Marea eliberare 2 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , Universitatea Populară 2018)

09:28, 19 decembrie 2018 | Cărți | 588 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

{…}Credința dezamăgită în tehnică, investiții, în sistemul mondial cheamă politicul acolo unde el nu se știe invitat, acolo unde nu se vede cerut. Prin raționalizare, prin coada de așteptare sau prin piață, politicul și doar el poate asigura menținerea și deja restabilirea condițiilor prietenoase omului pe planetă. Prin revenirea teritoriilor, promovarea excelențelor teritoriale, prin sfârșitul aspirării realității de către finanțe și prin distrugerea resurselor prin lichidare monetară, politicul și doar el poate răsturna mecanismul care convertește realul în expresia sa derizorie și futilă care este banul – cine-și bea bancnotele, cine-și umple rezervorul cu bancnote, cine-și mănâncă aurul?

Nu este vorba de nimic mai puțin decât de inventarea politicului ca garant al supraviețuirii. Este cea mai arzătoare, cea mai urgentă și în același timp cea mai derutantă dintre toate îndatoririle sale. Pentru că nimic nu îl precedă, nimic nu îl luminează, nimic nu îi pregătește sarcina. Cea mai înaltă: de a garanta supraviețuirea comunității. Cea mai nesigură: să avanseze pe dos față de tot ceea ce a fost spus, promis, asigurat, să avanseze împotriva modernității triumfătoare și împotriva trofeelor sale barbare de abundență și de fără limite. Este și cea mai decisivă;  deoarece nu este vorba de a o termina cu Prometeu, ci de a anticipa ce anume vor declanșa monștrii dezlănțuiți de globalizare.

Aderarea la lumea ca atare, gratitudinea pentru viața așa cum ne e dată, complicitatea cu ansamblul formelor de viață, de la cele mai eminente la cele mai umile, iată revoluția vitală ce vine. Moderația, conivența, furtivitatea sunt bazele morale ale salvării. Vom trece, în marșul nostru furtiv, prin tufișuri și grădini fără a lăsa vreo urmă, iar bucuria noastră va fi profundă pentru că nu am schimbat nimic la o lume care merge mai bine fără noi. Revoluția conservatoare este cea ce va deschide poarta grădinii și ne va elibera de eliberările noastre, această revoluție ce începe cu respectul în fața lumii așa cum e ea și cu recunoașterea vieții cu mersul ei propriu, această revoluție ce continuă cu primatul ordinii invizibile a lucrurilor, a simbolurilor și a vieții, asupra propunerilor tehnicii și ale pieței și care se afirmă ca o civilizație în care tot ceea ce trăiește sub cer continuă să existe – pentru că în cea mai mică din manifestările sale, în cea mai infimă din urgențe, în cea mai minusculă dintre vieți se află o condiție a vieții noastre.

 

Traducere de Ruxandra Iordache