Pierre-Antoine Plaquevent: Soros și societatea deschisă. Metapolitica globalismului (2)

10:16, 16 decembrie 2019 | Actual, Cărți | 471 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

(fragment din cartea cu același titlu, în curs de apariție la Universitatea Populară)

 Soros și finanțele anglo-americane împotriva Europei

Analistul Frederick William Engdahl, pe care l-am citat deja, a studiat în mod special implicarea lui George Soros în domenii geostrategice începând cu anii 1990. Conform lui, atacurile lui Soros asupra Sistemului Monetar European ar fi avut drept scop dislocarea economiei europene pentru a împiedica o înţelegere financiară între ţările europene; alianţă care ar concura de fapt interesele talasocratice britanice. O obsesie ce constituie ADN-ul geopoliticii anglo-saxone încă de la originile ei:

Deşi speculația lui Soros a jucat un rol în eliminarea totală a lirei sterline din Sistemul Monetar European (SME),  ar fi o eroare să considerăm această acțiune ca una anti-britanică”. Soros a studiat la Londra cu Karl Popper şi Friedrich von Hayek la London School of Economics. Legăturile de afaceri ale lui Soros cu Sir James Goldsmith şi Lord Rothschild îl situează în primele cercuri ale aripii thatcheriene din establishment-ul britanic. Aju- tându-i pe thatcheriştii anti-europeni să retragă Marea Britanie din SME în septembrie 1992, (şi să cheltuie mai mult de 1 miliard de dolari pe spinarea contribuabililor britanici), Soros a contribuit la obiectivul pe termen lung de a slăbi stabilitatea economică a Europei continentale. Din 1904, strategia geopolitică britanică constă în a împiedica prin toate mijloacele orice legătură economică reuşită între economiile Europei continentale occidentale, în special cele ale Germaniei, cu Rusia şi cu țările din Europa de Est.”

O analiză care reamintește de un citat din laureatului premiului Nobel pentru economie Paul Krugman, care declarase: ”Mă amuz să spun că Anglia ar trebui să îi ridice o statuie lui George Soros la Trafalgar Square, pentru a-i mulțumi că a scos Regatul Unit din Sistemul Monetar European (SME)”.

Același Paul Krugman profeţea în 2016: Ё Trump este ales, eco- nomia americană se va prăbuşi, iar piețele  financiare  nu-şi vor  mai  reveni  vreodată.   Să  reamintim  în  trecere  că  de  la alegerea lui  Donald  Trump,  rata  șomajului  american  este  de

4.1 %, că 2.1 milioane de locuri de muncă au fost create într-un an (cifra cea mai importantă din 1990) și că a scăzut la 6.8 % pentru populaţia de culoare, adică nivelul cel mai jos din 1973. Orice am crede despre politica sa externă, Trump a făcut mai mult pentru bunăstarea afro-americanilor decât toţi detractorii care îl acuză de rasism de la alegerea sa și dinainte de ea.

Potrivit lui Engdahl, strategia economică a lui Soros în anii 90 viza în mod expres să împiedice emergenţa unei Germanii reunificate, care ar risca să devină inima economică a unei Europe independente:

Soros este personal extrem de anti-german. În autobiografia sa din 1991, Underwriting Democracy, Soros a avertizat că o Germanie reunificată ar bulversa echilibrul Europei. Este uşor să vedem în ce fel scenariul din perioada interbelică ar putea fi rejucat: o Germanie unificată devine cea mai mare putere economică şi dez voltă Europa de Est ca pe al său Lebensraum… un puternic cazan de vrăjitoare”. Recentele atacuri publice ale lui Soros împotriva economiei  germane (NA: 1993) şi împotriva mărcii germane sunt în mod fundamental motivate de această viziune geopolitică.

După metoda sa obișnuită, George Soros va juca astfel cartea di- vizării, prefăcându-se că susţine francul forte în faţa Bundesbank:

În vreme ce Soros chema investitorii mondiali să facă aşa, încât să cadă marca germană în 1993, el juca un alt rol în media franceze de la sfârşitul anului 1992, prezentându-se ca prieten al intereselor franceze. Soros era atunci un apropiat al înalților responsabili din establishment-ul francez şi mai ales al preşedintelui Băncii Franței, Jean-Claude Trichet. Soros făcea astfel ecou fostei Antante cordia- le împotriva Germaniei, care a contribuit la precipitarea Primului Război Mondial.”

Jean-Claude Trichet îi va succeda lui Mario Monti la președinţia grupului european din Comisia trilaterală după ce a fost director la Trezorerie între 1993 și 2003 și președinte al Băncii Centrale Europene din 2003 până în 2011.

Într-un articol publicat în aceeași perioadă de L’Express în 1993 cu titlul lămuritor de George Soros: je spécule pour l’Europe, Soros expunea  viziunea  sa  despre Europa  ca  societate deschisă în devenire. Populiștii actuali îl  descriu  în  mod  regulat  pe  George Soros cu trăsăturile unui european convins, ceea ce pare inexact. În mod clar, viziunea sa despre Europa este cea a unei pieţe deschise supuse manevrelor financiare  ale  anglosferei;  o  epocă ce nu trebuie vreodată să-și afle forma politică desăvârșită. George Soros este poate europeist, dar în mod sigur nu e european: nimic nu îi provoacă teamă mai mare decât emergenţa unei Europe puternice nealiniate, care să facă din Rusia un partener strategic  privilegiat. Pentru a împiedica emergenţa unui veritabil pol de putere european, toate mijloacele sunt bune pentru Soros, așa încât să destabilizeze continentul european: prin pirateria financiară sau prin arma imigraţiei de masă.

