Doar statul-națiune poate spune ”nu” mondialismului

10:41, 1 aprilie 2019 | Actual, Cărți | 1530 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Lucien Cerise din cartea ”Neuro-pirații”

Dacă trebuie să criticăm regionalismul, separatismul, independentismul, nu o facem pentru o rațiune de principiu, ce derivă dintr-un fel de iacobinism ideologic centralizator, ci pentru o rațiune foarte concretă de raport de forțe. Nici o regiune din Europa nu are mijloacele de a spune ”nu” mondialismului.

Pentru a spune ”nu” mondialismului, trebuie să ai cel puțin mijloacele unui stat. Înrădăcinarea identitară etnico-culturală, regionalistă sau de mărime și mai mică nu protejează deci în nici un fel de colonizarea directă sau indirectă de către puteri străine. Nu protejează nici de mondialismul economic cel mai agresiv. Sâmbătă, 4 decembrie 2010, Blocul identitar organiza la Paris un colocviu intitulat Localism și identitate, răspunsul la mondialism.

Evenimentul aduna personalități din orizonturi diverse, între care Hervé Juvin care intervenea pe tema Redescoperirea funcției politice (frontiera și identitatea) ca soluție la criza mondială. Anterior, în 2008, el publicase Produire le monde – Pour une croissance écologique, a cărui teză de inspirație liberal-conservatoare descria o formă de capitalism integral, care viza să comercializeze totalitatea globului pământesc până la cel mai mic aspect al existenței noastre. Încă de pe coperta patru, autorul anunța culoarea: ”Va trebui să producem, în termen scurt, totalitatea bunurilor considerate ca naturale, inclusiv aerul pe care îl respirăm și apa pe care o bem. Dar această constrângere reprezintă o formidabilă pârghie de creștere. Suntem în fața unei ”noi revoluții industriale”, a cărei miză nu este alta decât cea de a produce lumea.”

A produce lumea… Adică a privatiza lumea. A privatiza aerul, apa, lumina, viața… Hervé Juvin descrie aici o mișcare de artificializare și de brevetare a materiei vii, de care un șir de multinaționale precum Monsanto se fac vinovate. În capitalismul mondializat, totul se cumpără, totul se vinde, totul se închiriază, inclusiv pântecul femeilor, așa cum spunea Pierre Bergé.

A termina cu orice formă de gratuitate este, desigur, leitmotivul tuturor mondialiștilor, care trebuie deci să o termine și cu forma politică a statului, ale cărui servicii publice scapă speculației financiare și reprezintă o frână pentru această neliniștitoare ”producere a lumii”. Or, promovarea unei înrădăcinări identitare localiste, a cărei suprafață politică ar fi inferioară celei a statului-națiune, vizează întotdeauna, conștient sau nu, să sfârșească odată cu puterea protecționistă a statului și cu ”funcția sa publică” (în sens puternic), ceea ce duce în mod mecanic la expunerea populațiilor la jaful multinaționalelor, fără ca acestea să se mai poată apăra.

Într-adevăr, infra-naționalul este întotdeauna recuperat de supra-național. Regionalismul, adică abolirea sau neutralizarea frontierelor naționale, este profitabilă în ultimă instanță pentru entitățile mondialiste precum bancile financiare, lobby-urile industriale și acordurile de liber-schimb, precum TAFTA. Curentul liberal-conservator și tendința identitară regionalistă (adeseori etnico-culturalistă) se pun astfel în slujba mondialismului atunci când își iau ca țintă statul-națiune, funcția publică și naționalizările economice.

(va urma)

Traducere de Ruxandra Iordache