Calistrat M. Atudorei: RĂZBOIUL ECONOMIC (V)

11:28, 24 septembrie 2019 | Cărți | 211 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Sancțiunile asupra Iranului 

Iranul se află de mult timp pe lista țintelor vizate de administrația SUA pentru o schimbare de regim (nu ar fi prima dată în această țară) sau chiar pentru o invazie de tipul celor din Irak, Libia sau Siria.

Un fapt care cu siguranță a pus gaz pe foc a fost acela că, așa cum făcuseră și alte țări din Orientul Mijlociu, Iranul a avut îndrăzneala de a înfrunta Statele Unite pe teren financiar. Conform Associated Press, în aprilie 2008 Iranul „a încetat complet să efectueze tranzacții cu petrol în dolari americani”. Într-un act nedisimulat de sfidare a guvernanților americani, președintele iranian Mahmoud Ahmadinejad a caracterizat dolarul drept „o hârtie fără valoare[1]. Previzibil, poziția Teheranului a fost foarte ostil privită de Casa Albă, întrucât Iranul este unul dintre cei mai mari furnizori de petrol ai OPEC, iar decizia sa lovea în plin petrodolarul.

Un pas cu mari implicații pe scena internațională a avut loc în data de 8 mai 2018, când SUA a anunțat că se retrage din acordul nuclear internațional încheiat cu Iranul și, mai mult, a hotărât să impună iranienilor noi sancțiuni. Intitulat Joint Comprehensive Plan of Action (JPCOA), acordul cu Iranul a fost semnat în anul 2015 de Statele Unite, Federația Rusă, Germania, Marea Britanie, Franța și China și urmărea implementarea unor măsuri care să împiedice Iranul să își dezvolte tehnologii de producere a armelor nucleare. În schimbul respectării de către Iran a prevederilor tratatului, sancțiunile economice impuse de către țările semnatare (cu excepția Rusiei) urmau să fie ridicate. Aspectul surprinzător este că controalele și verificările întreprinse de ONU după semnarea acordului au arătat în mod constant că Iranul și-a respectat angajamentele și că nu a dezvoltat arme nucleare. Și totuși, în pofida rapoartelor ONU, serviciile secrete din SUA și Israel susțin că ar deține dovezi (secrete) că Iranul și-ar fi încălcat obligațiile și ar pune în pericol securitatea zonei.

La 8 mai 2018 șefa diplomației externe și a Departamentului de Securitate al UE, FedericaMogherini, a declaratpe marginea acestui subiect al tratatului cu Iranul că „Acordul nuclear cu Iranul este crucial pentru securitatea regională a Europei și a întregii lumi” și că „ridicarea sancțiunilor (impuse Iranului) este o parte esențială a acordului”. Mogherini a precizat că Agenția Internațională pentru Energie Atomică (IAEA) „a publicat zece rapoarte care au certificat că Iranul nu dezvoltă arme nucleare” și că atâta timp cât Iranul va continua să respecte condițiile, „Uniunea Europeană va rămâne angajată în respectarea acordului”[2].

Într-un interviu anterior, de la sfârșitul anului 2017, Mogherini mai explicase că „acordul nu aparține unei țări anume, ci este rodul unei negocieri de 12 ani și a unei Rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU, unde a fost votat în unanimitate”. Înaltul oficial al Uniunii Europene a mai subliniat că „decizia SUA de a ieși din acord dă un exemplu prost altor națiuni (…) și arată că nu se mai poate avea încredere în America[3].

Casa Albă a rămas neclintită în decizia sa de a ieși din acord, în pofida faptului că toți ceilalți membri ai tratatului au rămas. Marea Britanie, Franța și Germania, împreună cu restul UE, continuă să sprijine acordul nuclear cu Iranul, însă această opțiune le expune acum pedepselor administrației americane, care le-a amenințat cu sancțiuni.Nu ar fi ceva nou. Potrivit Forbes[4], în 2015, BNP Paribas (cea mai mare bancă de profil internațional din Franța) a fost amendată de SUA cu 8,9 miliarde de dolari pentru încălcarea sancțiunilor stabilite de Washington împotriva Iranului, Cubei și Sudanului.

Înurmanoului embargo american, instituitdupăieșirea SUA dinJPCOA,exporturile de petrolaleIranului au scăzutcuaproximativ 1 milion de barilipezi (bpd): de la peste 2,5 milioanebpdînainte de sancțiuni, s-a ajuns la începutul lui aprilie 2019 la un export de sub 1,5 milioanebpd. Dar pentru SUA aceasta nu a fost de ajuns.

PefondultensiunilormilitaredinSiria, Yemenșidinîntreagazonă a OrientuluiMijlociu, StateleUniteșiIsrael au adusrepetateacuzațiiarmateiiraniene – șiînspecialCorpuluiGărzilorRevoluțieiIslamice – că sprijină grupările teroriste. În data de 8 aprilie 2019 Departamentul Apărării al SUA a anunțat că din acea zi consideră însăși această armată de elită a Iranuluica fiind „grupare teroristă”. Este un caz fără precedent faptul că Statele Unite includ o structură dintr-un guvern străin pe lista organizațiilor teroriste. Consecințele sunt deosebit de grave pentru că, prin asociere, întregul stat iranian devine practic nominalizat ca „stat terorist”. Aceastaatrage o blocadăeconomicășidiplomaticăgeneralizată la nivel international. Iar ceea ce este cel mai grav e că prin declararea CorpuluiGărzilorRevoluțieiIslamicedrept grupare teroristă Pentagonul a deschis calea de a ataca Iranul fără prea multe „formalități birocratice” din partea Congresului SUA sau a Consiliului de Securitate ONU.

