Pe drumuri desfundate: NATO în arealul pontic, 2014-2019 (I)

14:05, 22 iulie 2019 | Cărți | 219 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Radu Toma: (Din cartea ”Mare Nostrum. Marea Neagră și statele riverane”, ed. Mica Valahie, București, 2019) 

Deceniul de la Summitul NATO București 2008, la reuniunea la cel mai înalt nivel Bruxelles 2018, a dovedit că întâlnirea din capitala României a pus în discuție nu numai perspectivele extinderii către Est, dar și întregul ei viitor ca alianță militară euroatlantică unică în istorie. Alături de alți germani cuprinși de îndoieli, ca Angela Merkel și ministrul de Externe, Frank-Walter Steinmeier, principalul „profet de serviciu” la acea vreme a fost șeful „verzilor” în cabinetul Gerhard Schröder și vice-cancelar (1998-2005), Joschka Fischer, care scria în ziarul „Die Zeit”: „Viitorul NATO ca o alianță globală de intervenție și securitate nu este pe agenda Summitului de la București dar, cu siguranță, aceasta este miza    nr. 1 a reuniunii. Și este de spus că, în toate cele trei chestiuni decisive dezbătute (Afghanistanul, extinderea NATO și relațiile NATO – Rusia n.n.), Germania se opune administrației Bush.” (1) 

Este limpede că, după ce vreme de aproape două decenii de la căderea comunismului, America a fost privită ca lider și model de dezvoltare, București 2008 a lansat un scenariu despre NATO cu totul diferit. Un scenariu în care alianța, concepută la Washington pentru a face față amenințărilor externe, a dat semne că un viitor posibil ar fi să se confrunte cu pericole interne. 

După dispariția Uniunii Sovietice în 1991, regiunea Mării Negre a fost mai puțin importantă din perspectiva occidentală, dar a contribuit la închegarea viziunii Rusiei despre „vecinătatea imediată” dimprejurul ei. De cea mai mare însemnătate strategică după încheierea Războiului Rece a fost renunțarea de către Ucraina la arsenalul nuclear existent pe teritoriul ei, în schimbul garanțiilor de securitate primite de la Rusia, Statele Unite și Marea Britanie, susținute de Franța și China, și înscrise în Memorandumul de la Budapesta, din 1994. Dar, în pofida acestui succes, o relație relativ tensionată s-a menținut între Moscova și Kiev în privința Crimeii. Peninsula, cedată ucrainenilor de către fosta URSS în 1954, la aniversarea a 300 de ani de la unirea lor cu fosta Rusie țaristă, a devenit un subiect permanent de târguieli între cele două părți. În 1997, un tratat de prietenie bilateral a împărțit flota Mării Negre a fostei Uniuni Sovietice între Rusia (81%) și Ucraina (19%) și, în schimbul anulării celei mai mari părți din datorii și a unor prețuri mai scăzute la energie, partea rusă a obținut un contract de închiriere a bazei navale de la Sevastopol extins până în anul 2042. 

Apoi, revoluțiile și regimurile colorate instalate în Georgia, 2003- 2004, și Ucraina, 2004-2005, precum și noii lideri prooccidentali de la Tbilisi și Kiev, au generat o politică regională mai agresivă din partea Rusiei. În același timp, intrarea în 2004 a României și Bulgariei în NATO a ridicat numărul riveranilor membri ai alianței la trei, iar alături de ei alți doi, Georgia și Ucraina, se aflau în conlucrare strânsă cu organizația militară nord-atlantică, ca potențiali viitori membri. Toată această nouă configurație, în curs de închegare, a făcut ca Rusia să se trezească cu o problemă geostrategică foarte serioasă, anume ca accesul ei via Marea Neagră și Mediterana către oceanul planetar să intre sub controlul discreționar al NATO, adversara ei specializată în „stăvilirea” Moscovei de peste jumătate de secol. Rusia a considerat aceste evenimente ca o intruziune a euroatlanticilor în sfera ei de influență și a trecut la contramăsuri. A început în 2006 și 2009 cu „înghețarea” conductelor de gaze naturale către Vest, cu războiul din Georgia august 2008 și a încheiat cu realipirea Crimeii în martie 2014. Apoi a remilitarizat peninsula, transformând-o într-un „portavion nescufundabil” pentru proiectarea forțelor sale aeriene, maritime și balistice către Orientul Mijlociu, Mediterana și mai departe. Ceea ce s-a și întâmplat în septembrie 2015, când s-a produs intervenția militară rusească în Siria, pornită de pe nave de război din Marea Neagră, de la baza aeriană de la Lakatia și de la facilitățile navale de la Tartus, din acea țară (2). 

