CE ESTE TRANSUMANISMUL ?(I)

13:20, 22 februarie 2019 | Cărți | 1607 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Lucien Cerise, din cartea ”Neuro-pirații”

În cultura populară, termenul de ”transumanism” este asociat unor imagini de science-fiction precum clonarea, mutația genetică, cyborg, jumătate-om – jumătate-robot, și toate felurile de utopii futuriste. Or, se pare că realitatea este pe cale să depășească ficțiunea. Fenomene de societate ce au apărut recent, precum teoria de gen, ”căsătoria homo”, PMA și GPA, anti-specismul se înscriu efectiv într-o logică transumanistă.

Transumanismul poate fi definit în câteva cuvinte ca proiect de a modifica natura umană în mod durabil, până la punctul de a ieși definitiv din ea. Este vorba de a merge ”dincolo de” uman, așa încât specia umană să fie perimată, depășită, obsoletă. În acest sens, termenul de ”transuman” este sinonim cu ”post-uman”, dar primul pare să fi câștigat competiția și se impune în uzul curent. O masă documentară pe tema aceasta este accesibilă pe Internet sau în lucrările adresate marelui public pe care le putem achiziționa în  librării.

Această introducere se va limita la a pune în relief strategia pe etape ce animă transumanismul și care se va impune în anii viitori, pe modelul teoriei confuziei de gen și al lobbby-ului LGBT, care au incubat vreme de patruzeci de ani în mod discret și și-au țesut rețelele de influență cu răbdare, înainte de a se arăta în aceste ultime luni în ceea ce am putea numi explozia de ură antiumană coordonată la nivel internațional. Astfel, după un rezumat al fundamentului teoretic și istoric al proiectului transumanist, vom descrie cum se manifestă în practică, adică vom arăta rețelele de putere concrete și instalate care îl susțin astăzi.

Sociologul american Vance Packard (1914-1996) publica în 1977 una din lucrările sale majore, intitulată The People Shapers, tradusă în franceză prin L’Homme remodelé. Acest autor s-a făcut cunoscut din 1957 cu opera sa cea mai renumită The Hidden Persuaders, în care analiza tehnicile de manipulare subliminală aplicate în marketing. Douăzeci de ani mai târziu, perspectiva sa se lărgește deci către un discurs politic general, ce consta în critica abordării scientiste a chestiunii politice. La sfârșitul anilor șaptezeci, cibernetica și aplicațiile ei sociale au avut timpul de a difuza anumite idei, mai ales ideea că societatea și ființa umană sunt mecanisme ca și altele, pretabile unei inginerii ce permite remodelarea lor pentru a le controla mai bine sau pentru a le ameliora după un plan precis. Vance Packard își intitulează astfel cuvântul înainte: ”Maleabilitatea omului: o idee nouă” Apoi pune în relief un citat din Skinner : ”Nu am văzut încă nimic din ceea ce îi poate face omul omului”, pe care îl comentează astfel: ”Această declarație supărătoare a lui Skinner ține de ambiție în aceeași măsură ca de realitate. Dar este adevărat că se fac încercări înverșunate pentru a modela indivizii și comportamentul lor. Implicațiile lor ajung departe și sunt adeseori îngrijorătoare. Ingineri ai omului lucrează într-o întreagă serie de domenii (…) Psihologii comportamentului numără în rândurile lor o armată de revoluționari înflăcărați. Cel mai celebru dintre behavioriști, B. F. Skinner, de la universitatea Harvard, a cerut ”o tehnologie a comportamentului” pentru că ”avem nevoie să realizăm schimbări majore în comportamentul uman”. Cu câțiva ani înainte, un grup de discipoli ai săi, încercând să descrie ce este ingineria comportamentului, explica : ”Putem pune în practică tehnici capabile să producă în masă ființe umane superioare… Dispunem de o tehnologie suficientă pentru a obține tipul de comportament pe care îl dorim.”

Suntem aici într-un constructivism integral. Una din constantele ingineriei sociale, pentru care transumanismul este una din dimensiuni, este să considere întreaga existență drept o construcție. Tot ce este dat, tot ce e natural poate fi deconstruit și reconstruit după un nou plan. Pentru transumanism, totul deci poate fi transformat și artificializat fără daune fundamentale, ba dimpotrivă, deoarece aceasta permite ”eliberarea” de o natură umană considerată prea stânjenitoare și prea limitată.

Această schemă generală de deconstrucție/reconstrucție a tuturor aspectelor din viață a fost numită de Jean Baudrillard ”crima perfectă”, pentru a denunța faptul că ea duce în fapt la un simulacru tehnologic al lumii reale. O ilustrare cuceritoare ne e furnizată în seria de filme Matrix, în care lumea reală este distrusă și redusă la un deșert, și reprodusă în întregime de o manieră virtuală și sub control într-o lume informatică simulată. În această teologie constructivistă, universul întreg este un edificiu, o clădire, un ”templu de reconstruit”, în care locul ”marelui arhitect” divin trebuie să fie ocupat de către un Inițiat de îndată ce acesta stăpânește regulile demiurgice ale demolării controlate și ale reconstrucției artefactuale (distrugere creatoare, ”a dizolva și a coagula”, Ordo ab chao, etc.).

Această filiație kabbalistă a transumanismului a fasonat chipul unei modernități plasate din plin sub domnia cantității și a numărului. Or, de la imaginarul artistic la științele exacte, artificializarea materiei vii și reducerea sa la cantitativ nu au în vedere în mod sincer emanciparea, ci mai degrabă simplificarea sa, așa încât să i se faciliteze gestionarea rațională, digitală, industrială și standardizată. Pentru a fabrica consimțământul față de această sărăcire a existenței și biodiversității, precum și față de patologiile fizice și mentale care rezultă din ea, sunt investite sume colosale în toate domeniile societății pentru a impulsiona în cadrul acesteia tendințele societale tehnofile și umanofobe.

Între manisfestările specifice, trecute și prezente, amintim inițiativele precum conferințele Macy dintre 1946 și 1953, raportul Meadows al Clubului de la Roma din 1972 (punct de plecare mediatic pentru ideea de descreștere demografică controlată), Asociația transumanistă mondială creată în 1998 (a cărei ramură franceză ” Technoprog! ” și-a ținut primul său colocviu la Paris în ianuarie 2011), eseiști previzioniști precum Jacques Attali, Timothy Leary, Douglas Rushkoff, Raymond Kurzweil (informatician care a fixat data de perempțiune a umanului în anul 2045, atunci când ”singularitatea tehnologică” a inteligenței artificiale va depăși-o pe cea a omului), media specializate precum Wired Magazine sau LaSpirale.org (webzine francofon pentru ”mutanții digitali”).

Aceste inițiative sunt menite a difuza aceleași virusuri informatice precum Human 2.0 augmentat de tehnologie, piratarea minții și a corpului (biohacking, body hacking, extropianism), eugenismul prin clonare reproductivă, procrearea asistată medical (PMA), gestația pentru altcineva (GPA), uterul artificial (ectogeneza), banalizarea avortului și eutanasiei, organismele modificate genetic (OMG) vegetale, apoi ”himerele”, adică metisajul genetic oameni și animale și în fine hibridele uman/animal/mașină puse în scenă de artiști precum Matthew Barney și Enki Bilal (Mecanhumanimal).

Transumanismul nu este o emergență spontană, naturală. Este vorba despre un proiect politic arbitrar susținut de către ”minoritățile active” și de rețele de putere, a căror logică trebuie decriptată pentru a înțelege nu la ce servește, ci cui servește. În practică, creșterea puterii transumanismului în ultimii ani, mai ales prin intermediul lobbying-ului LGBT, și-a dezvăluit adevăratul chip : este vorba în fapt de umanofobie. Găsim aici un caz de școală de phising : sub pretextul de a apăra pozitiv ceva, este atacat în realitate un alt lucru. Pe același model, feminismul este în realitate anti-bărbați, teoria de gen este anti-bărbați ȘI anti-femei, lobby-ul homo este heterofob, protecția minorităților constă în a ataca majoritatea, etc. Transumanismul nu va avea, evident, niciodată, vreo realizare pozitivă, și nici feminismul, confuzia de gen, LGBT sau protecția minorităților. Aceste diverse ideologii nu există pentru asta, ci doar pentru a ataca Omul sub acoperirea unor proiecte pozitive. Ura față de specia umană vehiculată de transumanism este din plin perceptibilă în mișcările politice care au purtat-o în secolul trecut. Mitul Omului Nou, regenerat prin știință și tehnică, a irigat întreg fondul ideologic eugenist al totalitarismelor secolului XX, precum și estetica lor futuristă. Dintre aceste totalitarisme, doar capitalismul a supraviețuit, în măsura în care el este cel ce a tras sforile altora de la început și în măsura în care ele toate derivă din aceleași rețele de putere, controlate de aceleași persoane versate în iluminism și progresism științitific, a căror figură cea mai reprezentativă este evident Aldous Huxley cu al său Breave New World.

 

  (va urma)

Traducere de Ruxandra Iordache

 

 

 

 

 

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,