Această agenda ”sorosiană” de destabilizare a economiei europene corespundea perfect preocupărilor atlantiste ale momentului, epocă de sfârșit al războiului rece și de cădere a comunismului, cădere la care Soros a contribuit de asemenea din plin:

Soros era destul de apropiat de cercurile lui George Bush tatăl în comunitatea americană a informațiilor şi finanțelor. Principalul său depozitar bancar şi creditor principal reputat în asaltul de la 1992 asupra MCE din Europa era Citicorp NA, cea mai mare bancă din țară. Citicorp este mai mult decât o instituție de creditare; este un element esențial al establishment-ului liberal american. (NA: după Forbes Global 2000 din 2017 – sub forma sa actuală Citigroup – CITI este în fapt cea de-a doisprezecea firmă mondială). În 1989, atunci când devenea evident că reunificarea germană era o posibilitate reală, un mare funcționar de la Citicorp,  fost consilier în campania prezidențială a lui Michael Dukakis, declara unui asociat european că “unitatea germană ar fi un dezastru pentru interesele noastre; noi trebuie să luăm măsuri pentru a asigura o prăbuşire a mărcii de ordinul a 30%, aşa încât ea nu va avea capacitatea de a reconstrui Germania de Est ca motor economic al unei noi Europe.””

Soros se va folosi prin urmare de reputaţia sa de speculator supra- dotat și de geniu al finanţelor pentru a influenţa piaţa aurului înspre marele său profit: ”Soros proclama în martie 1993, cu mare publicitate, că prețul aurului va creşte brusc; arătând că avea informații privilegiate cu privire la China care era pe punctul de a cumpăra sume enorme de aur pentru economia sa înfloritoare. So- ros a fost atunci în măsură să precipite cumpărarea de aur, ceea ce a făcut să crească cu 20% prețurile în patru luni, cel mai înalt nivel din 1991. Odată ce fraierii s-au grăbit să crească prețurile, Soros şi tovarăşul său Sir James Goldsmith, au început în secret să vindă aur cu un profit enorm.

Miliardarul franco-britanic James Goldsmith – frate al filosofului ecologist Edward ”Teddy” Goldsmith – a fost un apropiat al lui George Soros, potrivit lui William Engdahl. Mai cunoscut în Franţa sub numele de Jimmy Goldsmith, el va finanţa și va conduce lista ”Celeilalte Europe” la alegerile europene cu Philippe de Villiers, Charles de Gaulle și judecătorul Thierry Jean-Pierre.

Chiar această reputaţie de rege Midas al finanţelor va permite destabilizarea masivă a pieţelor financiare peste tot în lume: în Thailanda, Malaezia, Indonezia sau Mexic de exemplu, atacând de fiecare dată pieţe financiare încă tinere. Pieţe care au încă puţină experienţă ”cu investitorii străini, fără a mai vorbi de marile fonduri precum cele ale lui Soros”. El va aplica în mod regulat aceeași metodă care constă în a lăsa să se creadă că miroase o lovitură bună, pentru a-și păcăli concurenţii:

Soros începe să cumpere acțiuni sau obligațiuni de pe piața locală, făcându-i şi pe ceilalți să presupună în mod naiv că ştie ceva ce ei nu ştiu. Ca şi cu aurul, atunci când micii investitori încep să se ia după Soros, prețurile acțiunilor sunt trase în sus, iar Soros începe să vândă că- tre noi cumpărători, încasând între 40 % şi 100 % profituri, apoi iese de pe piață şi pleacă uneori chiar din țară pentru a găsi o altă țintă pentru speculațiile sale.

Un mod de a acţiona de care se va folosi apoi în Europa de Est, fără a-și face griji despre consecinţele conrete ale acestor manevre financiare de șoc:

Această tehnică a dat naştere termenului “hit and run”. Ceea ce Soros lasă întotdeauna în urmă este o piață locală probuşită şi o ruină financiară a investitorilor naționali.”53 [Hit and run este în realitate mai întâi o formulă ale comando-urilor britanice. NE.]

Recent, George Soros pare să fi utilizat aceeași tehnică de de- nigrare faţă de criptomonede. În ianuarie 2018, cu ocazia Fo- rumului economic mondial de la Davos, el a arătat public că în opinia sa criptomonedele nu erau viabile datorită volatilităţii lor; pentru ca apoi să investească în ele în aprilie 2018. Bitcoin a cunoscut efectiv o scădere între declaraţiile lui Soros (și ale lui Rockfeller) în ianuarie 2018 pentru a regăsi o fază de consolidare în aprilie 2018, perioadă în care Soros anunţă că a investit în acest sector. Vom nota că explicase de altfel la Forumul de la Davos în ce fel tehnologia blockchain (tehnologie aflată la baza funcţionării criptomonedelor) poate să fie folosită într-o  perspectivă  globalistă: ”Dar  tehnologia  blockchain  poate  fi  folosită în mod pozitiv şi că noi o folosim pentru a ajuta migranții să comunice cu familiile lor şi să-şi păstreze banii în siguranță.

Soros și hiper-clasa globalistă par să se teamă mai cu seamă de emergenţa economiilor naţionale care s-ar elibera de unipolari- tatea monetară. O opţiune pe care a reamintit-o în Franţa fostul consilier al lui Donald Trump, Steve Bannon, care a explicat cu ocazia congresului Frontului Naţional din martie 2018 în ce mod ar putea criptomonedele permite să se emancipeze de sistemul financiar actual. O idee împărtășită de analistul Xavier Moreau, care dezvolta aceleași argumente pe site-ul nostru les-non-alig-nes.fr la începutul lui 2018.

(va urma)