defect de ființă. Pluralitatea trebuie să fie abolită, întrucât Imperiul american nu caută nimic în afara sa.  Unul dintre consilierii lui George Bush spunea că: ,,suntem un imperiu acum,  când acționăm, creăm propria noastră realitate’’și  lua în derâdere ceea ce el numea ,,comunitatea bazată pe realitate’’.

Imperiul american se vrea a fi prima sursă și principiul însuși al realității. Crearea,,propriei noastre realități’’ ca înlocuitor al lumii timpului și spațiului este un proiect elitist, numit în mod eufemistic ,,revoluția democratică globală’’. Multă,,creație distructivă’’ (vezi Siria, Afganistan) și câțiva arhonți, reali sau inventați, sunt ingredientele necesare pentru a menține Proiectul american în viață ca acțiune pură fără scopuri și intenții specifice.

După evenimentele din 9/11 analistul neoconservator Michael Ledeen scria: ,,Să nu avem nici o îndoială în privința capacității noastre de a distruge tiraniile. Este lucrul pe care îl facem cel mai bine. Este ceva firesc pentru noi căci suntem singurii revoluționari adevărați din lume așa cum am fost de mai bine de 200 de ani. Distrugerea creativă este prenumele nostru…Cu alte cuvinte, a venit din nou timpul să exportăm revoluția democratică. Celor care spun că nu se poate, le reamintim doar de anii 80, când am  fost la cârma unei revoluții democratice care i-a răsturnat pe tirani de la Moscova până la Johannesburg”.

Cu toate acestea triumful Imperiului american nu a constat în distrugerea tiraniilor, ci în globalizarea felului de a consuma al elitelor. De la New York la Johannesburg, de la Teheran la București, mase de indivizi interșanjabili nu se mai confruntă cu realitatea. Cheltuind bani – banii sunt forma minimală a realității – jinduiesc după consumul elitelor ca să se desprindă  de omenirea obișnuită. Redobândita lor libertate exclude orice atașament și renunță la orice substanțialitate, cu excepția celui mai insignifiant lucru dintre toate: eul.

”Distrugerea creativă”,  cu adevărat devastatoare, nu a fost adusă din exterior. Ea răsare din interior. Asemeni unei bombe cluster, ”suveranul eu imperial” explorează în milioane de euri golite de orice substanță, fiecare dintre acestea fiind angajate în propria ”distrugere creativă”.

Oricât de descărnat ar fi eul consumator, depinde încă de  rețeaua lanțurilor de magazine, de malluri, vastele întinderi suburbane și de o cultură corporatistă obsedată de bilanțul final al fiecărei zi: profitul maxim. America, la rândul ei, este încă  prinsă într-o cultură și istorie specifică. Toate acestea împiedică Proiectul imperial să parcurgă cu succes faza următoare a revoluției gnostice: separarea eliberatoare a  eului de el însuși și dispariția sa într-un cod digital.

Chișinău Forum III: Conferința Internațională ”Dincolo de Momentul Unipolar – Perspective asupra Deveniri Lumii Multipolare” (VIDEO)

Chisinau Forum III: Mesaj de solidaritate din partea Comitetului Jean Parvulesco

Chisinau Forum III: Souraya Assi, Jurnalistă și scriitoare din Liban

CHIȘINĂU FORUM III: Irnerio Seminatore, preşedinte fondator al Institutului European de Relaţii Internaţionale (VIDEO)

Chisinau Forum III: Paul Ghiţiu, scriitor, jurnalist, cineast, om politic, România (VIDEO)

Chisinau Forum III: Youssef Hindi, istoric al religiilor şi geopolitolog, Franţa – Discurs (VIDEO)

Chișinău Forum III: Va salva Rusia Vestul (din nou)? Sau doar va salva lumea…(VIDEO)

Chisinau Forum III: David Shahnazaryan – În actuala stare de insecuritate globală, războiul accidental devine o reală amenințare (VIDEO)

CHIŞINĂU FORUM III: Marion Sigaut – Ofensiva mondială a corupţiei moravurilor şi a distrugerii valorilor (VIDEO)

Omul religios – singura stavilă împotriva satanismului politic