”Psihologia mulțimilor” de Gustave Le Bon văzută de Nicolas Bonnal

09:22, 5 iunie 2021 | Video | 792 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

 

Psihologia mulţimilor şi religia vaccinală

(potrivit Dr. Gustave Le Bon)[1]

Autor : Nicolas Bonnal

Virusul şi frica indusă vor să ne reducă la sclavie şi chiar mai rău decât atât. Iată cum am putea  înțelege foarte bine şi de ce vom muri, dar și întreaga poveste a alienării blânde a omului în același timp. Pentru asta e nevoie doar să recitim „Psihologia mulţimilor” care, prin simplitatea şi evidenţa ei, a inspirat fasciştii şi bolşevicii, călăi care au fost în multe privințe mai nobili decât tiranii noștri de azi, miliardari și democrați ai momentului. Dar avem tiranii și malthusienii exterminatori pe care îi merităm. Să revenim deci la legendara „Psihologia mulţimilor”. Gustave Le Bon este etern, un pic ca Tolstoi cu „Război și pace”, despre care vorbea Alain, cu siguranță la un nivel inferior, dar totuși foarte util. Citiţi la prietenii noştri din Quebec (classiques.uqac.ca)  ”Psihologia socialismului” pentru a pătrunde mentalitatea ecolo-stângistă americană sau franceză, și atunci veți înțelege totul.

Dar să privim Covidul, vaccinurile, izolarea (lockdown-ul – n. trad.), în așteptarea resetării (aluzie la ”Covid-19:The Great Reset” de Klaus Schwab – n. trad.), sărăcirea și depopularea. Toate astea se desfășoară ca la paradă. Iar Le Bon a explicat încă 1889 că, din păcate, oamenii adoră așa ceva, să fie fanatizați pentru niște prostii. Oamenii au devenit o singură mulțime, de când televizorul a înlocuit separeul (Debord). E vorba deci despre o tehnică de fabricare a mulțimii obediente.

Pentru Gustave Le Bon există o pirmă cheie, afirmarea:

”Afirmarea pură și simplă, lipsită de orice raționament și de orice dovadă, este una dintre cele mai sigure modalități de a face să pătrundă  o idee în mintea mulțimilor. Cu cât afirmația este mai concisă, cu cât este mai lipsită de orice aparență de dovadă și demonstrație, cu atât are mai multă autoritate”.       

Așadar, afirmația. Iată exemple la zi. Virusul ucide, voi veți muri; izolați-vă, vaccinați-vă, rămâneți mascați la nivelul celor șase miliarde de imbecili. Avem o pătrime de vaccinați în Franța în trei luni și un miliard la scară mondială. Și acesta nu e decât începutul. Acolo unde locuiesc, lumea nu-și mai spune ”Bună ziua!”, ci te întreabă dacă te-ai vaccinat.

Odată cu afirmația, vine și repetiția: iar cu cele șase mii de canale de știri așa ceva nu lipsește: vaccinați-vă, izolați-vă, rămâneți mascați, muriți de frică.

Afirmația nu are însă o influență reală decât dacă este repetată în mod constant și, pe cât posibil, în aceiași termeni. Cred că Napoleon a fost cel care a spus că există o singură figură retorică serioasă, repetiția. Prin repetare, lucrul afirmat ajunge să pătrundă  în mintea oamenilor până la punctul în care aceștia îl acceptă ca pe un adevăr demonstrat”.

Repetăm și noi, deoarece chiar sună foarte frumos: ”Există o singură figură retorică serioasă, repetarea”.

Apoi (și este foarte amuzant!) această repetare a informațiilor produce ceea ce maestrul onorabilului Sigmund Freud (deci același Le Bon – n. trad) numește contagiune:

” Atunci când o afirmație a fost suficient de repetată și când există o unanimitate în repetare, așa cum s-a întâmplat cu unele firme financiare celebre suficient de bogate pentru a cumpăra toate competițiile, se formează ceea ce se numește un curent de opinie și intervine puternicul mecanism al contagiunii. În cadrul mulțimilor, ideile, sentimentele, emoțiile, credințele posedă o forță de contagiere la fel de intensă ca cea a microbilor”.

