Programarea mentală în vremurile sumbre

08:25, 12 aprilie 2021 | Video | 325 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Cum să reușești să faci o întreagă populație să poarte masca fără să se ofere dovezi cu privire la utilitatea purtării ei?

Cum se poate propune principiul pașaportului de vaccinuri pentru un virus ușor letal, mutant, care ucide cu precădere persoanele cu vârsta peste 80 de ani?

Și cum se face că aceste propuneri, soluții sau ordonanțe declanșează atât de puține reacții din partea populațiilor în cauză?

 Unele tehnici de manipulare în masă pot explica evoluția rapidă a conținutului gândirii la nivelul populației și aderarea unei mari părți a acestei populații la o nouă agendă.

Manipularea în masă nu este ceva nou. Instrumentele pentru a o pune în aplicare au fost modernizate și au câștigat în viteză. Manipularea face posibilă diseminarea la scară largă a unei propagande care vizează modificarea reperelor obișnuite și a convingerilor, apoi înlocuirea acestora cu altele noi, fără a fi detectată vreo înșelăciune.

În prezent, răspândirea rapidă a propagandei de stat se realizează prin intermediul televiziunii, care rămâne principalul instrument de informare zilnică pentru majoritatea francezilor. Această veritabilă „instituție”, care este respectivul instrument de comunicare și informare, ocupă în general un loc central într-un salon sau într-o cameră în care se ia masa. Televizorul captează privirile și conversațiile. Experimentele de la sfârșitul anilor 1960 (Thomas Mulholland, Herbert Krugman) arată că după doar un minut de ascultare, activitatea creierului spectatorului trec de la frecvențele beta la frecvențele alfa. Această trecere înseamnă reducerea gândirii logice și critice care se lasă cuprinsă de o relaxare apropiată de hipnoză, ceea ce poate explica de ce multă lume adoarme în fața televizorului.  Prin urmare, propaganda va folosi activitatea hipnotică a acestui instrument omniprezent.

La ora actuală televiziunea oferă programe în continuu. Sunt utilizate două elemente:

Repetarea informațiilor identice unei populații aflate într-o stare semi-hipnotică face posibilă o ancorare mai bună a acestor informații în creier. Populația care primește aceleași informații dobândește un mod de gândire unic ce creează presiune socială, presiune de la egal la egal, un mecanism de autoreglare a oamenilor de către ei înșiși.  Într-adevăr, o funcție naturală a omului este să urmeze inconștient modelul social; la nivel individual, se impune un nou model pentru a corespunde gândirii dominante. Instinctul de turmă și obediența față de reguli transformă cetățenii în gardieni ai ordinii stabilite.

Generalizarea programelor care nu implică reflecția, difuzarea programelor de reality show care fac apel la distracție permite deturnarea atenței și îndobitocirea oamenilor prin îndepărtarea acestora de problemele sociale reale. Prin urmare, programele oferă o alternanță de informații deranjante și programe alienante care permit relaxarea.

Televiziunea constituie cea mai performantă structură media pentru condiționarea populațiilor. Ziarele și dezbaterile din timpul întâlnirilor, de exemplu, sunt mai puțin eficiente, deoarece nu sunt hipnotice. Cititorii sau ascultătorii păstrează o minte critică, o capacitate de reflecție, ceea ce face mai dificilă penetrarea în subconștient pentru a se introduce noi concepte. Bombardamentul mediatic prin TV utilizează anumite strategii ce vizează modificarea credințelor. Ingineria socială s-a dezvoltat încă din anii 30 și în mod special după război. Aceasta a cunoscut o accelerare odată cu apariția televiziunii care a permis pătrunderea în fiecare casă.

Pentru o populație hipnotizată, scopul este de a șterge treptat unele programe mentale existente și de a le înlocui cu altele noi. Ca pe un computer.

Strategia șocului este de a iniția și a menține haosul social. Șocul creat de un anunț, o imagine, un comentariu poate provoca o stare de consternare (amintiți-vă de transimterea la nesfârșit a imaginilor de la World Trade Center).  Imagini cu spitale supraaglomerate, cu bolnavi evacuați în convoiuri speciale, comentarii alarmante care speculează cu privire la numărul de morți ce vor urma, mesaje sonore, toate au favorizat condiționarea după modelul pavlovian. Șocurile succesive au fost distilate într-un mod aleatoriu și destul de apropiat.  Ca urmare a unei condiționări progresive, masele  cuprinse de neliniște așteptau cu nerăbdare următorul șoc, furnizat de intervențiile executivului.

Șocurile succesive au fost însoțite de o strategie ce urmărea să ne facă să credem că sacrificiile au fost dureroase, dar necesare și că mâine totul va fi mult mai bine. Această strategie a făcut posibilă amplificarea coeziunii sociale în jurul narațiunii oficiale.

