Pierre-Antoine Plaquevent: Soros și societatea deschisă. Metapolitica globalismului (1)

09:12, 13 decembrie 2019 | Actual, Cărți | 751 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

(fragment din cartea cu același titlu, în curs de apariție la Universitatea Populară)

 Prădătorul din finanțele internaționale

George Soros va deveni celebru în rândul publicului mai cu seamă în anii 90 prin acţiunea sa la bursă, una dintre cele mai răsunătoare: atacul împotriva Băncii Angliei din septembrie 1992, celebra ”miercure neagră”; zi pe care el o va numi ”miercurea albă”. Un atac financiar, în cursul căruia va băga în buzunar 1,1 miliarde de dolari în 24 de ore, datorită unei operaţiuni împotriva lirei sterline. Speculând asupra faptului că Banca Angliei nu ar putea să își ridice ratele pentru a proteja lira și pnetru a o menţine în Sistemul Monetar Internaţional, Soros a început să vândă masiv deviza:

După ce au vândut cantități impresionante de lire sterline pentru a le răscumpăra apoi mai ieftin, Soros şi echipa au adunat o sumă mai mare de un miliard de dolari ! Un record în termenii lui Norman Lamont, ministrul de Finanțe britanic din epocă, ”cel mai delirant casino din istorie”. În acea noapte nebunească, un martor a poves- tit că George Soros căzuse pradă “unei intense exaltări ”. Le spunea întruna echipelor sale: “Vindeți, vindeți, trebuie să continuați să vindeți”.

El vorbeşte la telefon cu adjunctul său Druckenmiller despre 10 miliarde de dolari. Atunci când lira a ieşit din SME cu o scădere de 14% în raport cu marca, el a câştigat 300 de milioane de dolari. Principalele opt bănci americane au câştigat 800 de milioane.

Soros, care observase atent tendinţele politice și economice din Europa, a prezis că Londra va ridica rata dobânzilor pentru a apăra lira dacă aceasta va sfârși prin a fi devalorizată. Cheamă în sprijinul său cele mai mari bănci americane, pentru a pregăti această operaţiune de amploare; se pregătește măcelul:

La sfârşitul primului semestru din 1992, el a elaborat o stra- tegie de investiții. Aceasta se bazează pe creditul de 15 miliar- de de dolari pe care Quantum îl primeşte în contraparte față de o garanție de un miliard de dolari, ceea ce se cheamă efect de pârghie. Raliază astfel la cauza sa şi alte fonduri de investiții (Caxton Corp, Jones Investment…) şi mari bănci americane (JP Morgan, Chase Manhattan,  Bank  of  America),  convingându- le  că  lira  va  ieşi  curând  din  Sistemul  Monetar  European.

Un atac ţintit și o lovitură de maestru care vor afecta economia britanică, dar și echilibrul bugetar monetar în întregime:

La 16 septembrie 1992, o zi numită şi The Black Wednesday (Miercurea neagră), George Soros trece la atac. Pe piața de devize, vinde la termen 10 miliarde de lire şi cumpără echivalentul a 6 miliarde de dolari în mărci şi a 500 de milioane de dolari în franci. La Bursa de la Londra, se prezintă ca şi cumpărător de 500 de milioane de dolari din acțiuni britanice, pariind pe creşterea lor în caz de devalorizare a lirei. În paralel, se prezintă ca vânzător pe piețele pariziană şi germană, anticipând scăderea lor în caz de ieşire a lirei din SME. În sfârşit, pe piețele de dobânzi franceze şi germane, se prezintă în poziții inverse: acțiunile şi ratele dobânzilor evoluează mereu în sens contrar.(…) În fața acestui atac deopotrivă brutal şi neprevăzut, Banca Angliei acționează scoțând 50 de miliarde de lire din rezervele sale. Dar la ora 19 în acea zi, Norman Lamont, cancelarul din Eşichier (Finanțe), anunță  o  scădere  a  ratelor  dobânzilor  şi  mai  ales  ieşirea  lirei