Pe vremuri încă nu aveam televizorul, dar aveam cabaretul, un loc de abrutizare a maselor despre care vorbea foarte bine Mirbeau[2].

Anume prin mecanismul contagiunii, niciodată prin raționament, se propagă opiniile și credințele mulțimilor. Tocmai în cabaret, prin afirmare, repetare și contagiune, se stabilesc concepțiile actuale ale muncitorilor…„

Dar să avansăm mai mult spre inima tenebrelor lumii moderne, în maniera unui Conrad și al său Walter Kurz[3]. Le Bon a înțeles, de asemenea, că păturile superioare vor fi cangrenate, vor deveni stângiste și comuniste (apoi ecologiste, apoi covidiste) la fel ca și pătruile de jos.  Iată ce zice el în acest sens:

Vom remarca faptul că, în exemplele analogice celor pe care le citez, contagiunea, după ce s-a răspândit în mijlocul păturilor populare, trece apoi spre pătruile superioare ale societății. Este anume ceea ce vedem în zilele noastre pentru doctrinele socialiste, care încep să îi câștige pe cei care, de altfel, sunt desemnați (de către aceste doctrine – n. trad.) să devină primele lor  victime”.

Da, astăzi e la fel, toată lumea vrea să moară, începând cu micuțul alb care poluează prea mult[4]. Ea devine extatică, în sens celinian[5], cuprinsă de furia de a muri. Dacă nu se va face un război contra Rusiei, atunci va fi Resetarea[6]. Viva la muerte[7].

Apoi Le Bon amintește că anumite ființe (dar nu neapărat Napoleon este cel care-și dorește asta) și mai ales anumite idei capătă prestigiu:

”Ceea ce contribuie în mod special la înzestrarea cu o putere foarte mare a ideilor propagate prin afirmare, repetare și contagiune este faptul că acestea ajung să dobândească acea forță misterioasă numită prestigiu”.

Repet, prestigiul nu ține neapărat de o persoană, el poate aparține foarte bine unui vaccin:

Prestigiul este de fapt un fel de dominație asupra minții noastre de către un individ, o lucrare sau o idee. Această dominație ne paralizează toate facultățile critice și ne umple sufletele cu uimire și respect”.

Există, desigur, la fel ca pe vremea lui Molière, unuii care se bucură de un prestigiu instituțional:

”Prestigiul dobândit sau artificial este de departe cel mai răspândit. Singurul fapt că un individ ocupă o anumită poziție, posedă o anumită avere, este împodobit cu anumite titluri îi conferă prestigiu, oricât de nulă ar fi valoarea sa personală. Un soldat în uniformă, un magistrat în mantie roșie au întotdeauna prestigiu”.

Bunul doctor Le Bon a uitat de doctori! Dar, în afară de Molière, cine îi va arunca piatra și boala sa?

El își clarifică gândul:

”Prestigiul despre care tocmai am vorbit este cel al oamenilor; am putea lăsa deopare prestigiul exercitat de opinii, opere literare sau artistice etc. Cel mai adesea, este doar o repetare acumulată. Istoria, istoria literară și artistică mai presus de toate, fiind doar repetarea acelorași judecăți pe care nimeni nu încearcă să le controleze, fiecare ajunge să repete ceea ce a învățat în școală, și există nume și lucruri pe care nimeni nu ar îndrăzni să le atingă”.[8]

Asta ne amintește de fraza strălucită a contemporanului său Léon Bloy[9]: tânărul burghez care s-ar fi îndoit de faptul că Evul Mediu a fost unul întunecat nu ar fi avut nici o șansă să se căsătorească. E din exegeza sa.

Toți burghezii va trebui să fie vaccinați, mascați și izolați ca să se poată căsători!