Ea a mai fost însoțită de asemenea  de un instrument de manipulare de-a dreptul formidabil, și anume infantilizarea. De exemplu, a te autoriza pe tine însuți să te deplasezi la o distanță de mai puțin un kilometru de casa ta, pentru o perioadă limitată de timp, cu condiția să porți o mască este infantilizant, umilitor și foarte condiționant; așa ceva plasează câte un jandarm în fiecare dintre noi și ne obligă la o transgresiune a conștiinței. Impunerea unor măsuri stupide face parte din carta de constrângere a lui Biderman[2].

– Strategia unor pași mici: încă din momentul primelor anunțuri, în mod insesizabil, au fost reduse libertățile. Pentru populația de azi o noutate bună constă în absența unor noi privațiuni. La un an de la declanțarea crizei, suntem untr-o stare de urgență, sub regimul de izolare, cu o supraveghere a frontierelor, cu teste sistematice și sub amenințarea unor vaccinări obligatorii. În mod imperceptibil, libertățile noastre se restrâng, guvernul ajustând cu abilitate cursorul pentru a minimiza șansele de a ieși din hipnoză.

Odată ce frica a fost instilată pentru a obține haos, tehnicile folosite constau în distorsionarea deliberată a gândirii, orientându-o în mod deliberat spre concepte noi sau către un nou limbaj. Într-o etapă ulterioară, un salvator poate da un nou ordin de rezolvare a crizei.

Pe parcursul crizei sanitare guvernul a utilizat pe larg tehnicile menite să inducă opinia precum că situația este una complet nouă:

Un neo-limbaj: noțiunea de cluster a apărut la începutul crizei. Descoperind acest cuvânt, populația i-a atribuit o tonalitate emoțională dramatică de moment și l-a conservat. Rezumând, cluster egal pericol. Clusterele s-au multimplicat, vehiculând prin ele frica. La fel a fost și cu pacinetul zero, testele PCR, platourile montante, varinatele  etc. Prezentarea pseudo-științifică, deci credibilă, a acestor noțiuni a clădit zi de zi o lume înspământătoare.

– pseudo-concepte:

Lumea de după”: la doar câteva săptămâni după începerea epidemiei, prezentarea ”lumii de după” a fost utilizată pentru a i se da o coloratură dramatică virozei. O lume de după  se referă în inconștient la marile catastrofe, fie că sunt naturale, atomice sau virale, de care sunt atât de pătrunse filmele-catastrofă. De fapt, acest concept elimină cu desăvârșire orice posiblitate de revenire la vechea ordine.

Va trebui să trăim cu acest virus”: publicul neavizat a crezut că până în prezent noi nu am trăit cu astfel de viruși de o manieră durabilă și că acesta va dispărea după epidemie, și că nu ne rămâne nici o altă speranță decât vaccinarea care să ne ajute să ne debarasăm de el (deoarece în mod oficial în Franța nu există nici un tratament).


Obiectivul zero covid”.  În contradicție cu conceptul precedent, el face imposibilă orice ieșire din criză. Prezența alăturată a acestor două enunțuri ne împinge în zona nonsensului, foarte apreciată în comunicarea guvernamentală. Obiectivul fiind irealizabil, el pregătește următorul concept.

Singura ieșire din criză este vaccinarea”: această afirmație scurt-circuitează întrebările de bun simț asupra necesității unui astfel de tratament, asupra condițiilor de elaborare etc. Fiind cuplată la amenințarea cu perpetuarea restricțiilor de călătorie, cărora doar vaccinarea le-ar putea pune capăt, mulți se gândesc să se vaccineze, permițând, fără să-și dea seama, ca o astfel de măsură să fie pusă în aplicare. Prin urmare, fără o vaccinare masivă, pașaportul de sănătate sau echivalentul acestuia ar fi imposibil. În mod evident, aici avem de a face cu fabricarea consimțămâmtului.

Aceste procedee nu permit dezbaterea unor subiecte reale într-o manieră senină și confiscă orice discuție constructivă.  Starea de stupoare nu mai permite  restabilirea bunului simț, care ar fi făcut posibil, de exemplu, să fie formulate următoarele întrebări: „Cum am procedat cu epidemiile precedente?” sau ”De ce să vorbim atât de curând despre o lume de după sau despre un război din cauza unui virus?”, ”De ce să ne grăbim să găsim un vaccin fără să știm dacă un vaccin este o soluție pentru episodul actual?”, ”De ce mai multe țări dispun de un tratament?” Întrebările fundamentale, care ar face posibilă construirea unei reflecții structurate și motivate, au fost deci evitate cu grijă.

Neo-limbajul și pseudo-conceptele, fiind reînnoite cu abilitate, permit menținerea terorii și suprimarea sensului informațiilor. Treptat, un fapt sau o situație vor fi desemnate prin cuvinte deturnate de la sensul lor primar.

