Iurie Rosca, despre omul religios

Omul religios – singura stavilă împotriva satanismului politic

13:16, 10 octombrie 2019 | | 432 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Note pe marginea discursului doamnei Marion Sigaut în cadrul Forului de la Chișinău III

Discursul doamnei Marion Sigaut, istoric din Franța,  rostit în cadrul Forului de la Chişinău III la 20 septembrie 2019, care reuşeşte să sintetizeze într-un text scurt etapele principale ale războiului împotriva firii şi a normalităţii, trebuie parcurs cu maximă atenţie. El arată fără putinţă de tăgadă că este vorba despre un o strategie de lungă durată, elaborată în mod seceret şi promovată etapizat  de către nişte forţe oculte de factură masonică, având o ţintă precisă. Este vorba despre distrugerea omului ca fiinţă ghidată de nişte permanenţe axiologie şi comportamentale ce constituie însăşi eseţa tuturor religiilor, civilizaţiilor şi culturilor tradiţionale.

Marion Sigaut – Ofensiva mondială a corupţiei moravurilor şi a distrugerii valorilor

Mai exact, despre aşa-numita teorie a genului, care pretinde să interpreteze apartenența sexuală ca fiind una opţională. Ea acreditează deviaţiile sexuale la nivelul celor mai importante organizaţii internaţionale cu titlu de norme obligatorii, promovează legalizarea căsătoriilor dintre persoanele de acelaşi sex şi a adopţiilor de copii de către aceste cupluri de devianţi și impune educaţia sexuală a elevilor, toate acestea țintind alienarea şi distrugerea definitivă a societăţilor umane aşa cum s-au constituit acestea de-a lungul mileniilor.

A te opune acestei agresiuni totale cu armele ideologiei liberale, ale statului de drept sau ale religiei drepturilor omului este cel puţin naiv şi absolut neproductiv. Sau, mai exact, înseamnă a juca după regulile impuse de către manipulatorii din umbră şi a-ţi asigura rolul de perdant etern şi de ţintă a ostracizării practicate de noua Inchiziţie. Ceea ce este fundamental de însuşit în acest caz se reduce al următorul adevăr, fără recunoaşterea căruia ne vom cantona mereu în zona idioţilor utili şi ai vitelor mânate spre abator. Iată-l.

Agresiunea totală, căreia îi este supusă omenirea prin alienarea percepţiei unor trăsături identitare imuabile şi prin dinamitarea definitivă a tuturor codurilor culturale care definesc noţiunea de ruşine, pudoare, decenţă, bun simţ este de origine non-materială şi extramundană. Adică, este vorba despre un război spiritual. Acest adevăr simplu, din nefericire, poate fi cunoscut doar de către oamenii religioşi, care posedă un sistem de referinţă superior, revelat, imuabil. Şi orice încercare de a te opune invaziei perversiunii, depravării şi surpării stării de normalitate făcându-se apel la morala laică este minat până la anihilare de relativismul unei societăţii croite după calapoadele distorsionate ale liberalismului, în care se pretinde că fiecare ins este deținătorul propriului adevăr. Și doar ideologia dominantă este una obligatorie și profund totalitară.

Adevărata rezistenţă în fața acestei invazii se poate manifesta doar în sânul unor credincioşi practicanţi, care posedă deprinderea rugăciunii şi o exersează ca pe o armă duhovnicească împotriva celui viclean. Şi aici ar fi să amintim pentru atei o frază celebră a lui Charles Baudlaire citat de Denis de Rougemont chiar în primele rânduri ale cărţii ”Partea diavolului”: ”Cea mai frumoasă șiretenie a diavolului constă în  ne convinge că el nu există”.  Pentru că a te confrunta cu Nimeni e și dificil, și absurd. Am putea spune și așa. Arta războiului are la bază principiul ”Cunoaște-ți dușmanul”. Dacă nu-l cunoști, nu știi de cine anume ești agresat și deci nu ai șanse de victorie.

