Lucien Cerise: ” Patria este în pericol. Toate patriile sunt în pericol”

09:31, 21 mai 2019 | Cărți | 302 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Din cartea ”Neuro-pirații”

Fragment dintr-un interviu acordat Novopress, 13/01/2014 (45)

 

Novopress: Aveți un parcurs atipic, venind dinspre stânga. Care este originea acestei evoluții înspre această conștiință patriotică?

 

Lucien Cerise: În ce mă privește, nu am decât o singură naționalitate. Dacă mi se ia această țară, sunt terminat, am pierdut totul, nu mai am decât să mor, doar să cerșesc un statut de refugiat și să intru într-un proces de imigrație. Or, există riscul să mi se ia această țară, pe care unii o fac să dispară, odată cu calitatea traiului în ea, să dispară deci în ceea ce numim globalizare, ”satul global” fără frontiere, altfel spus capitalismul mondializat. Scopul aceste manevre este sfârșitul patriilor și ”imigrația pentru toți”. Atunci când vom fi cu toții imigrați, Capitalul va câștiga. Nu vom mai fi în poziția de a ne apăra, la nici un nivel, și nu ne va rămâne decât să dispărem. Într-adevăr, imigrația nu este ea însăși decât o unealtă a unui program genocidar global aplicat în diferite țări, inclusiv în a noastră. Distrugerea totală a unei țări și exterminarea fizică completă a populației sale sunt în desfășurare, asta se întâmplă în Franța.  Acest genocid are loc peste tot, capitalismul fiind genocidar prin natura sa, așa cum arată Garry Leech, dar eu trăiesc anume aici,  și aici mă văd pus la zid, deci aici trebuie să mă bat pentru a supraviețui, la fel ca toți locuitorii acestei țări, chiar dacă nu toți au înțeles asta deocamdată. Situația mi-a sărit în ochi atunci când am văzut ce a făcut oligarhia din referendumul din 2005 privind tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa: francezii votează NU la aprofundarea Uniunii Europene, dar UMPS și Comisia Europeană s-au grăbit să trădeze acest rezultat deoarece le contrazicea obiectivele. În acel moment, am avut proba zdrobitoare că frontierele naționale erau singurul obstacol serios în fața tăvălugului compresor capitalist.

 

Linia mea directoare în politică este deci anticapitalismul. De ce nu sunt la NPA în aceste condiții? Pentru că sunt un anticapitalist coerent, ceea ce mă face să depășesc anumite clivaje mediatice. Trebuie să lucrăm la ”coagularea” forțelor antisistem, înspre un nou Consiliu Național de Rezistență, marea adunare a votanților NU din 2005, cu toții uniți împotriva inamicului comun, inamic al speciei umane, adică dictatura băncilor și barbaria ultraliberală mondialistă și cibernetică. Pentru aceasta, ne trebuie concepte noi care propun o redecupare în real și care permit recrearea de noi alianțe. În acest scop, propun ”naționalismul permacultural”, fondat pe teoria feministă Care, adică pe noțiunea de ”grijă” față de mediul propriu și material de proximitate, după formula ”Caritatea bine ordonată începe cu sine însuși.”

 

Patria este în pericol. Toate patriile sunt în pericol. Ce este o patrie? Este un spațiu de stabilitate. Astăzi însăși posibilitatea oricărei stabilități este în pericol. Constatarea acestei destabilizări și expatrieri generale este pur empirică și precede chiar ideile politice. Într-adevăr, atunci când privim lucrurile dintr-un punct de vedere sistemic, vedem cum capitalismul destabilizează și accelerează tot ce atinge. El provoacă entropie, adică dezordine, peste tot pe unde trece. Într-un cuvânt, capitalismul este haos. Asta spun de altfel și Deleuze și Guattari în L’Anti-Œdipe, dar pentru a-l celebra, ca ”stângiști” iresponsabili, într-o dialectică ciudată între teritoriu și deteritorializare, care coincide cu cea dintre înrădăcinare și dezrădăcinare. La opusul haosului deleuzian, procesele vitale au nevoie de stabilitate și lentoare, deci de înrădăcinare, pentru a se dezvolta normal. Societățile tradiționale, precapitaliste, ofereau condiții de viață lente și stabile, în vreme ce societățile zise progresiste, care apar mereu în urma unui traumatism fondator numit ”revoluție”, acumulează rupturi și schimbări rapide.

