Imigraționismul, o unealtă a ingineriei sociale negative

11:30, 18 martie 2019 | Cărți | 978 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Lucien Cerise din cartea ”Neuro-pirații” (23) 

 

Multiplicarea la infinit a codurilor și identităților constituie o veritabilă agresiune asupra creierului, capabilă să împiedice și să handicapeze funcționarea sa normală. Traducerea politică a acestei hiper-complexități identitare este ideologia imigraționistă, al cărei caracter ofensiv este evident. Dincolo de un anumit prag demografic, imigrația forței de muncă devine o imigrație de înlocuire, deci o veritabilă unealtă de inginerie socială negativă, o veritabilă armă de distrugere în masă prizată pentru caracterul său precarizant, destabilizator, disolutiv, patologic, entropic și genocidar.[1]

Cifrele oficiale privind imigrația în Franța arată că, începând cu mijlocul anilor 2000, Sarkozy și UMP, cu sprijinul liberalilor de dreapta și al libertarilor de stânga au început să facă să intre în Franța în medie 200 000 de străini pe an (fără a-i mai pune la socoteală pe clandestini). Oricare ar fi originea imigraților și motivațiile lor, o astfel de nebunie imigraționistă nu poate decât să distrugă țara de destinație, incapabilă să absoarbă un astfel de flux continuu, echivalent cu adăugarea populației unui oraș complet an de an, și nu poate decât să distrugă și țara de origine, care asistă neputincioasă la scurgerea de creiere și de forță de muncă, și la golirea sa de forțe vii ca într-o hemoragie mortală. Anume așa gândește Mustafa Al-Mikdad, scriitor și jurnalist sirian, care reacționează la plecarea tinerilor săi compatrioți cauzată de războiul pe care puterile occidentale îl poartă împotriva țării sale:

”Episoadele conspirației blocului occidental împotriva Siriei nu s-au epuizat încă, fiecare zi venind cu lotul propriu de detalii neașteptate pentru noi  (…) Acum, după ce războiul lor terorist împotriva noastră ne-a epuizat o mare parte din resurse, organizarea imigrației tinerilor noștri începe să capete proporții foarte grave care ne fac să credem că este în curs un nou plan de a goli Siria de competențele sale umane și științifice, jucându-se pe coarda sensibilă a ”suferinței insuportabile a migranților” pe lângă opinia publică în primul rând europeană, și, mai larg, occidentală. (…) Un ultim plan care, într-adevăr, ar goli considerabil Siria de această categorie de vârstă succeptibilă să combată terorismul și să reconstruiască țara; ceea ce înseamnă continuarea politicii războinice occidentale prin alte mijloace, care să atingă aceleași obiective, în caz de eșec al operațiunilor lor nesfârșite de exterminare, de distrugere și de extindere a terorismului.”[2]

Imigrația, oricare ar fi condițiile sale, ar trebuie să fie redenumită ”deportare”, mai ales atunci când ea are ca funcție să recompună echilibre demografice deportând cutare populație pentru a o înlocui pe o alta, ceea ce înseamnă a le ucide pe amândouă. Or, în ciuda consecințelor criminale, conceptul de ”migrație de înlocuire” este folosit și aplicat fără scrupule și fără vreo pedeapsă de demografi ai ONU și de către tehnocrația europeistă[3] (raport Pisani-Ferry/Enderlein, etc.). Războaiele purtate de Statele Unite, Israel și de către mercenarii lor islamiști împotriva Siriei, Libiei și diferitelor țări din Africa subsahariană sunt la originea unei noi etape din această deportare migratorie în masă, descătușată în vara lui 2015 cu afluxul brusc în Europa, pe mare și pe uscat, al unor clandestini ce au declanșat o adevărată criză internațională. În fine, nu chiar pentru toată lumea! Într-adevăr, Pierre Gattaz, președintele MEDEF, brațul armat al capitalismului patronal din Franța, putea să declare fără să tresară că migranții sunt un atu pentru Franța.[4]  Așa cum putem bănui, și așa cum au raportat diverși observatori, această criză nu are nimic spontan, ci este supravegheată de puteri discrete (servicii de informații, rețele financiare, ONG-uri) și se împlinește în beneficiul intereselor cosmopolite cele mai cinice: ”Instigatorii mondialismului și pârghiile lor imigraționiste sunt deopotrivă cei mai motivați și cei mai apți să finanțeze: spre exemplu machiavelicul Soros care nu mai e la începuturi, el, cel care prezintă în curriculum succesul dizolvării Iugoslaviei, prin manipularea explozibilei pârghii etno-religioase…Acum, Soros își consacră eforturile și fondurile guvernamentale (convertite discret în acțiuni private), pentru a destabiliza Europa și Rusia (…). Serviciile de informații austriece dezvăluie într-adevăr că CIA organizează afluxul de migranți musulmani în Europa. Un angajat de la Biroul austriac al Apărării care a preferat să-și păstreze anonimatul (ceea ce e de înțeles… dat fiind că operează sub direcția ministerului federal austriac al Apărării) afirmă că anumite organizații situate în Statele Unite plătesc traficanții pentru a însoți și mai mulți migranți africani și orientali în Europa. ”Traficanții cer sume exorbitante pentru a aduce ilegal ՚refugiați՚ în Europa. Condițiile sunt adeseori foarte precare, dar un transport costă acum între 7 000 și 14 000 €”, a declarat acest angajat al Biroului Apărării austriac pe site-ul Info-DIREKT. ”Există elemente care atestă că unele organizații situate în Statele Unite au creat un model de cofinanțare și contribuie substanțial la plățile cerute de traficanți”, a adăugat el.[5]

