Calistrat M. Atudorei: Tendințeale militarismului american (III)

13:34, 30 iulie 2019 | Cărți | 348 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

(Din versiunea engleză a cărții ”Planurile Americii pentru hegemonia mondială”, revăzută și completată cu noi capitole și o documentare mult mai amplă față de ediția românească, în curs de apariție.) 

America a devenit brațul armat al Globalismului

Existența acestei structuri administrative subterane, ce se dovedește a fi mai puternică decât orice președinte american, aduce o cu totul altă perspectivă în analiza dinamicilor relațiilor internaționale. Pentru că, așa cum am mai subliniat, constatăm că această structură, a cărei existență a ajuns evidentă, nu acționează în interesul națiunii americane, ci în numele unor interese ce depășesc cu mult sfera unor interese naționaliste. Ne vedem în fața constatării că relațiile internaționale au trecut din faza de bipolaritate, în care se confruntau două super-puteri, la o tendință de unipolaritate, dar în care interesele, aspirațiile de hegemonie nu mai sunt asociate cu un stat, ci cu o structură ce are deja un caracter supra-național, configurat sub forma unui Sistem globalist. Este, așadar, necesar să realizăm cu claritate că nu națiunea americană dorește hegemonia mondială, ci un Sistem care controlează America și care se folosește de administrațiile americane pentru a-și urma agenda.

Lucrarea de față a oferit numeroase exemple concrete, care scot în evidență faptul că o rețea de organizații cu caracter supra-național, dar centrate în mare măsură în America, există de multă vreme și acționează în secret pentru a domina statele și pentru a-și impune o agendă globală.

Pentru a relua foarte pe scurt, am constatat, de exemplu, că orânduirea comunistă, bolșevică, a fost înființată la comanda unor potentați din afara Rusiei (nu doar din America), despre care istoria oficială nu ne spune mai nimic. Cine sunt finanțatorii internaționali, despre care documentele arată că au pus la cale Planul Marburg ce urmărea globalizarea comunistă? Și mai ales ce au făcut ei după aceea? Cu siguranță activitatea lor a avut impact și în cele ce au urmat.

Am mai reliefat că, în timpul Războiului Rece, NATO a activat structuri paramilitare gen Gladio, care manevrau în secret orientările sociale din țările supravegheate și care aveau înfipte rădăcini adânci în majoritatea guvernelor vestice. Deși până și Parlamentul European a emis rezoluții ce recunosc existența respectivelor structuri, acestea au fost foarte vag analizate, iar preocuparea pentru activitatea lor ulterioară, deosebit de periculoasă, a fost totuși complet eludată din sfera preocupărilor oficiale.

Am mai constatat, de asemenea, că rețeaua de instituții globale cum ar fi Banca Mondială, FMI sau Banca Reglementelor Internaționale avantajează o elită politico-financiară, și nicidecum un popor anume, fie el și cel american. În cazul unei crize severe, Sistemul se salvează pe sine însuși, în detrimentul masiv al cetățenilor și națiunilor. Poporul american este înșelat de zeci de ani prin manevrele financiare ale FED, ce au condus administrațiile SUA la o stare de înrobire față de structuri financiare internaționaliste din care FED este doar o verigă.

La fel cum am văzut că sistemul petrodolar îndatorează în mod implicit națiunile, iar cei care au dorit să iasă din sistem, au fost supuși la intense presiuni, mergând până la a fi atacați militar. La fel au pățit și cei care au dorit să-și naționalizeze resursele sau băncile centrale. Este destul de ușor de sesizat că toate aceste demersuri de constrângere, răspândite în lumea largă, implică o rețea mult prea vastă și eficientă pentru a o atribui doar puterii americane.

Am mai constatat aceeași colaborare supra-statală deosebit de coerentă în exportul de așa-zisă democrație. Acesta s-a dovedit a fi un mijloc de a infiltra statele cu agenți care să opereze în final schimbări de regim. Iar infrastructura respectivă, ce implementează antrenamente sistematice și finanțări pentru grupările de opoziție, cuprinde nu doar departamentele de stat americane, ci și vaste organizații europene ce au legătură cu Uniunea Europeană, trusturi ca Open Society și structuri operative precum OTPOR, CANVAS şi alte zeci de consilii, comitete, fundaţii, think-tankuri, plus sute de alte organizaţii mai mult sau mai puțin discrete. Și totuși toate acestea funcționează coerent, prin colaborare strânsă cu cele mai importante autorități locale și cu corporațiile media, ceea ce vădește din nou un sistem supra-național, coordonat și eficient. Reamintesc și faptul că există o bogată documentație ce dovedește că așa-zisele revoluții din Europa de Est, Revoluțiile colorate sau Primăverile Arabe sunt în majoritatea lor rodul acestui sistem de „export al democrației”, care vizează de fapt infiltrarea și controlul tuturor statelor sub masca altruismului.

