Chisinau Forum III: David Shahnazaryan – În actuala stare de insecuritate globală, războiul accidental devine o reală amenințare (VIDEO)

09:15, 7 octombrie 2019 | Actual | 311 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

David Shahnazaryan, fost șef al serviciilor secrete, fost ambasador, activist civic și politic (Armenia)


Mai întâi de toate, aș dori să-mi exprim sentimentele de mulțumire pentru organizatorii acestui eveniment – pentru crearea unei oportunități ca noi să participăm și să luăm cuvântul în cadrul acestor discuții. Chiar dacă nu sunt de acord cu unele dintre lucrurile care s-au spus aici, a comunica cu un asemenea auditoriu este desigur de ajutor și plăcut.

S-a spus aici că engleza este limba imperiului. Mai întâi, să înțelegem ce este imperiul. Fostele imperii geografice nu mai au astăzi relevanță. În opinia mea umilă, un imperiu este o țară ce exportă energie – politică, economică, tehnologică și militară. Dacă înțelegem noțiunea de imperiu din acest punct de vedere, astăzi în lume există trei imperii. Statele Unite este un imperiu politic, militar, economic și tehnologic, Rusia este un imperiu politic și militar, iar China este unul economic, tehnologic și politic. Este evident că la ora actuală trăim într-o lume multipolară.

În ce privește globalizarea, aș vrea să subliniez că nu sunt nici globalist, nici anti-globalist. Cred că există și elemente pozitive, și elemente negative în globalizare. În prezent, una dintre consecințele cele mai negative ale globalizării este globalizarea pericolului, a amenințării, a impredictibilității. Astăzi, aproape toate țările din Eurasia și nu numai trăiesc ceea ce numim lipsa de securitate.

Principalul motiv al acestei situații este că sistemul internațional de securitate, sistemul european de securitate, ce a fost creat după al doilea război mondial, așa-numitul sistem Yalta și Potsdam de securitate, a încetat să mai existe cu multă vreme în urmă. Până acum nu am văzut nicio tendință serioasă către crearea unui alt sistem care să-l înlocuiască.

Astăzi trăim într-o lume în care prietenul unui prieten poate fi inamicul tău, iar prietenul unui inamic poate fi foarte bine prietenul tău. Trăim într-o lume extraordinar de tensionată.

Antevorbitorii mei au atins problema situației din Iran. Voi analiza situația actuală din Iran și din zona acestuia, dar aș vrea să mă concentrez pe o serie de îngrijorări.

Aș dori să prezint câteva considerații în legătură cu dezvoltările periculoase din zona Republicii Islamice, atâta vreme cât Washigtonul și Teheranul rămân blocate într-o criză fără o ieșire vizibilă.

În ciuda unor recente tendințe și manifestări pozitive, care au redus riscul unei posibile acțiuni militare împotriva Iranului, situația în jurul Republicii Islamice rămâne destul de explozivă. Încercările SUA de a constitui o nouă coaliție de națiuni pentru a contracara, ceea ce este văzut de către Iran ca o amenințare maritimă nouă, desfășurarea de vase de război în Golful Persic, arestarea tancurilor petroliere și distrugerea dronelor militare au creat o situație în care ostilitățile pot fi mult mai ușir declanșate de un așa-numit „război accidental”, decât de o decizie politică a uneia dintre părțile majore implicate în acest conflict.

Dat fiind numărul mare de jucători importanți și de părți interesate în acest proces, implicând actori publici și non-publici, nu este exclus ca unul dintre jucători să încerce să provoace un act ostil care poate fi etichetat drept „război accidental”.

În cazul celui mai rău scenariu – dacă ostilitățile și războiul izbucnesc – este evident că o operație terstră împotriva Iranului este practic imposibilă, mai întâi de toate din cauza geografiei – adică zone muntoase de-a lungul unora dintre granițele sale, deșerturi în Est, mlaștini în Sud și Turcia în Est, care nu ar lăsa trupele SUA să-i folosească teritoriul pentru a invada Iranul.

Dar este de asemenea evident că geografia teatrului de operațiuni militare s-ar extinde semnificativ în regiune. Operațiunile militare pot îmbrățișa țări care să fie implicate în război fără voia lor. Ca rezultat, numărul națiunilor implicate ar crește dramatic, iar ostilitățile s-ar extinde de-a lungul Orientului Mijlociu – din Siria în Emiratele Arabe Unite, din Iran în Arabia Saudită ș.a.m.d.

