Chișinău Forum III: Va salva Rusia Vestul (din nou)? Sau doar va salva lumea…(VIDEO)

10:48, 4 octombrie 2019 | Actual | 337 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Konrad Rekas, jurnalist, expert în economie şi geopolitică, Polonia

Epoca de portretizare a Rusiei ca „Imperiu al Răului” se apropie de sfârșit, poate nu pentru totdeauna, dar, cu siguranță, în legătură cu doi factori pe termen lung. Mai întâi de toate – o schimbare în ierarhia obiectivelor americane și, în al doilea rând, reorientarea (eventual reorganizarea) Uniunii Europene.

Într-adevăr, întrebarea este dacă Rusia de astăzi se va răzbuna pe China pentru pin-pong-ul diplomatic al președinților Mao şi Nixon – care rămâne unul dintre cele mai importante aspecte geopolitice din lume şi din istorie. În cazul în care rușii decid să accepte o ofertă destul de clară din partea Americii, luând poziţia de asistent al SUA într-o luptă cu capitalismului industrial reacționar à la Donald Trump împotriva noului centru emergent al capitalismului financiar din Beijing și Shanghai – ei, probabil, din nou (ca și în alte ocazii în istorie) vor rezolva gameplay-ul global pentru o lungă perioadă de timp. În această opţiune, totuși nu ar fi doar o problemă de resetare, dar ceva mult mai mult – diviziunea curentă între vest şi est încetează să mai fie valabilă, Moscova ar trebui să fie recunoscută ca una din capitalele egale în sistemul economic şi politic (poate…) victorios global.

O astfel de soluție este susținută de încă puternicele tendințe de occidentalizare din leadership-ul politic rus (noul За́падничество), precum şi de caracterul economiei Federaţiei Ruse. Este cunoscut, că, de asemenea, noi, ca central europeni suntem convinși acum de această opțiune, şi, de aceea, suntem ținuți din scurt de Washington, deci suntem mai ales obedienți instrucțiunilor provenind din această direcție. Ei bine, dar contrar a ceea ce americanii spun rușilor – numărul de puncte de dispută între Moscova si Beijing este neglijabil, ca să nu spunem că nici nu există. Deci, de ce Rusia, chiar închizând o direcție conflict – cu Occidentul (cum s-a dovedit, de fapt, nu foarte agravant) – ar trebui să deschidă una nouă în Extremul Orient, zonă mult mai dezvoltată şi orientată spre viitor?

Dar chiar şi pentru această întrebare retorică a fost găsit un răspuns simplu. Există unele cercuri semnificativ consolidate care încearcă să îi convingă pe ruși că sunt… „dependenți de China”. Astfel, spun acestea, pentru a sparge această dependență, alăturați-vă eforturilor noastre, să zicem în Asia Centrală, pe scurt – să se comporte față de China mai mult sau mai puţin așa cum Polonia şi Lituania astăzi o fac față de Federația Rusă. Ei bine, desigur, Rusiei nu este un stat vestic, şi, probabil, nici nu va fi, astfel încât comparația poate părea a fi greșită – dar, de asemenea, exemple polonez sau român ar trebui să fie suficient de respingătoare pentru factorii de decizie ruși pentru a trece peste aceste „sfaturi bune” de data aceasta.

Timpul şi Factorul de Reciprocitate

Pe de altă parte, Rusia, în plus, nu este dornică să adopte acțiuni opozante, de exemplu să se angajeze în orice Internațională Anti-Americană. Această lecție de diplomație tradițională a fost bine înțeleasă la Kremlin şi la Ministerul rus al afacerilor externe – despre singura şi cea mai bună alianță cu armata şi flota lor. Datorită lor, Rusia este astăzi unul dintre jucătorii decisivi în Orientul Mijlociu, care ajută la rândul său, de exemplu, Turcia în a face un viraj geopolitic şi de independență. Aceasta este doar o soluție posibilă, dar reală, pentru o rezolvare dintr-un foc a crizei ucrainene (în cazul în care cineva începe să joace din nou cartea Kievului) – datorită căreia a fost oprită escaladarea în această regiune a lumii, (ar trebui să fim cu toții recunoscători Kremlinului pentru asta). Mai presus de toate, continuarea exercitării propriei puteri îi oferă Rusiei ceea ce are nevoie: TIMP.

Rusia are nevoie de timp pentru a accelera modernizarea internă, pentru a spori propria sfera socială și infrastructura la nivelul deja atins de politic. Prin urmare, instaurarea păcii la frontiere este în interesul Moscovei. Dar nu cu prețul intrării în alte conflicte şi în general, nu cu orice cost. Așa cum este tot mai văzut chiar de mass-media oficiale – diplomația modernă nu mai neagă principiul ” Do ut des „, este de acord că reciprocitate rămâne esențială, dar nimeni nu este capabil să sublinieze ce altceva  poate oferi Vestul Rusiei (în afara de reducerea tensiunii).