Am mai văzut din datele prezentate că cele mai importante organizații teroriste au fost înființate, antrenate și finanțate tocmai de puterile occidentale ca un fel de armate de mercenari. Activitatea îndelungată a ISIS, de exemplu, nu poate fi explicată în afara unei colaborări internaționale a puterilor vestice, care au susținut această grupare ca pe un pretext pentru intervențiile militare ale NATO sau ca pe un mijloc de a ataca diferite obiective (mai ales din Siria) prin intermediari. Am arătat în acest sens că sute de lideri ISIS au fost salvați (din calea coaliției ruso-siriene ce elibera Siria) de către servicii speciale americane, israeliene, franceze și britanice.

Până și unii președinți ai Americii au demascat oficial, încă de acum 50 de ani, existența unei monstruoase organizații secrete, ce acționează subversiv și supra-statal. Afirmațiile lor descriu această structură ca fiind o organizație monolitică și nemiloasă, infiltrată în întreaga lume, ce controlează în mare măsură mijloacele economice, militare, diplomatice, științifice sau mediatice. Nu seamănă descrierea lor cu ceea ce vedem chiar în fața ochilor noștri? Sau poate Eisenhower și Kennedy nu știau ce spun și propagau teorii ale conspirației și fakenews?

Pentru cei care văd un oarecare sens în indiciile enumerate mai sus devine evident faptul că Statele Unite au devenit în prezent brațul armat al acestei entități ce are interese globaliste. Deși pentru mulți este încă dificil de admis, acest Sistem ascuns, subteran, subversiv, ce controlează mult mai mult decât America, urmărește să creeze așa-numita Noua Ordine Mondială. Organizații precum Bilderberg sau Comisia Trilaterală acționează deja ca un fel de Guvern din Umbră ce caută (încă pe ascuns) să își impună agenda. Puterea globală, hegemonia mondială nu mai reprezintă acum doar scopul unei super-puteri (în speță Statele Unite), ci obiectivul precis al Guvernului Mondial din umbră. În tot acest aparat globalist statul american este, prin administrațiile sale, instrumentul, interfața principală de exercitare a influenței.

Bineînțeles, au rămas multe state care se opun cu îndârjire acestui plan și care se coalizează să îl înfrunte. Astfel de state sunt vizate militar de globaliști, sunt sancționate economic și supuse oprobiului public prin presa corporatistă obedientă acestora. Și totuși, așa cum am arătat, o largă majoritate a populației globului sesizează că armata SUA a devenit principalul agresor al lumii. Popoarele s-au săturat de demagogia, dublele măsuri și cinismul celor care în spatele măștii de democrație și intervenții umanitare nu au adus decât sânge și haos.

Dar în cursa lor disperată pentru putere, conducătorii din umbră ai Americii au ajuns acum la o situație mai complicată ca niciodată în istoria ultimelor decenii: tensiunile militare și economice s-au acutizat și se tot extind, cheltuielile pentru înarmare cresc exponențial, datoria guvernului marionetă al SUA a atins cote neverosimile, iar nevoia de resurse pentru armata globală este urgentă. Așa cum s-a petrecut cu toate marile imperii care au ajuns pe punctul dinaintea căderii, și imperiul globalist american se află în situația de a fi supra-extins în teatre de operațiuni militare ce sunt tot mai greu de întreținut, în timp ce rivalii au devenit puternici și s-au coalizat. Iar acești rivali nu mai sunt deloc dispuși să accepte o dominație discreționară. Au început să lucreze la detronarea Leviathanului.

Actualmente, când puterea americano-globalistă este tot mai contestată, se pare că neoconii din Deep State au ajuns în fața unui mare impas: fie acceptă pe cale pașnică intrarea într-o nouă eră a relațiilor multipolare, fie își vor juca ultima carte a șansei de a obține hegemonia mondială. În cazul pedalării pe cea de-a doua variantă, ei ar putea declanșa un război devastator, generalizat, prin care să urmărească să își distrugă toți rivalii. Bineînțeles, în cazul unui război, puțini ar mai rămâne în viață pe Pământ, dar poate că pentru unii, așa cum s-a mai spus, „ar merita prețul”. Însă chiar și așa, pentru cei suficient de nebuni care ar merge pe opțiunea războiului, lucrurile sunt totuși complicate, pentru că surprizele nimicitoare pot fi mult mai rele decât și-ar imagina cineva. Poate că tocmai această rezervă îi va mai tempera și nu vor face pasul fatal, de care, din păcate, suntem totuși extrem de aproape.

Există foarte mulți cetățeni americani care caută să stopeze orientările distructive ale globaliștilor ce acționează preponderent din Statele Unite. Ei sunt cei care pot cere socoteală (într-o anumită măsură) guvernului SUA și care, uniți, ar putea frâna, prin presiuni asupra administrației, o serie de inițiative distructive.

Un lucru este clar: dacă planurile neoconilor globaliști ar reuși, atunci probabil că va urma o epocă a tiraniei globale. Dar dacă totuși se va reuși blocarea acestor planuri de dominație planetară, atunci rămâne șansa să ne îndreptăm spre o lume a unor relații de putere multipolare,  care să fie cu adevărat axată pe principii de cooperare și pe normele dreptului internațional.

(va urma)