din SME. Autoritățile financiare nu au putut face nimic pe piețele financiare: în câteva ore, lira pierde 15% din valoare, în vreme ce francul şi marca se apreciază cu 7% (…) În primul semestru din 1992, achiziționări de mărci, care oferă o mai bună remunerare, sunt efectuate în detrimentul devizelor europene şi al dolarului: în octombrie 1991, era nevoie de 1,70 mărci pentru a cumpăra un dolar ; în iulie 1992, nu mai e nevoie decât de 1,40; în şase luni, dolarul pierde aproape 30% în fața mărcii! Pentru că devizele sunt legate în cadrul SME, partenerii Germaniei sunt constrânşi şi ei să mărească ratele, pentru a salva paritatea de schimb, cu riscul de a precipita Europa în recesiune. În iunie 1992, danezii resping cu 50,7% tratatul de la Maastricht. În timpul verii, în Franța, campa- nia privind ratificarea tratatului de instituire a Uniunii Europene îi face să se înfrunte pe partizanii şi criticii textului (…) John Major s-a crezut obligat să îşi apere moneda. În câteva zile, ratele dobân- zilor trec de la 10% la 15% pentru a-i descuraja pe operatori să vân- dă lire. Pentru a susține deviza britanică, Banca Angliei intervine pe piața de schimb şi cumpără 1 miliard de lire sterline. Progresiv, valoarea lirei, supraevaluată, nu mai reflectă realitatea economică a țării.”

 Exact în aceeași perioadă și cu o metodă similară George Soros va ataca apoi lira italiană. Între vara și toamna lui 1992, Banca Italiei va pulveriza astfel o parte din rezervele sale în valoare de 48 miliarde de dolari ”într-o apărare inutilă a ratei de schimb, comandată de premierul Giulio Amato şi ministrul Piero Barucci.

 Pierderea reală suferită de Banca Italiei rămâne și azi un mister. Ziarele transalpine au avansat cifre colosale și un câștig pentru speculatorul George Soros de mai mult de un miliard de dolari. Soros va comenta rece această secvenţă, demonstrând prin asta ce anume se ascunde în spatele pretinsei sale filantropii:

 Atacul speculativ împotriva lirei a fost o operațiune financiară legi- timă. M-am bazat pe declarațiile de la Bundesbank, care spunea că banca germană nu va susține moneda italiană. Era de ajuns să știi a citi printre rânduri. (sic). Speculatorii îşi fac treaba, nu au a-și reproșa vreo greșeală. Acestea, dacă există, sunt ale legislatorilor care permit ca speculațiile să poată avea loc. Speculatorii nu sunt decât mesagerii  care aduc veştile proaste.”.

Anul următor, în 1993, fondul Quantum va ataca pe rând yenul și francul. ”Nu speculez împotriva francului”, pretinde atunci Geor- ge Soros într-un interviu pentru Figaro, ”nu vreau să fiu acuzat că distrug sistemul monetar european”. Preconizând o devaluare de ”doar 3,6 %” a francului pentru a scoate Franţa din cuplajul cu Bundesbank, el va încuraja în fapt acţiunea speculatorilor. Îl va pune în șah pe Édouard Balladur, care își bazase politica economică pe francul puternic, o scădere a ratelor și controlul deficitului public. George Soros a declarat deschis pe TF1 la 31 iulie 1993: ”Francul s-a prăbuşit. Dacă guvernul nu înțelege asta, piețele îl vor forța să o facă.Nouvel Economiste titra: ”Cine vrea moartea Europei?” O chestiune rămasă încă de tragică actualitate.