Le Bon adaugă la acest afurisit de prestigiu următoarele:

”Esența prestigiului constă în faptul de a ne împiedica să vedem lucrurile așa cum sunt și să ne paralizeze toate gândurile. Mulțimile întotdeauna, iar indivizii de cele mai multe ori, au nevoie de opinii gata făcute cu privire la toate subiectele. Succesul acestor opinii este independent de faptul cât adevăr sau câtă eroare se conțin în ele; totul depinde doar de prestigiul lor”…

Dar să nu neglijăm prestigiul uman. Știm că astăzi oamenii cei mai populari sunt inșii cei mai bogați (Gates, Arnault, Bezos, Musk, Zuckerberg). Le Bon evocă relația dintre prestigiu și succes (Bourla, Bancel, etc.):

Așa cum vedem din cele expuse mai sus, sunt mai mulți factori ce determină geneza prestigiului: iar unul dintre cei mai importanți a fost întotdeauna succesul. Orice om de succes, orice idee care se impune, încetează să mai fie contestat chiar datorită acestui fapt (adică succesului său – n. trad). Drept dovadă că succesul este una dintre bazele principale ale prestigiului este faptul că ultimul dispare aproape întotdeauna odată cu el”.

Cu această bursă care se ridică mai sus decât acest cer cenușiu și acoperit de praf, despre care a vorbit Philip K. Dick[10], nu vom pune capăt prestigiului lor, docților noștri vaccinatori și experților în marea resetare!

Și ce e deosebit grav este faptul că pentru Le Bon umanitatea nu este proastă în sensul lui Flaubert. Ea este așa, doar atât.

Și dacă tot l-am pomenit pe Flaubert, iată un citat din el: „Omenirea este cuprinsă de furia degradării morale, și o consider vinovată de faptul că fac parte din ea„.

Sursa literară: Gustave Le Bon – ”Psihologia mulțimilor”.

Traducere de Iurie Roşca

Sursa : https://strategika.fr/2021/04/26/psychologie-des-foules-et-religion-vaccinale-selon-le-dr-gustave-le-bon/, nicolasbonnal.worpress.com

[1] Sublinierile și notele ne aparțin – n. trad.

[2] Octave Mirbeau (18481917), jurnalist, pamfletar, critic de artă, romancier și autor dramatic francez, este una dintre figurile cele mai originale din literatura perioadei „Belle Époque”. (Wikipedia)

[3] E vorba despre nuvela scriitorului american Joseph Conrad ”Inima întunericului (1899), iar Colonelul Walter Kurtz este protagonistul acestei proze. Lucrarea a cunoscut și o versiune cinematografică în 1979, intitulată ”Apocalipsa acum”.

[4] Aluzie la ideologia climatismului cu tot cu mitul încălzirii globale din cauza CO2, care ar fi un fenomen atropogen și care pretextează deindustiralizarea, interzicerea combustibilului fosil și depopularea. A se vedea Agenda 21 a ONU.

[5] Aluzie la scriitorul francez Louis-Ferdinand Céline.

[6] Aluzie la cartea lui Klaus Schwab ”Covid-19: Marea Resetare”.

[7] Trăiască moartea! (spaniolă) – probabil, deviza unor readicali latinoamericani.

[8] Henry Makow în cartea sa ”Feminismul și Noua Ordine Mondială” vizează și el acest fenomen de asimilare mecanică, anchilozată a unor pretinse adevăruri imuabile în școlile de azi.  El numește această metodă didactică CULTUL MARILOR PERSONALITĂȚI.

[9] Leon Bloy (1846-1917) este un romancier și eseist francez, celebru polemist care a urmat tradiția religioasă catolică.

[10] Philip Kindred Dick ( 19281982, SUA) a fost un scriitor și eseist american, a cărui operă publicată a aparținut aproape în întregime genului science fiction. Dick a explorat teme sociologice, politice și metafizice în romane dominate de corporații monopolisteguverne autoritariste și stări de conștiință alterată (Wikipedia).

 

Susțineți proiectul meu media:
PayPal, optimistcrestin@gmail.com