 

În fapt, dualitatea între înrădăcinare și dezrădăcinare este transversală Dreptei și Stângii. Este o structură încrucișată, chiasmatică. Există efectiv o stângă culturală, deleuziană și anti-oedipiană, există de asemenea o stângă populistă și patriotică, una care înrădăcinează, prin intermediul naționalizărilor economice (care îi fac pe liberali să urle) sau al diverselor forme de relocalizare, în care printre figurile istorice de la noi au fost Simone Weil, Georges Sorel, Proudhon, Édouard Berth (vezi ultima carte a lui Alain de Benoist), și prin alte părți Hugo Chavez și stângile latino-americane; și există o dreapta tradiționalistă, deci precapitalistă și care înrădăcinează, dar există și o dreaptă liberală și antipatriocă, una care dezrădăcinează prin intermediul unui imigraționism delirant, care era oficial la putere în Franța până în 2012.[1]

 

N.: Acordați importanță deosebită ingineriei sociale, adică metodelor de control social (strategie a tensiunii, mind control, tittytainement, etc.). Credeți este în derulare că un război psihologic împotriva popoarelor și democrației?

 

LC: Avem dovezile acestui război psihologic în derulare împotriva popoarelor și democrației. Am adunat un număr oarecare de dovezi în mica mea carte, dar pentru a le strânge nu trebuie decât să ne aplecăm înspre sursele deschise de pe Internet sau înspre experiența directă a anumitor medii socioprofesionale. În plus, metodele de control și de inginerie socială sunt divulgate în manuale pe care le putem cumpăra la librărie, precum și în cursuri și pregătiri în management, marketing sau securitate a sistemelor. Există chiar o diplomă de stat în inginerie socială, acordată de unele universități franceze. Trebuie de asemenea să ne uităm înspre mentalism și șmecheriile iluzioniștilor și prestidigitatorilor. La o primă vedere, asta poate părea ceva inocent sau pur și simplu interesat, dar de îndată ce ne apucăm de săpat, vedem că este ceva de temut. Atunci când stăpânim aceste tehnici de modificare a comportamentului, putem ajunge să ucidem pe cineva împingându-l la sinucidere, deci păstrându-ne mâinile curate. Este ”crima perfectă”, exact ceea ce se aplică în societățile de masă occidentale. Cele două mari axe ale războiului psihologic care este purtat împotriva noastră pentru a ne împinge la sinucidere colectivă sunt individualizarea și culpabilizarea. Scopul este de a o termina cu dorința noastră de viață. Toate ființe vii sunt animate de un instinct de conservare. Acest instinct de conservare este inamicul oligarhiei; puterea încearcă să distrugă, să slăbească, să culpabilizeze, să denatureze, să inverseze exact acest instinct de conservare, așa încât să împingă popoarele să se autodistrugă, fără să aibă nevoie să le lovească direct. Oligarhia trebuie să fabrice consimțământul poporului față de propria sa autodistrugere, convingându-l că este rău și că Pământului îi va fi mai bine dacă îl va părăsi. Din mai 1968, Franța este un adevărat laborator sub cerul liber pentru toate tehnicile de inginerie socială negativă și de distrugere a instinctului de conservare.

 

Pentru a înțelege aceste fenomene în termenii lor proprii, trebuie să lăsăm să cadă grila de lectură clasică a științelor politice, care e completamente deformată și caducă de vreo două secole cel puțin. Teoriile politice se repartizează în două mari ansambluri, liberal și marxist, dar provin dintr-un trunchi comun: credința în legi istorice autonome pe care nimeni nu le stăpânește. În realitate, dezvoltarea societăților moderne începând cu secolul XVIII este tutorată în mod complet artificial. Atunci când privim mai de aproape, vedem că procesul este stăpânit și controlat: este o demolare controlată. În acest stadiu, ieșim din falsa alternativă între liberalism și marxism, deoarece ne dăm seama că presupoziția lor comună, autonomia legilor istorice și socioeconomice, este falsă.

 

 (va urma)

 Traducere de Ruxandra Iordache

 

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , ,