Ilie Bădescu: Instituțiile financiare globale sunt cauza primară a prăbușirii economice din Răsărit

09:57, 1 februarie 2019 | Cărți | 1325 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Amintim cititorilor din Republica Moldova că Universitatea Populară pregătește reeditarea cărții Acad. Ilie Bădescu ”Noologia războiului nevăzut”, apărută la editura ”Mica Valahie” de la București în 2017. Cartea va apărea la inițiativa juristului și jurnalistului Ghenadie Vaculovschi din donații benevole. Tirajul urmează să fie de 500 de exemplare. Costurile se ridică la suma de 30 000 lei. Deja s-au colectat peste 14 mii de lei.

Doritorii să contribuie la apariția acestei cărți de excepție sunt rugați să ne contacteze pe Facebook CARTE BUNĂ CARTE RARĂ. Oamenii care au răspuns acestei inițiative nu sunt mari businessmeni cu venituri ce le-ar depăși pe cele medii. Cineva a donat 30 de euro, altcineva 200 de lei, un altul – 300 lei. Contează întâi de toate dorința de a participa la un act de reinformare a opiniei publice de la noi. Donatorii vor beneficia de câte un exemplar al acestei cărți. La lansarea acestui volum așteptăm prezența autorului, a editorului, precum și a altor intelectuali de marcă din România. 

În expunerea argumentației sale asupra dezastrului economic în care s-a pomenit și România, dar și Republica Moldova, autorul apelează frecvent la unul dintre cei mai iluștri și onești economiști de talie mondială Joseph Stiglitz. Iată citatul:

În mod normal, un proces își vădește caracterul său pe care derularea lui se creează. Instituțiile sunt cele care fixează trăsăturile esențiale, legile structurale ale procesului, fiindcă instituționalizările sunt expresia regularităților unui proces, a regulilor care-i compun osatura. Or, instituția pe care a creat-o procesul a fost FMI. Despre acesta un economist de talia lui Stiglitz spune: ”La o jumătate de veac de la fondarea sa, este clar că FMI nu și-a îndeplinit misiunea. Nu a făcut ceea ce ar fi trebuit să facă – să furnizeze fonduri țărilor confruntate cu declinul economiei, astfel încât aceasta să revină cât mai aproape de nivelul de ocupare completă  (Stiglitz, 2003, 45). Nu cumva ”eșecul acestei misiuni” este expresia cea mai grăitoare a adevăratei naturi a ”globalizării”?!  Globalizarea este, de fapt, un proces de mondializare a acelui tip de integrare prin dezintegrarea asimetrică, adică prin expansiunea unilaterală a ”voinței” celui ce deține cuantumul cel mai mare de relații abstracte (bani, contracte, convenții) și deci prin anihilarea celui mai slab, cu o ”voință reflectată” mai ”slabă”. Or, această asimetrie a căpătat azi un nume, căci s-a instituționalizat. Numele și instituția de sub el sunt indicatoarele ”sistemului finanțist”. Aceasta excelează prin câteva caracteristici, pe care le formulează Stiglitz:

  1. ”aplicarea unor teorii economice greșite” (Stiglitz, 2003, 48);
  2. ”recomandările de ordin economic (ale FMI și BM) reflectă teoriile și ideologia lor bazată pe conceptul de piață liberă” (ibidem, 48-49);

”Pentru mulți oameni, urmarea a fost sărăcia, iar pentru multe țări, haosul politic și social” (ibidem, 49);

  1. ”în țările care trec de la comunism la capitalism” ”FMI a făcut greșeli în toate domeniile în care s-a implicat: dezvoltarea, gestionarea crizelor” (ibidem, 49).

Ce rezultă de aici? Că lumea nu poate fi guvernată de un centru unic. Politice economice ale unei instituții, care preînchipuie un ”guvern mondial”, au eșuat, dovedindu-se nesigure tocmai pentru că aplicarea unei rețete, cum ar fi, de pildă, liberalizarea pieței capitalurilor, n-a dat rezultate nicăieri, ne spune J. Stiglitz, doar că unele țări, cele puternice, au putut s-o refuze, altele, țările slabe, sau slăbite, au fost ”silite”, forțate cu teribile amenințări (cu ”suferințe” și mai mari) să le aplice, iar urmarea a fost ”haosul politic și social”, ne spune același economist. Putem, iată, înregistra, primul eșec de proporții al ideologiei globalismului. Ca instituție și ca ideologie globalizarea pare să fie însoțită în toate planurile de efecte atât de grave, încât cele pozitive nu se mai văd”. ( Ilie Bădescu, 388-389).

Am îndrăzni să precizăm, cu titlul de notă fugară a redacției, că ceea ce Stiglitz numește ”teorii economice greșite” sau zice că ”FMI a făcut greșeli” ar fi perfect adevărate. Asta ar fi așa, dacă am porni de la premisa că în cazul FMI și BM ca expresie a marii finanțe internaționale scopurile declarate ar fi coincis cu cele adevărate. Mai curând politicile practicate de aceste instituții ale marelui capital occidental în țările Lumii a Treia, iar  ulterior în spațiul ex-comunist, au urmărit stoarcerea de supraprofituri prin inegalitățile economice, pe care le-au cultivat cu bună știință, prin dictat politic și condiționări perverse ale creditelor care au înfundat țările respective în datorii cronice bine planificate. Anume în asta a constat dintotdeauna esența sistemului capitalist imperial de la marilor descoperiri geografice încoace. Descoperirea și estorcarea prin violență militară sau prin viclenii financiare și politice a valoroaselor resurse naturale, deschiderea de noi piețe de desfacere prin regimul de liber schimb (și acesta impus cu forța sau uneori prin viclenie) și folosirea forței de muncă ieftine provenite din țările colonizate economic, iată miza acestor politici.

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,