Putere continentală europeană în secolele 18-19, superputere nucleară în vremea Războiului Rece, ostenită și „intrată în hibernare” în anii ’90 trecuți, Rusia lui Vladimir Putin a revenit în forță la Marea Neagră și Mediterana de Est. Animată de strategii și doctrine maritime noi (3), continuă și astăzi să-și modernizeze și întărească prezența militară în Crimeea, cu arme balistice și convenționale moderne. Are relații pragmatice, foarte bune, istorice, cu doi membri ai NATO, Turcia și Bulgaria, relații ce ridică un semn de întrebare serios, atunci când alianța nord-atlantică încearcă să pună în funcțiune strategii și mecanisme unificate în arealul pontic.

Prin 2007-2008, când au vorbit de viitorul NATO, nemții Joschka Fischer, Merkel și Steinmeier nu au fost, probabil, convinși că se va ajunge la Crimeea, martie 2014. S-a ajuns. Și ce s-a întâmplat acolo i-a luat pe toți, la Berlin, Bruxelles, Washington, pe europenii din Est și pe cei din Vest, prin surprindere. Deruta a fost atât de serioasă, încât exercițiile alianței în Marea Neagră aproape că au dispărut și s-au înmulțit în Europa de Est, de teama vreunei repetări a scenariului din Crimeea în țările baltice, sau Polonia. În continuare, o perioadă de timp de aproape doi ani, activitățile alianței militare nord-atlantice la Marea Neagră au atins un nivel minim, în 2014 manevre navale comune bulgaro-americane programate pentru luna martie au fost amânate, iar unica acțiune aliată din acel an a avut loc în august, când o grupare de patru nave de război ale NATO a efectuat un exercițiu naval în largul României și Bulgariei. De partea cealaltă, la începutul lui iulie, Rusia a desfășurat în largul Crimeii exerciții militare cu 20 de nave de război și vase auxiliare, zeci de avioane și elicoptere de luptă, precum și forțe de artilerie (4). Acalmia s-a menținut relativ la același nivel și în 2015, când au fost organizate misiuni de apărare comună cu nave din SUA, Bulgaria, România și Turcia, în martie, drept răspuns, Rusia a anunțat că va demara aplicații militare în Caucazul de sud, cu 2 000 soldați (5), iar după scurt timp nave ale flotei Rusiei de la Sevastopol au efectuat exerciții antisubmarine în apele Crimeii (6). Până la sfârșitul lui 2015, forțele NATO din regiunea Mării Negre s-au limitat la câteva manevre militare în Dobrogea românească (7). În timp ce și-a redus vizibil prezența la Marea Neagră, în anii 2014-15 și cei următori, alianța și-a intensificat activitățile în Europa de Est, spre a descuraja, cum spuneam, o eventuală repetare a unui scenariu ca cel din Crimeea martie 2014 (8).

Anul 2016 a adus o revigorare semnificativă a prezenței NATO la Marea Neagră, dar a scos la iveală și disensiuni existente în strategiile, planificarea și capabilitățile organizatorice ale alianței.