Tot ce le-a mai rămas agitatorilor este faptul că, la Moscova, încă funcționează farmecul bătutului pe umăr și discursul privind „oferirea către barbarii estici a dovezii valorilor occidentale”, care funcționa și acum 300, 200 sau 30 de ani. Dar să sperăm că rușii își amintesc și că, până acum, atunci când „prieteni buni” au distras Rusia de la problemele estice și i-au târât înapoi în Europa, situația a rezultat dificultăți majore, pierderi, distrugeri și în nevoia de a reîncepe totul aproape de la început.

Ei bine, rușii vor decide singuri dacă această situația va aduce beneficii și în ce termeni. Dar care vor fi concluziile pentru noi, locuitorii restului Europei?

Soros schimbă tonul?

Concluziile generale sunt clare și corecte – într-un fel sau altul, dar, în sfârșit se observă o destindere globală în ceea ce privește relațiile cu Rusia. Dacă nu în stilul lui Donald Trump, și asta pentru că Vechea Uniune încearcă, de asemenea, să o facă, dar cu Franța și Germania în prim plan. Această schimbare se datorează, în principal, crizei de la nivelul întregii UE și a componentelor sale de bază, dar se datorează și nevoii de a rezolva problemele sociale și etnice crescânde, presiunii din partea societății, care cere, de exemplu, ceea ce președintele Putin face deja, se concentrează pe problemele proprii, și nu pe un plan de polarizare-alienare sau o propagandă continuă.

Cu toate acestea, insistă, deși susținătorii au fost nevoiți, de asemenea, să își modifice așteptările și să își reorienteze strategiile. La fel cum președintele Trump vrea să aibă o relație bună cu Rusia, pentru a o atrage în conflictul pe care îl are cu China, tot așa George Soros și-ar dori ca Rusia să fie parte a Noii Ordini Mondiale, proiect de globalizare pe principiile capitalismului financiar global și folosind sloganuri referitoare la democrația liberală și la o „societate deschisă”. Dacă nu, măcar să nu îi susțină pe inamicii acestui proiect, așa cum se credea până acum despre Rusia. „Pace pentru democratizare” – aceasta a fost oferta lui Soros până de curând, sau, mai exact: „pace în schimbul capitulării și alinierii”. Astăzi însă, șubrezirea centrului occidental al lui Soros ar face o astfel de tranzacție absurdă, așa că și-au reformulat propunerea în „pace, doar pace și nu îi vom lăsa pe ai noștri să se uite spre voi!”.

Pentru ca versiunea Bruxellesului privind proiectul european (dependent încă de America, dar ușor diferit de SUA, din punct de vedere ideologic) să supraviețuiască, această trebuie să se fortifice și să își schimbe prioritățile, dar nu în ceea ce privește problematica internațională (așa cum trebuie să o facă Trump), ci în ceea ce privește problemele interne. De aceea, Parisul și Berlinul, și după ele alte centre mai mici și mai puțin dependente de America, nu mai văd sensul să mențină o atitudine de confruntare cu Rusia. Mai ales în situația în care în Franța, Germania, dar în special în Italia, tendința este către o cooperare directă cu Rusia din ce în ce mai mult,  pe baza valorilor, a conținutului și a intereselor extrem de diferite față ce cele pe care a fost construit supra-statul Bruxelles.

Și acesta este răspunsul pentru întrebarea din titlu. America își dorește participarea Rusiei (și, într-o măsură mai mică, a altor centre de putere, inclusiv Europa) într-o astfel de tranziție care ar menține cât mai mult posibil mare parte din forma unipolară pe care o are lumea acum. Sau Washingtonul are măcar nevoie pentru a asigura poziția SUA în realități multipolare. Aceasta este , cu siguranță, o ofertă mult mai atractivă decât situația și relația actuală, dar este aceasta singura? Ei bine, nu putem omite amenințările existente. Elitele europene reprezintă un proiect descendent, defensiv, dar totuși periculos – înlocuirea unipolarității cu globalizarea, pe baza monoideismului liberal al lui Popper. Este posibil un al treilea proiect, un proiect bazat pe suveranitatea societăților, pe adevărata lor identitate? Pentru mulți, acesta pare să fie încă o utopie – poate aceasta este o nouă misiune a Rusiei (ca și în 1812 și 1945). Totuși ea poate fi realizată doar prin conștientizarea și participarea noastră, a tuturor.

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , ,