Ce este ingineria socială negativă?

12:31, 15 martie 2019 | Cărți | 922 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Lucien Cerise din cartea ”Neuro-pirații”

Definiția ingineriei sociale negative, IS − prescurtat, se fondează pe două cuvinte: demolare controlată. Demolarea controlată a popoarelor și identităților constă în a instala în sânul lor conflicte identitare triangulate. De la vârful triughiului, IS− implementează rivalități mimetice și dueluri identitare la baza triunghiului. Obiectivul este războiul tuturor împotriva tuturor, într-un cuvânt haosul, dar sub pilotaj triangulat. Terenul cel mai favorabil pentru a spori nivelul general de entropie haotică, deci pentru a spori riscurile de conflicte și separatism, este hiper-complexitatea identitară.

În cartea The Colapse of Complex Societies, antropologul Joseph A. Tainter se întreabă cu privire la mecanismele de entropie socială care au condus în trecut la prăbușirea și apoi la dispariția unor societăți. Altfel spus, care sunt factorii ce aduc moartea unei societăți? Conform lui Tainter, factorul principal de entropie socială este complexificarea societății, care duce la randamente marginale descrescătoare. Tainter nu ia în calcul decât o prăbușire ”naturală” a societăților. Or, moartea unei societăți poate fi naturală, dar poate fi și provocată. IS− constă în a provoca moartea unei societăți, adică în a activa artificial toți factorii de entropie socială și în a produce prăbușirea controlată a societății sporindu-i metodic complexitatea. A spori complexitatea unei societăți înseamnă a spori numărul de coduri de comunicare care o compun, adică numărul de subculturi. Atlfel spus, a promova multiculturalismul.

Să distingem în prealabil un multiculturalism natural și rezonabil, al cărui ritm este lent, produs al unei întâlniri și al unui schimb între culturi care comunică în mod mai mult sau mai puțin aleatoriu în cursul istoriei pentru a ajunge la sinteze viabile; și un multculturalism artificial și distrugător, al cărui ritm este rapid, în marș forțat, rezultat al unei planificări dirijate, intenționale și balistice. De ce ”balistică” ? Deoarece multiculturalismul artificial are un mare potențial polemogen și e folosit de IS− ca o armă de distrugere masivă a popoarelor și identităților lor. Definiția unei arme este: tot ceea ce accelerează artificial entropia unei ținte. Societatea este ținta, i se accelerează artificial entropia, dezordinea, fărâmițarea, fragmentarea, dislocarea, prin intermediul unui multiculturalism centrifug impus.

Societățile tradiționale sunt destul de omogene și nu propun în general decât un singur cod de comunicare cultural, considerat ca absolut în lipsa altor elemente de comparație. Renașterea a adus introducerea în Occident a perspectivei, deci a punctului de vedere, deci a comparației, a relativismului, a Multiplului. Această ruptură a afectat nu doar arta, ci și religia și științele, ca urmare a unor evenimente precum: 1) Reforma protestantă, care a introdus un al doilea creștinism, în concurență cu primul; 2) Cristofor Colomb și descoperirea ”Lumii Noi” de dincolo de Atlantic ; 3) demonstrarea heliocentrismului, prima ”revoluție coperniciană”, rană narcisică înfiptă de științe religiilor, Omul nemafiind în centrul creației ; 4) înflorirea tiparului și difuzarea controlată a ideilor. Renașterea, care face ca Europa să intre în ceea ce istoricii numesc Modernitate, a complexificat situația tradițională a codului unic, adăugând în societățile occidentale un al doilea cod, chiar un al treilea, un al patrulea, un al cincilea… Spiritul critic își face apariția. Suma de coduri diferite rămânea totuși calculabilă și în cantitate finită. Multitudinea era limitată.

Postmodernitatea din secolul XX ne-a făcut să trecem la hiper-complexitate, adică la stadiul în care numărul de coduri nu mai poate fi măsurat, este în fapt infinit, nelimitat. Or, dacă putem vorbi mai multe limbi, nu putem totuși vorbi o infinitate de limbi. Totuși, ce ne spune ideologia dominantă în Occident începând cu anii 60? În substanță: nimeni nu are dreptul de a limita numărul de coduri, altfel ar fi calificat drept ”reacționar”. Consecință: chiar când suntem ”la noi”, ne aflăm în situația de a trebui să dezvoltăm o expertiză în comunicare interculturală, deoarece o infinitate de coduri de comunicare sunt potențial ”la dumneavoastră”. Această situație paradoxală, pe care o putem rezuma prin ”sunt la mine și în altă parte în același timp”, obligă creierul să trateze tot mai multe semnale și informații, ceea ce accelerează metabolismul și induce un consum energetic crescut, deci o suprasarcină de lucru și o tensiune nervoasă suplimentară, sursă de stres, factor de anxietate, care nu plac defel creierului, deoarece el nu e echipat să trateze infinitul, funcționarea sa fiind finită și selectivă. Respingerea hiper-complexității, a infinității de coduri și a lui ”multi-orice” (multi-culti, multi-etni) are deci o bază neuronală legitimă, sănătoasă și naturală.

(va urma)

Traducere de Ruxandra Iordache

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,