Manevrele militare au debutat în februarie, când nave de război ale Bulgariei, Spaniei și Turciei au efectuat misiuni de patrulare, planificate fiind și exerciții comune cu vase ale Gărzii de Coastă din Georgia, în perioada 19 -27 februarie, şi au purtat denumirea de operațiunea navală „Poseidon”. În luna mai, la Bruxelles, secretarul general Jens Stoltenberg a anunțat că prezența și forțele alianței vor fi întărite (9). Decizia sa a fost reconfirmată la 26-27 octombrie la reuniunea miniștrilor Apărării ai țărilor membre ale NATO, unde s-a făcut și precizarea că această sporire a capacităților militare ale organizației se vor produce pe toate frontierele europene ale Rusiei, mai puțin la Marea Neagră, unde ideea Cioloș – Iohannis a formării unei „flotile a Mării Negre” nu s-a materializat (10). Tot acolo s-a anunțat că Marea Britanie, Canada și Polonia vor trimite avioane la baza Mihail Kogălniceanu, de lângă Constanța. În septembrie, Statele Unite și Bulgaria au lansat patrule navale permanente în Marea Neagră, după ce Stoltenberg anunțase că Georgia și Ucraina vor fi invitate să participe la exerciții navale și terestre din arealul pontic, declarație denunțată de Moscova ca o provocare majoră. La 26 octombrie tot el a afirmat că SUA, Turcia și Polonia sunt dispuse să trimită în 2017 unități navale în Marea Neagră, și că România va continua să organizeze pe teritoriul ei exercițiile terestre ale alianței. În aceeași zi, într-o replică spontană, Rusia a lansat la apă în Crimeea submarinul ultramodern Velikii Novgorod, capabil să efectueze lovituri contra unor ținte terestre, maritime și în imersiune, de asemenea în apropierea Mării Negre au fost aduse rachete de croazieră Onyx, dificil de detectat și capabile să lovească ținte aflate la 300 km. 

În 2016 Marea Neagră a început să arate ca o zonă necontrolabilă a cursei înarmărilor.

Dar momentul decizional maxim vizând activitățile NATO la Marea Neagră l-a constituit Summitul Alianței de la 8-9 iulie 2016, la Varșovia. După ultima reuniune a alianței de la Newport, Marea Britanie, la 4-5 septembrie 2014, unde retorica s-a contrazis cu realitatea, iar „solidaritatea” cu Ucraina s-a limitat la ceva livrări de arme (dar nu antitanc) și exerciții comune anuale lângă Lviv, în Vest (dar nu lângă Donețk sau Donbass, în Est), deciziile adoptate în capitala Poloniei au fost pentru alianță un „balon de oxigen” binevenit, dar pare-se tardiv.

Acolo, pentru prima oară liderii organizației au promis oficial să intensifice prezența ei în regiune, prin lansarea unui Plan de acțiune pentru creșterea nivelului de reacție – Tailored Forward Presence, TPF (11). O altă hotărâre importantă adoptată în timpul Summitului a fost aceea ca NATO să preia comanda scutului antirachetă din estul Europei, format din facilitățile navale americane existente în Spania, radarul armatei SUA din Turcia și baza de apărare antirachetă de la Deveselu, din România (12).

Este de menționat faptul că demersul președintelui României la Summitul Varșovia 2016 a fost un eșec lamentabil. În prima zi de summit, vineri 8 iulie, Iohannis s-a băgat, ca de obicei, singur în seamă și a cerut consolidarea securității Mării Negre. Dar, la conferința de presă de după Consiliul Nord-Atlantic din ziua următoare, întrebat de presa română despre necesitatea înființării unei grupări navale la Marea Neagră, secretarul general Stoltenberg a respins propunerea din ziua anterioară a Cotrocenilor, afirmând sec: „Nu vedem amenințări iminente pentru niciun aliat. E important să subliniez asta, pentru că este important să nu exagerăm pericolele și amenințările. E important să folosim un limbaj cât mai exact”. Evident, pus astfel la punct, președintele român nu a mai avut replică și a renunțat sâmbătă 9 iulie să mai pronunțe cuvintele Marea Neagră… (13). Dar, dacă Iohannis a tăcut, cum de altfel îl prinde cel mai bine, fostul președinte Traian Băsescu nu. Într-un atac fulminant, neobișnuit în tradiția instituției prezidențiale între foști și actuali deținători ai funcției supreme în Stat, după încheierea Summitului, la postul de televiziune România TV, Băsescu a batjocorit în fel și chip facultățile mentale ale lui Iohannis, afirmând, printre multe altele: „A ieșit ca unul care nu înțelege de ce a fost acolo, eu îi spun că a fost degeaba. România a vrut o flotilă sub comanda NATO, ceea ce nu s-a întâmplat. România a dorit să aibă același tratament ca țările baltice și Polonia, pe flancul sud-estic, ceea ce iar nu s-a întâmplat. Președintele în funcție a avut o declarație neghioabă etc.” (14). Iată-l, deci, pe actualul președinte „deconectat de pe aparate” la un capitol vital, relația sa cu NATO, de chiar cel care l-a susținut la alegerile prezidențiale din 2014, și ale cărui politici de vasalitate externă, dăunătoare intereselor României, le-a moștenit și continuat. După Summitul NATO Varșovia 2016 nu cunoaștem încă precis cum anume vor sta lucrurile cu navele de război ale alianței în arealul pontic, dar ceea ce pare sigur, este că acea „corabie” botezată „Internaționalizarea Mării Negre”, lansată la apă în 2005 de către fostul președinte-mercenar Băsescu și preluată de actualul președinte – tot mercenar Iohannis, cu siguranță este ciuruită și ia serios apă… 