De fapt, prin această serie de atacuri în lanţ, George Soros avea să accelereze distrugerea vechiului sistem monetar european (SME) și să conducă la crearea euro:

Sistemul monetar european (SME) a luat sfârşit ca urmare a atacurilor hedge fund ale lui George Soros pe piața schimburilor.. (…) În 1992, euro nu exista încă, dar era sistemul monetar european (SME), care permitea stabilizarea diferitelor monede europene prin intermediul ECU (European Currency Unit), un coş de devize europene. În fiecare          zi, băncile centrale din țările SME interveneau pe piețele de schimb pentru a limita marjele de

fluctuație la un prag maxim de 2,25%. Diferitele monede din SME (francul, marca, lira, etc.) erau deci legate între ele cu rate cvasifixe. Sistemul monetar ar fi avut aceleaşi slăbiciuni ca şi euro-ul actual. Țările din SME nu erau cu toate în aceeaşi situație economică.

De notat că pentru unii analiști euro ar constitui de fapt o formă de protecţie (chiar dacă imperfectă) în faţa atacurilor macro-economice ale hedge funds: ”Această  sensibilitate   față   de   atacurile   speculative   este unul din motivele care  au  împins  la  crearea  euro,  deoarece el nu  obligă  băncile  naționale  să  intervină  în  rezervele lor monetare. Între 1979 şi 1992, un sistem monetar fusese deja pus în practică în principalele  țări  europene  (Germania, Franța, Anglia) pentru a lega între ele monedele lor. (…) Un astfel de raid din partea speculatorilor era greu să se producă împotriva euro: ar trebui să se mobilizeze mai multe fonduri. Moneda unică nu este totuşi la adăpost de atacuri atâta vreme cât reprezintă țări cu economii atât de divergente şi fără vreo solidaritate dovedită.

Reticențele lui Margaret Thatcher rămân a fi de actualitate, iar episodul Soros a făcut mult pentru a-i îndepărta pe britanici de euro.

Și dimpotrivă, alţi analiști fac o predicţie opusă, precum economistul de la Universitatea Cambridge, Nicholas Kaldor, care prezisese începând cu 1971 că o monedă unică europeană ar diviza Europa în loc să o facă mai puternică. O dezbatere despre suveranitatea economică încă nu și-a găsit soluţia definitivă și  mai creează divizări și în zilele noastre.38

Una din marile operaţiuni de speculaţie ale lui George Soros va viza aurul. Operaţiune, în timpul căreia fondul său va răscumpăra 19, 41 milioane de dolari de acţiuni ale societăţii Barrick Gold, prima societate auriferă din lume. Prevăzând o criză a pieţelor financiare și o creștere a preţului la uncia de aur, ”el va revinde 94 % din această participațiune 90 de zile mai târziu, cu o plus-valoare de 127 milioane de dolari

În fapt George Soros va deveni abia în 1992 omul cel mai bine plătit de pe Wall Street, cu 650 milioane de dolari adunaţi în 12 luni. În 1993 bunurile sale personale vor atinge de data aceasta 1,1 miliarde de dolari. Este cea mai mare cantitate de bani câștigată într-un an pe Wall Street în epocă. De atunci, averea sa nu va mai face decât să crească, trecând de la 7, 2 miliarde de dolari între 2004 și 2006, la 24, 9 miliarde de dolari în anul 2016, după clasamentul Forbes.

La sfârșitul lui 2017, el va transmite 18 miliarde de euro din averea sa personală către Open Society Foundations: ”Un simplu joc de scris, deoarece banii trec de la Soros Fund Management, fondul de investiții care gestionează dobânzile miliardarului, precum şi pe cele ale Open Society Foundations (OSF), direct către aceasta din urmă. Pe hârtie, cvasitotalitatea averii lui Soros, mai puțin o sumă de bani păstrată în afara băncilor şi estimată la 7 miliarde de euro, aparține la modul propriu OSF-ului, care irigă la rândul său o pletoră de asociații. Ceea ce face din ea, de altfel, a doua cea mai bogată ONG din SUA după cea a lui Bill Gates şi a soției sale, Bill and Melinda Gates Foundation..

  (va urma)