Și tot aici, un adevărat creștin, ca, de altfel, orice om religios autentic, își manifestă tranșant și fără teamă credința. Și iată tocmai în acest sens suntem noi vulnerabili. Fie că, fiind îmbisericiți și chiar urmând rânduielile Ortodoxiei, nu reușim să confruntăm învățătura divină cu realități ca cele descrise mai sus, fie, chiar dacă ne dăm seama cum stau lucrurile și că anume prințul acestei lumi stă în spatele respectivelor politici, evităm să rostim acest adevăr de frică să nu fim taxați drept fundamentaliști religioși, conspiraționiști, obscurantiști care au îndrăznit să sfideze tabuurile dogmelor corectitudinii politice. Adică suntem ori naivi, ori oportuniști. Ori cam proști, ori căldicei, nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Cu cei mai puțintei la minte nu avem ce face. Mai rău e de cei deștepți, care se revendică a fi și conservatori, și tradiționaliști, și antiglobaliști, dar totuși preferă să tacă atunci când e vorba despre astfel de subiecte ”sensibile și delicate”. Aici ne aflăm în tabăra celor care ar fi gata să facă orice pentru cauză, dar uite că necazul e că au familie și copii și nu-și pot permite să-și piardă slujba sau să-și pericliteze confortul personal. De parcă istoria Bisericii noastre sau a neamului nostru au fost făurite doar de către holtei solitari, care nu aveau ce să-și riște decât propria persoană. Chit că astăzi nimănui nu i se cere să-și bată cuie în palme sau să ajungă în pușcărie pentru propriile convingeri afirmate public.

Revin la subiectul acestor note. Cine urmărește cu atenție logica desfășurării de-a lungul mai multor decenii a planului de debusolare identitară a omului prin intermediul dereglării stării de normalitate sexuală și de dezagregare a codurilor morale tradiționale, nu poate să nu observe următoarele. Sursa de inspirație, marele manipulator, sforarul-șef al acestor acțiuni concertate este nimeni altul decât necuratul, numele căruia nu se invocă de teamă de a nu-l apropia. Iar armata de servanți ai acestui spirit malefic este adunată de sute de ani în organizații secrete, partea văzută a cărora se mai numește masonerie, ultima preluând controlul asupra marilor centre de putere financiară, politică și mediatică mondială. Anume aceste centre de putere sunt cele care își promovează valeții în posturi-cheie la nivelul organizațiilor internaționale și ai ierarhiilor statele, ultimii fiind doar executanții docili ai strategiei demonice.

Din această perspectivă este destul de ușor de creionat și o geopolitică a forțelor aflate în confruntare. Asta pentru a ne fi mai ușor să alegem tabăra de care să fugim ca de o sursă a răului absolut, dar și tabăra pe care să o privim cu simpatie și chiar să tindem să ne apropiem de ea, ca persoane, grupuri civice și politice sau chiar state. În mod evident și indiscutabil, tabăra forțelor răului este întruchipată de elita globalistă care controlează Occidentul colectiv, SUA și aliații săi din NATO și UE, precum și sateliții săi din spațiul ex-comunist, din Orientul Mijlociu (Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Unite), din America Latină, Africa sau Asia. Anume aceste forțe oculte domină organizații internaționale precum ONU, UNESCO, Comisia Europeană etc.

În rest, toți cei care li se opun acestora, cu toate deosebirile dintre ei, trebuie priviți cu simpatie. Ei reprezintă forțele de rezistență în fața tăvălugului globalist care se manifestă pe toate planurile: politic, militar, economic, cultural, educațional, mediatic etc. Dar mai ales pe plan spiritual, axiologic, religios. Nu vom apela la maxime din Sun Tzu, din Carl von Clausewitz sau din Carl Schmitt pentru a formula aici teoria dușmanului.

Însă timpul echivocurilor și al eufemismelor s-a consumat. Iar alegerea trebui făcută, dușmanul identificat, iar numele lui trebui rostit răspicat. Axa rezistenței internaționale în fața răului absolut este reprezentată la ora actuală de Rusia, China, Iran, Siria, Venezuela și celelalte state care nu se supun dictatului acestui imperiu cu pretenții de hegemonie globală toală. Ceea ce nu înseamnă că respectivele țări nu ar avea propriile probleme interne, iar unele dintre ele, precum Rusia și Venezuela, de pildă, și ”dușmani interni” sau ”coloana a cincea” aflată în serviciul centrului imperial afiliat ocultei internaționale.

Așadar, e suficient să facem o listă a țărilor care au capitulat în fața agresorului nevăzut, drapat în straiele religiei drepturilor omului, acceptând homosexualitatea ca normalitate, pedo-criminalitatea, uniunile între cuplurile de devinați, pretinsa educație sexuală și celelalte componente ale respectivului plan malefic, precum și a celor care rezistă în fața presiunilor agresorului și totul devine cât se poate de clar. Însă problema omului de azi nu e că adevărul ar fi prea complicat și greu de înțeles, ci că sistemul lui de referință, optica lui asupra realității a fost și este viciată de câteva secole încoace. Iar în aceste condiții puțini sunt cei care își păstrează sau își recapătă clarviziunea. Dar și mai puțin sunt cei care au curajul să rostească adevărul întreg, fără ocolișuri și eufemisme. Iar distinsa doamnă Marion Sigaut, care, dacă tot a venit vorba, este o creștină catolică practicantă, se înscrie printre acele figuri luminoase ale elitei noii disidențe europene care merită să fie prețuită și urmată.