Note:

(1) Cf. Steinberg, Stefan, Bush snubbed au NATO Summit, wsws.org, 4 April 2008;

(2) Vezi: Russian missiles hit IS in Syria from Caspian Sea, BBC News, 7 October 2015;  Syria conflict: Russia launches fresh strikes – BBC News, BBC, 21 October 2015;  Marian, Andrei, Stare de război. Zeci de rachete au fost lansate din Marea Neagră, evz.ro, 6 octombrie 2017; U.S. Weaponry Is Turning Syria Into Proxy War With Russia, The New York Times, 12 October 2015; Long-range bombers to fly anti-ISIS missions from Russia, Putin orders Navy to work with France, RT English;  Путин поручил ВМФ РФ установить контакт с военно-морской группой Франции, Interfax, 17 November 2015; Russia steps up attacks against IS with missile bombardment, BBC News. 18 November 2015;  Syrian army, with Russian air support, advances inside Palmyra, Reuters. 26 March 2016; Putin declares „complete victory” on both banks of Euphrates in Syria, Reuters, 6 December 2017; Vladimir Putin announces Russian withdrawal from Syria during visit to airbase, The Telegraph, London,11 December 2017; Россия начала формировать постоянную группировку в Тартусе и Хмеймиме, TASS, 26 December 2017; Russia establishing permanent presence at its Syria bases: RIA, Reuters, 26 December 2017;

(3) Klein, Margarete, Russia’s New Military Doctrine. NATO, the United States and the „Colored Revolutions”, Stiftung Wissenschaft und Politik, German Institute for International and Security Affairs, February 2015; The military doctrine of the Russian Federation, (Press release). London: The Embassy of the Russian Federation to the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland. 2015-06-29; Sinovets, Polina; Renz, Bettina, Russia’s 2014 Military Doctrine and beyond: threat perceptions, capabilities and ambitions, Research Paper. Rome, NATO Defense College, Research Division. 117, July 2015; Oliker, Olga, Russia’s New Military Doctrine: Same as Old Doctrine, Mostly, Rand Center for Russia and Eurasia, The Washington Post, January 15, 2015; Russia’s new military doctrine lists NATO, US as major foreign threats, Russia Today, 26 Dec. 2014; Bender, Jeremy, Russia’s New Military Doctrine Shows Putin’s Geopolitical Ambitions, Business Insider, January 12, 2015; Carden, James, Welcome to Cold War 2.0: Russia’s New and Improved Military Doctrine, Business Insider, January 5, 2015; Groenveld, Arie, Russia’s New Military Doctrine and NATO, Streit Talk Blog, March 3, 2015; Russia revises navy doctrine over NATO’s ʼinadmissible’ expansion, AFP, July 26, 2015;

(4) Vezi NATO amână exercițiile militare din Marea Neagră, Ziare.com, 11 martie 2014; Patru nave NATO pătrund în Marea Neagră, Ziare.com, 3 septembrie 2014; Manevre militare în Marea Neagră, Agerpres, 11 septembrie 2014;