Aversiunea SUA (și Israelului) față de gărzile revoluționare iraniene mai poate fi explicată și prin faptul că acest corp de elită militară dispune de o tehnologie care efectiv bulversează Pentagonul. Nu este o tehnologie de tip nuclear (interzisă de tratatele internaționale), dar pune într-o jenantă inferioritate toate sistemele pe care SUA le consideră ultra-performante. De exemplu, încă din 2011 IRGC a dovedit public prin imagini video că a preluat controlul electronic al unor drone americane ce au intrat ilegal în spațiul aerian iranian.

În decembrie 2011 președintele american Barack Obama a cerut[5] public iranienilor să înapoieze o dronă fabricată de faimosul concern american Lockhed Martin. Iranienii capturaseră drona din zbor, în plină misiune, la o înălțime de aproximativ 6 kilometri. Și au teleghidat-o să aterizeze fără a-i provoca nici cea mai mică zgârietură. Bineînțeles, ei au refuzat să înapoieze drona și au subliniat că așteaptă mai curând scuze de la guvernul american. Situația s-a repetat în februarie 2019, după ce, conform New York Times[6], administrația americană a urmărit să pună în aplicare un plan secret de sabotare a sistemului anti-rachetă iranian. IRGC a făcut din nou publice pe Internet o serie de filmări ce dovedeau că mai multe drone pe care le folosise Forțele Aeriene americane până atunci în operațiuni pe cerul Irakului și Siriei au fost preluate sub control iranian. Comandantul Diviziei Spațiale a gărzilor revoluționare iraniene,  Generalul de BrigadăAmir Ali Hajizadeh, a declarat că “Am făcut acest lucru pentru a le spune (americanilor) că nu numai că nu ați reușit să atingeți obiectivele, ci că ne-am infiltrat în sistemele voastre.”[7].

O nouă treaptă a tensiunilor în relația cu Iranul și cu statele cu care acesta menține relații comerciale a avut loc în data de 2 mai 2019, când SUA au stabilit că va impune sancțiuni oricărei țări care va mai face tranzacții cu Iranul (nu vor mai fi acordate derogări de la sancțiuni).Decizia a fost motivată de Departamentul de Stat american prin aceea că „Scopul politicii (al acestor măsuri – n.n.) este de a spori costurile comportamentului malign al Iranului și de a aborda într-o mai mare măsură gama largă de amenințări la adresa păcii și securității pe care regimul le prezintă.”[8].Prin vocea Secretarului Apărării, Mike Pompeo, Casa Albă a anunțat că intenționează să priveze Iranul de veniturile sale de 50 de miliarde de dolari pe an obținuți din comerțul cu petrol și insistă ca Teheranul să-și reducă programul nuclear, testele cu rachete balistice și sprijinul pentru conflictele din Siria și Yemen.

Pentru a bloca complet exporturile Iranului, se presupune că SUA ar putea merge până acolo încât să blochezestrâmtoarea Urmuz din Golful Persic. Ar fi un act cu un potențial realmente exploziv, pentru că în mod sigur ar declanșa un conflict militar extins în regiune, având în vedere și faptul că că Rusia și China sprijină în mod deschis Teheranul. Pentru a înțelege mai bine miza în discuție, precizez că strâmtoarea Urmuzare o deschidere de doar 50 de km, dar importanța sa este uriașă: pe aici trece zilnic 33% din petrolul lumii și 44% din comerțul maritim mondial.

 (va urma)

Note:

[1] articol al The Associated Press preluat de CBSNews: Iran EndsOilTransactions In U.S. dollars, 30 aprilie 2008, https://www.cbsnews.com/news/iran-ends-oil-transactions-in-us-dollars

[2]Ruptly, Italy: Mogherinideclares EU will ’preservethe Iran nuclear deal’, 8 mai 2018, https://www.youtube.com/watch?v=971cacj-eZm

[3]PBS Newshour, Iran nuclear deal willremain valid regardless of U.S. decision, says EU policychief, 11 oct 2017, https://www.youtube.com/watch?v=5euF1oz8dWu

[4]Kenneth Rapoza, Prediction: Europe Will KeepIgnoring Washington Sanctions On RussianPipeline Nord Stream II, Forbes, May 10, 2018, https://www.forbes.com/sites/kenrapoza/2018/05/10/prediction-europewill-ignore-washington-sanctions-on-russian-pipeline-nord-stream-ii/#37aeefcf5f4b

[5]CBS News, Obama asks Iran toreturndowned drone, December 12, 2011, https://www.youtube.com/watch?v=-RckGP_z6hQ&feature=player_embedded

[6]David E. Sanger and William J. Broad, U.S. Revives Secret Program toSabotage Iranian MissilesandRockets, New York Times, February 13, 2019, https://www.nytimes.com/2019/02/13/us/politics/iran-missile-launch-failures.html

[7]Iran hacked US drone commandcenter in responsetoWashington’simpudence: IRGC, Press TV, Feb 24, 2019, https://www.presstv.com/Detail/2019/02/24/589445/IRGC-drone-Hajizadeh-US-missile-Aerospace-Division

[8]Kate Sullivan, Washington Post: State Department to announce all countries importing Iranian oil will be subject to US sanctions, CNN, April 22, 2019, https://edition.cnn.com/2019/04/21/politics/state-department-iran-oil-sanctions/index.html

Navighează dupa cuvinte-cheie: ,