Lucien Cerise: Un combatant în războiul cognitiv

11:06, 11 iunie 2019 | Cărți | 387 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Din cartea ”Neuro-pirații”

Fragment de interviu pentru ”Vue de France”, 14/03/2014

VdF : Din ce motiv ați decis să vă angajați în bătălia intelectuală?

LC: Mă angajez în bătălia intelectuală, altfel spus în războiul cognitiv, pentru a încerca să antrenez un maxim de oameni să facă la fel. Acum trebuie să o facem, ca să nu fie târziu, și trebuie să fim cât mai numeroși. De asta depinde supraviețuirea noastră. Suntem la o cotitură, toată lumea o simte. Prin intermediul ”războaielor umanitare” și al ”revoluțiilor colorate”, Noua Ordine Mondială a lobbies-urilor și a bancherilor occidentali, promisă de James Warburg, David Rockefeller, Jacques Attali, Bush senior sau Sarkozy, încearcă să se impună și să se instaleze definitiv în toată lumea. Arborează chipul capitalismului fără frontiere, al imigraționismului delirant care vine odată cu asta, al ”căsătoriei homo” (încă ilegală în Franța datorită fraudelor din timpul votului din Adunare), al teoriei confuziei de gen și al componentei sale pedofile evidente, și curând al antispecismului, adică discriminarea pozitivă a animalelor, cărora li se atribuie drepturi superioare celor ale oamenilor. În ce scop? Pentru a fabrica consimțământul privind eutanasia de masă asupra oamenilor, sub pretextul că am fi prea mulți pe Pământ și prea costisitori pentru Securitatea socială și mediu. Toate acestea pentru a face loc unor ”himere”, creaturi de laborator ivite din metisajul genetic dintre oameni și animale, care vor fi rapid urmate de hibridarea între oameni, animale și mașini. Titlul ultimei expoziții a desenatorului Enki Bilal rezumă totul într-un cuvânt compus : ”Mecanhumanimal”. Suntem exact în cibernetică, acolo unde toate diferențele calitative sunt nivelate, nemailăsând să subziste între lucruri decât variațiuni cantitative. Din această fiertură cabalistică, care pretinde că adoptă punctul de vedere al lui Dumnezeu, adică situat înainte de diferențe, nu va ieși nimic. Întrebarea pe care o pun este: acceptați să trăiți într-o lume atât de stupidă? Dacă lăsăm lucrurile să se întâmple, ne îndreptăm drept către Soleil Vert, Le Meilleur des mondes, 1984 și L’Île du docteur Moreau la un loc, într-un cuvânt Idiocracy. Și cum se pare că adevărații piloți ai acestui haos organizat imbecil sunt pedofili înalt poziționați și organizați în rețele criminale, pun o a doua întrebare: acceptați să fiți conduși de bolnavi sexuali care vor avea dreptul asupra vieții și morții dumneavoastră? În ce mă privește, nici măcar o nanosecundă.

VdF: Ați făcut o analiză privind mind control. Ați putea să o rezumați în câteva cuvinte?