(5) Marea Neagră. Angajamentul NATO de apărare colectivă se întărește prin exerciții comune. Reacția Rusiei, România Breaking News, 4 și 5 martie 2015;

(6) Dumitru, Elena, Marea Neagră: rușii trimit nave de război și avioane de luptă înainte de exercițiile la care participă și România, Adevărul, 9 martie 2015;

(7) Constantin, Dan, Ce exerciții NATO se desfășoară în România până la sfârșitul anului?, Jurnalul.ro, 13 august 2015;

(8) Istomin, Igor, Here’s why NATO’s expansion in Eastern Europe might be misguided, Russia Direct site, 4 Sep. 2014; Ambasadorul României în SUA vorbește despre amenințările Rusiei la Marea Neagră, Ziare.com, 19 noiembrie 2015; NATO, exerciții militare ample în Europa – zeci de mii de soldați implicați, Ziare.com, 4 mai 2015; Cele mai mari exerciții militare NATO în Polonia, după ’89, Ziare.com, 7 iunie 2016; New NATO units in Eastern Europe gear up to support exercises and military planning, North Atlantic Treaty Organization, 2 Feb. 2016; Abramson, Judith, German Foreign Minister: NATO exercise endangers Europe’s security, Reuters Cannel 2 News, June 18, 2016; NATO Seeks More Influence in the Black Sea, SOUTHFRONT, blog, 17.07.2016; NATO vrea să aducă forțe aeriene și navale în Marea Neagră, Ziare.com, 16 Decembrie 2016; Necula, Florin, Rusia și NATO sunt în gardă:”Începe o nouă cursă a înarmării”, Ziare.com, 27 iunie 2017; Se pregătește o invazie? NATO acuză Rusia că a ascuns numărul militarilor care au participat la exercițiul din Belarus, Ziare.com, 26 octombrie 2017; Stoltenberg îi cere Moscovei să fie sinceră în legătură cu manevrele militare, Ziare.com, 23 august 2017; New York Times scrie că trupele americane se pregătesc de război în Europa de Est: tancurile sunt revopsite, Ziare.com, 7 august 2017; Sute de militari participă la Saber Guardian 17, cel mai mare exercițiu din istoria modernă a României, Ziare.com, 27 iulie 2017; 25 000 de militari din 23 de țări participă în iulie la un mega-exercițiu în regiunea Mării Negre, Ziare.com, 15 iunie 2017; NATO, Partners Hold Land, Sea Exercises in Eastern Europe, Associated Press, Warsaw, June 1, 2017; Prima mobilizare NATO la porțile Rusiei: trupele americane intră în Polonia, Ziare.com, 12 ianuarie 2017; Schmitt, Eric, U.S. Troops Train in Eastern Europe. Echoes of the Cold War, „The New York Times”, Aug. 6, 2017; „Der Spiegel”: NATO se teme că nu va putea face față unui atac din partea Rusiei, Ziare.com, 20 Octombrie 2017; Tyler, Durden, NATO Deploys 30,000 Troops to Eastern Europe, Launches Massive Drill to Confront Russian Threat, ZeroHedge, June 4, 2018; Dringelis, Jonas, NATO sacrifices the Baltics in favor of the Black Sea, The Baltic Word, August 28, 2018;

(9) Financial Times:Cum își extinde Rusia influența la Marea Neagră și ce face NATO pentru a-și liniști membrii din est, Ziare.com, 15 Mai 2016; Sharkov, Damien, NATO to Strengthen in Black Sea Region Despite Russia Warning, 6/15/2016;

(10) NATO pushing for Military Buildup in the Black Sea, Strategic Culture Foundation, November 1, 2016;

(11) Summitul NATO de la Varșovia (8-9 iulie 2016). Comunicat emis de șefii de stat și de guvern participanți la întrunirea Consiliului Nord-Atlantic de la Varșovia, din 8-9 iulie 2016, Ministerul Afacerilor Externe, București; vezi și Toucas, Boris, NATO and Russia in the Black Sea: A New Confrontation?, Europe Program at the Center for Strategic and International Studies in Washington, D.C., March 6, 2017;