Așa cum se vede din aceste exemple, dezvoltarea popoarelor și culturilor nu este întotdeauna ”naturală”, ”liberă și autentică”, uneori ea este piratată, adică preluată și transformată artificial; ceea ce se cheamă inginerie socială. Nafeez Mosaddeq Ahmed amintea în coloanele din Guardian că ”Pentagonul se pregătește pentru tulburări civile importante” și că pentru a le anticipa a investit în științele umane pentru a reuși să modeleze, să anticipeze și să șlefuiască factorii de schimbare socială de masă: ”Printre proiectele acceptate pentru perioada 2014-2017 se află un studiu al universității Cornell condus de serviciul de Cercetare științifică al US Air Force, care urmărește să dezvolte un model empiric de ”dinamică a mobilizării și contagiunii unei mișcări sociale”. Este vorba de determinarea ”masei critice (pragul de răsturnare)” a contagiunii sociale prin studierea ”urmelor digitale” în cazul ”revoluției egiptene din 2011, al alegerilor ruse pentru Dumă din 2011, al crizei aprovizionării cu ulei petrolier în Nigeria în 2012, și al mișcării de protest din parcul Gazi din Turcia în 2013”. Mesajele și conversațiile pe Twitter vor fi examinate pentru a ”identifica care sunt indivizii mobilizați într-o contagiune socială, și când s-au mobilizat”. Un alt proiect de de reținut din anul acesta, acceptat la universitatea din Washington ”încearcă să descopere în ce condiții se nasc mișcările politice ce vizează o schimbare politică și economică la scară mare.”[6]

După ce modelează acești factori de ”schimbare la scară mare”, ingineria socială negativă constă în a-i produce în mod furtiv, deci în a pirata societatea pentru a pilota în mod științific propria ei moarte lentă, pentru a o ucide făcând-o să treacă printr-un genocid metodic, dar de intensitate scăzută. Cum anume? Imprimându-i societății o mișcare centrifugă și separatistă, individualistă și dizolvantă, prin multiplicarea la infinit a codurilor de comunicare și a limbajelor, așa încât situația să ajungă la un grad de complexificare imposibil de gestionat, ceea ce va face să crească mecanic rata de in-comunicabilitate, deci de violență și entropie. Pentru a distruge un lucru, pentru a-l face să moară, trebuie să fie divizat, subdivizat, fragmentat, de unde angoasa ”corpului sfârtecat”, în termeni psihanalitici.

Hiper-eterogeneitatea semantică ce derivă dintr-o multiplicare nelimitată a codurilor vizează în fapt să pună punct comunicării și identităților, care se bazează în mod necesar pe o mișcare centripetă și unificatoare. Un cod nu există decât dacă este împărtășit cu ceilalți. Identitatea are nevoie de unitate și de omogenitate, ea nu poate supraviețui într-un multiplu pur. Y’a d’l’Un (Există Unu), așa cum spunea Lacan, iar acest Unu este structural și de neocolit. Națiunea, una și indivizibilă, este în mod logic prima țintă a IS−. Pentru a lupta împotriva acestui haos separatist planificat, sunt de luat în considerare două opțiuni strategice: 1) întoarcerea imediată la o înrădăcinare identitară simplă și omogenă; 2) inversia progresivă a hiper-complexității distrugătoare în avantaj adaptativ, ceea ce presupune într-o primă fază să ”ne resemnăm” cu hiper-complexitatea fără a o da la o parte imediat.[7]

 

(va urma)

Traducere de Ruxandra Iordache