Lucien Cerise: Puterea se teme

16:28, 16 august 2019 | Cărți | 447 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Din cartea Neuro-pirații

Pe scurt: ingineria percepțiilor aplicată de Putere îi permite să devină invizibilă disimulându-se în spatele 1) afirmării legilor și regulilor zise”naturale”, la care și ea pretinde că se supune, în vreme ce chiar ea însă și le-a definit ; 2) aparența de slăbiciune și de victimă inofensivă, deci de inocuitate totală, care se supune unei strategii schismo genetice de tip ”divide et impera”.

În fața acestei dezvăluiri în curs privind adevărul despre puterea oligarhică, și anume că ea există și este întru totul responsabilă de situație, inclusiv și mai ales atunci când degenerează în violență, Puterea începe să se teamă. Ca un animal hăituit,ea se va apăra din ce în ce mai violent. Cu cât Puterea este mai violentă, cu atât se apropie mai mult de sfârșit. Violența ei este dovada fricii. Ca să zicem așa, teama și-a schimbat tabăra: e în tabăra Puterii. Aceasta va încerca deci să o arunce în tabăra noastră, terorizându-ne din ce în ce mai mult, prin atentate teroriste sau încercând să atragă lumea întreagă într-un conflict nuclear sub pretextul că cutare țară ar fi periculoasă.

Toată această muncă cu caracter schismo genetic ar fi imposibilă fără instrumentele de dezinformare și de propagandă, piloni ai războiului psihologic global purtat împotriva poporului, care se sprijină aproape exclusiv pe ”reprezentări”, adică pe imagini și pe cuvinte. Puterea acționează mai cu seamă difuzând ”elemente de limbaj”, care acționează ca virusuri mentale, scopul cărora este de a impune termenii dezbaterii publice și a de prelua astfel controlul asupra creierelor și minților noastre. Orice individ sau grup care începe să dezvăluie Puterea și guvernarea ei prin haos va fi taxat drept ”conspiraționist” și acuzat că difuzează ”teorii ale complotului”.

Aceasta este strategia retorică unică și repetitivă ivită din think tanks-uri occidentale, de la Washington la Tel Aviv, trecând prin Statul islamic: ”Făcând ceva săpături, găsim on-line versiunea engleză a revistei Dabiq a Statului islamic. Iar citind-o, concepem mai bine că Daesh este furios împotriva conspiraționiștilor. ”Teoriile complotului au devenit o scuză pentru abandonarea Jihadului”, se arată într-un articol. Pentru nebunii lui Allah, complotiștii sunt deci niște ”nenorociți” care dau toate puterile ”necredincioșilor”, refuzând să recunoască faptul că islamiștii au comis atentatele din 11 septembrie și că Statul Islamic este o creație ce emană de la voința lui Allah însuși. Într-adevăr, fiind împinși de propria ”dorință și slăbiciune”, conspiraționiștii fac din Statul Islamic o creație a CIA și îi sapă deci autoritatea”.

De ce Puterea actuală are ne apărată nevoie să se ascundă? Pentru că e total nelegitimă și știe asta. Atunci când puterea se sprijină pe ceva real, fie pe forța de muncă, fie pe aptitudinea de luptă, fie pe producția de bunuri de subzistență sau pe competențe tehnice și intelectuale care facilitează organizarea constructivă a grupului, se poate spune că puterea este legitimă. Atunci ea se exercită ușor, deoarece este ușor recunoscută ca atare de un consens majoritar în grup. Aceasta e meritocrația. Or, dezvăluirile în curs ne arată că puterea în Occident și în spațiul wah habit nu se sprijină pe nimic real și constructiv, ci doar pe capacitatea de manipulare a reprezentărilor într-o perspectivă de dezorganizare a poporului, și că aceasta e pur parazitară.

Atunci când finanțele și media controlează restul societății pentru a o dezorganiza, ne aflăm pur și simplu într-o situație de Putere-parazit. Natura cu totul parazitară și ilegitimă a puterii în zona atlantistă este cunoscută și de Puterea însăși, ceea ce o minează psihologic și moral, obligând-o la o fugă înspre o direcție auto distructivă, de-a lungul căreia trebuie să o însoțim până la capăt, însă protejându-ne. Puterea atlantistă este în mâinile unei oligarhii morbide și dezastruoase, care e pe cale să se sinucidă și care ar vrea să antreneze și lumea odată cu ea în eșecul său de a trăi decent. Ca să zicem totul, această oligarhie deja a pierdut, este în stadiul de ”mort pe picioare”. Trebuie acum să o împingem în mormânt, ceea ce vom și face dacă nu slăbim presiunea pe care o exercităm asupra ei.

Operațiunile de terorism de stat pe care le trăim de ceva vreme în Franța sună a cântec de lebădă. Atunci când o rețea mafiotă ajunge să facă astfel de lucruri încercând să fie real ea să înseamnă că efectiv se coace pe toată linia, carbonizată, deja îngropată. Țesătura narativă a lucrurilor este într-atât cusută cu ață albă, încât cea mai mare parte a oamenilor le pot anticipa. Filmul lui Cédric Jimenez, Aux yeux de tous, difuzat la 4 aprilie 2012, punea în scenă un atenta a terorist cu steag fals, declanșat cu o lună înainte de alegerile prezidențiale pentru realegerea candidatului câștigător. La fel cum Mitterrand a rămas în posteritate ca ”asasinul lui Beregovoy” (cf. Francis Gilleryși Hubert Marty-Vrayance), Sarkozy, Hollande și Valls vor rămâne în memorie pentru trucajele lor, pentru atentatele ca pretext pentru a face să treacă legi privind supraveghere a populației sau a calculatoarelor de voturi americane din 2007.

Traducere de Ruxandra Iordache
(va urma)

Navighează dupa cuvinte-cheie: ,