LC : Mind control, controlul mental, este o variantă a tehnicilor de manipulare a minții, a cărei specificitate este de a se interesa de efectele șocurilor și traumatismelor asupra sensibilității și comportamentului. Numeroase experimente s-au făcut în context științific de mai bine de un secol de către serviciile secrete din diferite țări. Aplicații concrete ale lor au fost derivate, mai ales în noile metode de tortură (manual Kubark) și de gestiune carcerală și concentraționară (Palestina ocupată). Scopul șocurilor aplicate poate fi de a șterge memoria pentru a ajunge la o tabula rasa, un fel de reinițializare (reset) a psihismului pentru a implanta aici un nou program sau pentru a provoca artificial tulburări disociative de identitate slăbind Eul conștient al subiectului cobai, care poate fi un individ sau un grup, pentru a-l disloca într-o mișcare ”separatistă”. Un alt aspect al MK, apropiat de hipnoză, constă în producerea artificială a unui sindrom Stockholm. Trebuie să ajugem la a recompune pe dos una din structurile psihice cele mai elementare, adică instinctul de conservare care conduce la recunoașterea prietenului, care susține instinctul meu de conservare și căruia îi acord încrederea mea, și a dușmanului, care amenință chiar acest instinct de conservare și în care nu am încredere. În mod ideal, MK constă în rescrierea percepțiilor prieten/dușman pentru a inversa aceste relații încredere/neîncredere și pentru a reprograma o încredere totală, absolută, necondiționată a unui individ față de cel mai rău dușman al său, în general chiar reprogramatorul. Orwell, în 1984, ne dă un exemplu. A doua parte a romanului este o lungă spălare de creier, un lung proces de reprogramare mentală, a cărui victimă este Winston Smith și al cărei călău un oarecare O’Brien, spion infiltrat în populație pentru a-i spiona pe disidenții potențiali și pentru a-i denunța Puterii. Între două ședințe de tortură, O’Brien îi explică lui Winston că pentru a ucide un opozant nu e de ajuns să îl ucizi fizic. Mai întâi, trebuie să întorci din punct de vedere psihologic opozantul în favoarea Puterii, așa încât să își iubească propriul călău, ceea ce înseamnă a ucide psihic opozantul, și abia apoi acesta va fi ucis și fizic. Prin această metodă ce constă în a face ca victima să-și iubească propriul călău este deci posibil să se producă o ființă care să fie fizic în viață, dar psihic moartă. Un zombi. Aceasta este filosofia profundă a MK. Pentru a reuși, o teamă intensă, un șoc, o traumă sunt necesare. Pentru Winston, acesta va fi experimentul din ”camera 101”, care îl va conduce la inversarea tuturor legăturilor relaționale, trădându-și iubita, Julia, apoi iubindu-i pe O’Brien și Big Brother, călăii săi adevărați.

VdF: Veți interveni în martie 2014 la Paris, la o conferință pe tema ingineriei sociale. Ne puteți spune câte ceva despre asta ?

LC: Joi 13 martie 2014 voi susține o conferință în compania lui Paolo Cioni, neuropsihiatru italian, profesor de psihopatologie și coautor împreună cu Marco Della Luna al Neuro-Esclaves, lucrare esențială pentru a înțelege în detaliu diferitele aspecte din sclavia noastră cognitivă postmodernă. Titlul conferinței comune este  Neuro-pirates.Neuro-esclaves.  Voi face referire aici la principiile de bază ale ingineriei sociale și ale piratării creierului, care sunt phising-ul și conflictul triangulat, și voi da ca exemplu teoria confuziei de gen. Paolo Cioni va evoca diferitele moduri în care suntem reduși la sclavie pe plan cerebral și neurocognitiv.

VdF: Cei ce sunt dominanți înțeleg să controleze popoarele prin diferite soluții. O soluție luată în calcul ar fi implantarea de cipuri electronice în corpul uman. Informații, intoxicare, progres, pericol?

LC: Dacă există încă oameni care cred că e intoxicare, îi invit să se informeze la librărie sau pe net, căutând pur și simplu RFID pe un motor de căutare. Totul este accesibil, în surse deschise. Nu există complot. Putem vorbi doar de o agendă. Oligarhia financiară întreține efectiv acest proiect pentru a stabili un sistem de trasabilitate integrală a șeptelului uman, prin cipuri electronice subcutanate. Pentru a reuși, este prevăzut să se abolească banii lichizi și plățile în monedă, așa încât să fie făcute obligatorii plățile electronice prin intermediul componentelor RFID (sau altele) implantate în corp și conținând informații personale precum contul nostru din bancă. Trasabilitatea noastră va fi astfel completă pentru bancheri, care vor dispune cu drept de viață și de moarte asupra noastră, prin posibilitatea de a bloca de la distanță accesul nostru la banii proprii. Numeroase animale au deja cipuri pentru gestionarea informatizată a turmelor și a animalelor domestice. Această tehnologie RFID va fi într-o zi depășită, dar pentru moment ea este în plin avânt în ceea ce numim Internetul obiectelor. Putem urmări actualitatea despre toate acestea cu mare ușurință. În ce mă privește, sunt abonat la newsletters ale profesioniștilor RFID, care umplu saloanele, conferințele, anunțurile. Jacques Attali este foarte implicat în această piață emergentă.