(12) Summitul de la Varșovia. NATO preia comanda scutului antirachetă american în Europa. Reacția lui Putin: isterie antirusească, Știrile ProTV, 8 iulie 2016; NATO își face scuturi, Rusia iese la cumpărături: licitații pentru artileria de coastă la Marea Neagră, Ziare.com, 22 mai 2016; Haines, John R., If the Atlantic Ocean is the new Black Sea, what’s the Black Sea? Aegis Ashore and the Black Sea region’s changing security dynamics, Foreign Policy Research Institute, Washington, D.C., July 5, 2016; Oficial rus: sistemul antibalistic din România amenință Moscova. NATO generează o cursă a înarmării, Ziare.com, 28 iunie 2017;

(13) Șandru, Alexandra, Corespondență de la Varșovia – Iohannis s-a resemnat. Nimic despre Marea Neagră în discursul de la Consiliul NATO de sâmbătă, Ziare.com, 9 iulie 2012; Lovitură pentru Iohannis. Bulgaria îi refuză propunerea de a crea o flotă NATO la Marea Neagră, AK-24, 16 iunie 2016; Președintele bulgar se dezice de promisiunile făcute României. Declarațiile făcute de Klaus Iohannis jurnaliștilor, HotNews.ro, 16 iunie 2016; Konstantinova, Elizabeth, Bulgaria Won’t Be Part of NATO fleet in Black Sea, Premier Says, Bloomberg Terminal, June 16, 2016; ‘I don’t need war’: Bulgarian PM rules out joining NATO flotilla in Black Sea, Russia Today, 17 June 2016;

(14) Băsescu, atac dur la Iohannis după Summitul NATO, Cronica Română, București, 11 iulie 2016. De asemenea, pentru politica externă a lui Traian Băsescu la Marea Neagră, pusă în serviciul unor grupuri de putere din SUA, vezi Dobreanu, Cristina, Wikileaks: Turcii, enervați de inițiativa României la Marea Neagră (traducerea integrală), „România Liberă”, 07.04.2011; Dobreanu, Cristina, De ce i-a deranjat Băsescu pe turci, „România Liberă”, 07.04.2011; România prinsă între vecini neprietenoși și Marea Neagră, „Romanian Tribune”, 18 iulie 2010; Apostol, Monica Iordache, Retrospectiva declarațiilor lui Traian Băsescu despre Rusia, „Jurnalul Național”, 30 iunie 2011; Băsescu și studenții despre internaționalizarea Mării Negre, Civic Media, 14/06/2005; Rockoff, Dani, Planuri Marshall la Marea Neagră. Vor urca rușii ‘la bord’?, HotNews, 30 ianuarie 2006; Securitatea la Marea Neagră: discursul lui Traian Băsescu la Vilnius, BBC, 5 mai 2006; Racheru, Ileana și Manea, Octavian, Prioritățile de politică externă ale lui Traian Băsescu. Un bilanț critic, „Revista 22”, 3 octombrie 2010; Vișan, George, Voci critice la politica externă a lui Traian Băsescu, civitasblog, 25/08/2009; Vărzaru, Alex, Băsescu: în jurul Mării Negre s-a creat un cerc de foc. Rusia poate să explodeze conflictele înghețate, Ziare.com, 14 aprilie 2014; Necula, Florin, Băsescu: Putin se uită cu jind la gurile Dunării, schimbarea frontierelor în regiune nu e exclusă, Ziare.com, 22 martie 2014; Badea, Camelia, România: Putin creează o barieră la Marea Neagră – Associated Press, Ziare.com, 17 martie 2014; Traian Băsescu, la finalul Summitului NATO: toate obiectivele au fost atinse, România va găzdui un comandament NATO, centru de antrenament naval la Marea Neagră și va fi națiune-cadru pentru siguranța cibernetică a Ucrainei, HotNews, 5 septembrie 2014.

(va urma)

 

Navighează dupa cuvinte-cheie: ,