În eventualitatea unor ostilități împotriva Iranului, este mai mult decât probabil că Teheranului i-ar lua 4-6 luni pentru a-și produce propria armă nucleară. Unii experți tind să considere că situația din zona Republicii Islamice a fi mult mai complicată decât criza Caraibelor, spunând că aceasta din urmă implica numai două părți și era mult mai ușor să caute o ieșire, în vreme ce, în cazul Iranului, după cum am menționat deja, actorii văzuți și ascunși sunt mulți. Este mai mult decât evident că, în eventualitatea ostilităților sau a războiului, ar fi imposibil de calculat toate scenariile, dar un lucru este clar: loviturile aeriene masive împotriva Iranului ar declanșa o reacție, un mare flux de refugiați. Și mai probabil, Turcia și-ar închide granițele, iar acești refugiați s-ar îndrepta spre nord, spre granițele cu Armenia și Azerbaidjan.

Lucrul acesta ar fi o serioasă amenințare nu numai pentru Armenia și Azerbaidjan, dar și pentru Rusia. Unii experți militari ruși au afirmat deja că Rusia ar trebui să-și consolideze efectivele militare la frontiera dintre Armenia și Iran, de asemenea, să preia controlul graniței dintre Azerbaidjan și Iran, ca și al actualei granițe dintre Nagorno-Karabah și Iran.

În cazul unor astfel de dezvoltări, ar fi dificil pentru Azerbaidjan să ocupe poziții geopolitice diferite în același timp, și ar fi foarte probabil ca Baku să permită oficial Rusiei să preia controlul graniței sale cu Iranul (inclusiv enclava Nahicevan), având în vedere faptul că fluxul mare de refugiați ar deveni o sursă de instabilitate politică internă.

Ostlitățile împotriva Iranului nu ar produce învingători nici militar, nici politic. Toată lumea ar avea de pierdut. Dar este neîndoielnic că Rusia și probabil și China ar aduna cele mai importante dividende politice. Ostilitățile posibile împotriva Iranului ar crește mult rolul Rusiei și doar Moscova și-ar putea asuma rolul de mediator. Iar China ar putea să asiste Moscova.

Relațiile ruso-iraniene au atins deja nivelul strategic. Drept dovadă, putem să aducem recent semnatul acord de cooperare militară extinsă dintre Iran și Rusia. Iranul urmărește întărirea legăturilor cu Uniunea Economică Eurasiană condusă de Rusia. Părțile au în lucru un set de proceduri necesare pentru intrarea în funcțiune a unei înțelegeri temporare ce stabilește o zonă de liber schimb între Iran și UEE, care va începe să funcționeze din 27 octombrie 2019.

Dată fiind cooperarea multilaterală crescândă între Turciei și Rusia, se poate spune că triunghiul Moscova-Ankara-Teheran va deveni decisiv, iar Rusia va avea o influență semnificativă în cadrul lui. Această cooperare trilaterală poate avea diferite înțelesuri și efecte, chiar într-o largă varietate de procese dintr-o regiune extinsă.

Dacă e să ne întoarcem la manifestările negative ale globalizării, există o îngrijorare pe care aș vrea să v-o împărtășesc – este vorba despre răspândirea globală a noilor valori. În particular, în țara mea, Armenia, au loc procese extrem de periculoase pentru statalitatea noastră. O organizație vestică are o imensă influență asupra guvernului armean, coordonează o rețea extinsă de ONG-uri care în cele din urmă slăbesc statul și protejează, în mod deschis, pe cei care comit acte teroriste. Permiteți-mi să spun despre ce organizație este vorba – Open Society Foundation sau Fundația Soros, care acționează împotriva statului armean, împotriva Nagorno-Karabah, încercând să slăbească forțele noastre armate.

În iulie 2016 un atac terorist a avut loc în Erevan într-o secție de poliție, unde teroriștii au luat ostatici și au omorât trei ofițeri de poliție. După schimbarea de putere din 2018, membrii acestui grup au fost nu numai achitați, dar s-au constituit ca partid politic.

Aceste probleme sunt de o importanță vitală pentru Armenia, pentru că, dacă Georgia este Georgia chiar și fără Abhazia și Osetia de Sud, Ucraina este Ucraina chiar și fără Crimeea, Donbas și Lugansk, Republica Armenia ar putea să-și piardă statalitatea fără Republica Nagorno-Karabah. Activitățile sus-menționatei organizații sunt în mod principal direcționate împotriva Nagorno-Karabah.

În final, aș vrea să adaug, nu există nici o îndoială asupra faptului că un nou sistem internațional de securitate poate fi creat numai prin negocieri. Chiar dacă acum, în vremea războaielor hibride, dilplomația pare că a fost trecută în plan secund.

Cred că un nou sistem internațional de securitate poate fi creat numai prin cooperarea dintre Rusia, SUA și China. Cred că noi toți ar trebui, cu modestele noastre mijloace, să promovăm ideea că lumea nu are altă șansă decât crearea unui nou sistem de securitate.

Vă mulțumesc pentru atenție!

Navighează dupa cuvinte-cheie: ,