Lucien Cerise: De ce în Franța oamenii de Stânga votează cu Dreapta naționalistă

09:47, 4 iunie 2019 | Actual, Cărți | 174 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Din cartea ”Neuro-pirații”

Fragment dintr-un interviu pentru ”Vue de France”, 14/03/2014

VdF: Inițial ați fost, potrivit categoriilor impuse de sistem, la extrema stângă. Astăzi, ne sfătuiți să votăm Frontul Național. Cum explicați asta?

LC: E un traseu perfect logic. Linia mea directoare în politică este anticapitalismul. Pentru a ne pune de acord cu privire la o definiție consensuală a capitalismului, să revenim la etimologie. Sufixul ”ism” indică prevalența și direcția dată de rădăcina cuvântului. Capitalism este atunci când capitalul, aici banii, conduce (la fel ca regalismul, când conduce regele; naționalismul, atunci când primează interesul național, etc.). Evident, banii nu sunt doriți pentru ei înșiși, ci pentru puterea pe care o conferă asupra altcuiva. Psihologia capitalismului se supune unei scheme dominant/dominat, fundamental sadomasochistă. Unele persoane încearcă o stare de fericire sadică evidentă atunci când domină pe altcineva prin bani, o plăcere de a-l zdrobi sub cizmă sau de a-l manipula ca pe o marionetă, emoție regresivă de aceeași natură ca aceea a copilului căruia îi place să tortureze pui de animale. Această plăcere toxicomană a puterii asupra celuilalt conferită de capital este în mod intrinsec expansionistă, colonială, imperialistă și nu tolerează nici o limită. Fenomenul e numit și sociopatie, sau psihopatie, una din ilustrațiile literare faimoase fiind dată de Bret Easton Ellis în American Psycho. Capitalistul, blocat la stadiul sadic-anal în termeni psihanalitici, merge până la a propune închirierea pântecului femeilor, după cuvintele lui Pierre Bergé. Este o mișcare de transgresiune a tuturor limitelor și frontierelor, mișcarea ”indecenței” în stare pură, animată de o hybris, o lipsă de măsură viscerală. Expresia ”capitalism național” nu spune nimic, este un oximoron, o contradicție în termeni (la fel ca și ”capitalism local” sau ”capitalism limitat”). Ieșim din capitalism, adică din sadomasochism, așezând cel puțin o valoare mai presus de bani și mai presus de putere de dragul puterii. Prima etapă a anticapitalismului este deci măsura, respectul față de limite și de frontiere, sau revenirea la aceste limite și frontiere atunci când sunt depășite. Asta este, în esență, ceea ce spun Serge Latouche, Régis Debray și Alain de Benoist. La nivel geopolitic, asta se cheamă naționalism.

Naționalismul este forma optimală a anticapitalismului; este augestiunea și autonomia la scara locală a unei țări. În termeni de sistemică, naționalismul are un efect stabilizator. Propun într-un articol ideea de ”naționalism permacultural” (”a avea grijă” de țara în care trăim ca și cum ar fi vorba de o grădină), deoarece scara de dezvoltare localistă cea mai eficientă este statul-națiune. Regiunea este neputincioasă în a se opune capitalismului și impactului său de destabilizare generală. În termeni de raporturi de forță, nici o regiune a Europei nu are mijloacele de a spune NU FMI-ului, Wall-Street-ului sau Bruxelles-ului. Atașamentul identitar față de propria regiune de origine este perfect legitimă, dar asta e o altă poveste. Astăzi, există mai multe partide politice care propun să susțină clar teza anticapitalistă și naționalistă în Franța (teză în sensul de ”poziție”). Doar Frontul național pare în măsură să câștige alegerile majore. Bruno Gollnisch scria recent un articol pe blog: Versaillezi și comunarzi reuniți: uniunea sacră care sperie secta. El a înțeles totul. Din rațiuni de origine socială și de parcurs personal, mă recunosc mai mult în comunarzi, evident. Însă doar o”coagulare” a comunarzilor și a versaillezilor va salva această țară și populația sa de exterminarea genocidară pe care ne-o promite capitalismul mondializat. Coagularea a avut deja loc în 2005, atunci când ”Nu-ul” a triumfat asupra proiectului de Constituție europeană, grație asocierii tuturor vocilor ce susțineau valori superioare celor reprezentate de bani și opuse domniei exclusive a Capitalului și a ”pieței libere și nefalsificate” (care de altfel este o pură ficțiune teoretică).

Oamenii proveniți de la Stânga care cred că Frontul național este un partid de extremă dreapta, fascist, neo-nazist, trebuie să înțeleagă că extrema dreaptă, fascismul și neo-nazismul sunt deja la putere în Uniunea Europeană, la Bruxelles, în bănci, la Washington, la Tel Aviv, la Paris, etc. Asta se vede asta azi, cu ocazia loviturii de stat din Ucraina, condusă de puciști neo-naziști cu sprijin diplomatic și logistic din partea Comisiei Europene și a puterilor occidentale, care cere sprijin de aceeași natură de la islamiști și jihadiști în Libia sau în Siria, pentru a răsturna acolo guvernele legale. Rețelele mafiote și diversele lobbies care ocupă puterea în Occident se preocupă de declanșarea războaielor, lovituri de stat, crize economice și sanitare, atentate teroriste cu steag fals, precum și o regresiune mentală de masă perfect planificată. Cel mai rău fascism este deci la putere la noi! În comparație, Frontul național este un partid populist destul de bonom. Precum cea mai mare parte a alegătorilor comuniști din anii optzeci, mă îndrept acum către acest partid naționalist. Este cu atât mai ușor cu cât doctrina sa economică a devenit în sfârșit coerentă. FN a devenit protecționist-conservator, după ce a fost timp îndelungat liberal-conservator, ceea ce era oricum o contradicție în termeni, liberalismul economic triumfând întotdeauna asupra conservatorismului și conducând în mod necesar către libertarismul moravurilor și invers.

Întrucât Stânga a trădat cu bună știință poporul, jucând cartea ”minorităților” împotriva poporului, așa cum recomandă Terra Nova, sau cum a fost răsucită de agenți de influență, nu am nici un regret să mă îndrept în altă parte. Știu din sursă sigură că Frontul de stânga a fost lansat în mod fundamental pentru a fabrica consimțământul extremei stânga față de UE (și pentru a reduce PS la turul doi al scrutinului, ceea ce înseamnă același lucru), luările de poziție aparent anti-UE ținând doar de phising, în sensul ingineriei sociale. NPA și ecologiștii retransmit docil propaganda NATO și a transumanismului. Sindicatele sunt programate să piardă. Cât despre ”antifasciști”, toată lumea știe azi că nu e decât o brigadă de poliție creată recent de ministerul de Interne în parteneriat cu rețelele israeliene și anglo-saxone, altfel spus un counter-gang (cf. Frank Kitson) plin de indicatori, polițiști în civil și agenți de informații specializați în agitație și vandalism. Singurele inițiative încă interesante la stânga sunt în mediile de relocalizare, precum și în media inteligente precum Rébellion – Organisation socialiste révolutionnaire européenne, Le Grand Soir, La Décroissance sau în jurul lui Michel Collon, Étienne Chouard, Luc Michel, Thierry Meyssan, precum și al unor diverse grupuscule.

 

(va urma)                         

Traducere de Ruxandra Iordache

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,