VdF: Este posibil ca ființele umane să fie controlate de la distanță fără a insera în corpul lor material tehnologic/informatic?

LC: Da, prin intermediul undelor electromagnetice pentru a influența funcționarea creierului. Dar Paolo Cioni vă va vorbi despre asta mai bine decât mine. Sunt mai degrabă specializat în chestiunile privind reprezentările și materia semantică, cuvintele și imaginile, care permit și ele controlul de la distanță, inclusiv în timp. Autorii de mari texte fondatoare de civilizații, texte religioase (Biblia, Coranul), filosofice (Platon, Aristotel), juridico-politice (juriștii romani), artistice (Homer, Dante), reușesc să-și controleze afiliații încă multe generații și sute de ani mai târziu. Evident, acest tip de control semantic, în măsura în care se sprijină pe limbaj, este conform cu natura umană și permite să se asigure un continuum identitar de-a lungul timpului prin transmiterea de elemente de cultură și de reprezentări comune. În schumb, cea mai mare parte din formele de control la distanță prin semnale electronice sau chimice de sinteză sunt patogene și cancerigene. Asta se cheamă și poluare electromagnetică, și ne putem întreba dacă nu este folosită înainte de toate ca o armă.

VdF: Din ce în ce mai multe filme și cărți care evocă o lume robotizată. Credeți că este posibil, după modelul filmului Terminator, să vedem în viitor un război între roboți și ființele umane?

LC: În spatele roboților se află mereu alte ființe umane. O inteligență artificială nu poate deveni cu adevărat autonomă. Cercetătorii IA care încearcă să modeleze funcționarea cognitivă ca și cum ar exista un autosurvol posibil al conștiinței își pierd vremea. Ceea ce uită mereu cercetătorii IA este inconștientul, care este condiția sine qua non a unei funcționări cognitive autonome. Or, prin definiție, este imposibil să se modelizeze și să se programeze inconștientul, căci dacă este programat, acesta devine conștient. Pentru ca o IA precum Skynet în Terminator să capete conștiința propriei existențe și să înceapă să ne atace, îi lipsește deci o condiție fundamentală: o parte din non-înțelegerea despre sine, o parte din non-conștiința despre sine. Lipsește o pată oarbă. Pentru a modela inteligența, trebuie să se reușească modelarea unui factor de non-conștiință care, prin natura sa, nu trebuie să apară în model. Pentru a deveni autonomă, trebuie să existe în IA o parte de non-programare a factorilor aleatorii și de randomizare. De asemenea, e imposibil să se genereze cu adevărat numele aleatorii prin intermediul unui calculator (ordinator, computer) pentru că este un program care imită hazardul. În teoria haosului, se ajunge la modelizarea hazardului și incertitudinii, dar nu sunt decât imitații ale adevăraților factori de imprevizibilitate, care prin definiție rămân imprevizibili. Putem să ne apropiem prin modelizare de ceva recalcitrant față de modelizare. Asta nu schimbă nimic. Funcționarea inteligenței trebuie în mod imperativ să se învârtă în jurul unei pete oarbe, dar una adevărată, nu simulată, deci imposibil de modelat. Această pată oarbă este numită de Lacan sau Baudrillard Realitate; epistemologia o numește incompletitudine. Consecința? Pentru ca un program de IA să devină cu adevărat autonom, el nu trebuie să fie programat complet, nici de către autor, nici de către el însuși (ceea ce scoate în afara jocului programarea unei capacități de învățare). Este imposibil prin structură. Putem să ne apropiem de ea în mod asimptotic, ceea ce le va da poate unora iluzia că vor reuși, dar nu vor reuși niciodată cu adevărat. Dacă suntem într-un război împotriva roboților sau calculatoarelor, va fi deci în mod necesar un conflict triangulat de alte ființe umane.

(va urma)
Traducere de Ruxandra Iordache