Cuvintele precum  „vindecați” și „bolnavi” au dispărut din acest nou limbaj, deoarece conceptul de epidemie trebuie separat de ideea bolnavilor care trebuie vindecați. Epidemia devine o epidemie de cazuri pozitive care trebuie izolate și de contacte ce trebuie identificate. De la teama de a fi bolnav oamenii trec la teama de a fi „pozitiv” sau chiar „de a fi în contact”, acceptând cu docilitate testele și izolarea.

Exaltarea anumitor valori morale: solidaritatea și simțul etic.

Purtarea unei măști, la fel ca vaccinarea, devin acte de care ne putem mândri, deoarece acestea sunt filantropice. Acestea sunt chiar filmate de către media pentru a fi puse în valoare mai bine.

Izolarea, închiderea unor instituții, declinul economiei, depresia, sinuciderile, întârzierile în îngrijirea altor patologii sunt justificabile, deoarece noi protejăm persoanele vulnerabile. Hipnoza ecranelor face posibilă evitarea abordării catastrofei de sănătate, provocate de aceste măsuri pretins salvatoare. Prin pretinsa protejare a celor mai vulnerabili, viața a milioane de oameni este pusă în pericol, fără ca acest lucru să ridice vreo problemă de ordin logic.

Acest haos social este organizat de către o așa-numită „celulă” (ba consiliu de apărare, ba consiliu științific),  respectiva ”celulă” propunând într-un mod netransparent măsuri liberticide ce urmează a fi puse în aplicare. În mod arbitrar, fără a recurge la argumente științifice totuși disponibile, fără a lua în considerare numeroasele voci ridicate pentru a denunța ineficacitatea și nocivitatea măsurilor respective, această celulă nu a ezitat să varieze intensitatea șocurilor cărora a fost supusă întreaga populație, izolările și blocajele altenante, fără ca cineva să se mai întrebe cu toată seriozitatea asupra rațiunilor de aplicare a acestor măsuri.  Această celulă a recurs la nonsens pentru a deconecta populația și mai mult de orice raționament (câte dezbateri s-au produs despre purtarea permamentă a măștii, despre distanțele de siguranță și câte măsuri prostești, cum ar fi închiderea spațiilor conviviale, păstrând în același timp accesul la cele mai frecventate locuri, s-au luat?).

Șocurile succesive permit anenatizarea capacității de reflecție a maselor și consternarea lor, ștergerea tuturor reperelor anterioare. Pe acest fond de turbulență, de dezorganizare devine posibil să se altoiască orice program menit să rezolve haosul și să propună /organizeze /impună revenirea la calm.

Programul actual este un program al terorii, al cărui scenariu se bazează pe răspândirea unuia sau mai multor viruși.

Transa hipnotică în care a plonjat o parte a oamenilor nu mai permite corectarea informațiilor prin observare. Lumea haotică oferită de către ecran a intrat în subconștientul tuturora, fiind fortificată mereu  prin măsuri la vedere, cum ar fi purtatul măștii.

Pe tabula rasa cognitivă, realizată în scurt timp de puterea mass-media și de tehnicile de manipulare mentală, apare o lume nouă în care trebuie să te protejezi de orice, chiar dacă asta înseamnă lichidarea libertăților fundamentale.

Comportamente care ieri ar fi fost considerate aberante astăzi  tronează ca o regulă socială stabilită. Iar cei mai buni gardieni ai acestor noi reguli sunt oamenii care au fost supuși spălării pe creier. O manipulare reușită lasă masa manipulată să creadă că ea însăși este cea care a decis să adopte un astfel de comportament.  Ea trece dintr-o lume la alta, traversând o criză declanșată și rezolvată de către alții (strategia piromanului[3]).

Lumea de după se instaurează așa cum a și fost anunțat. Viruslul a fost doar un pretext, iar manipularea maselor un mijloc. La ora actuală, fără a fi supuși vreunui control, oamenii poartă măști chiar și în zonele unde nu este obligatoriu, ei se admonestează între ei pentru nerespectarea regulilor, este normal ca elevii să poarte măști în școli, ca cei mai în etate să fie izolați în centre de îngrijire și asistenţă pentru persoane vârstnice, pașaportul de vaccinare  nu mai șochează decât o parte din populație, fiind considerat ca o cale de ieșire din criză, chiar una dezirabilă.

Pe scurt, am trecut printr-o epidemie de sezon, a cărei tratament politic și mediatic a permis reducerea drepturilor fundamentale, a surpat toate criteriile anterioare și a instituit norme noi, în decalaj complet cu realitatea.

Puterea de foc a diadei politico-mediatice a fabricat consimțământul.

Notă: Carta de constrângere a lui Biderman definește 8 criterii de tortură. Aceste tehnici sunt utilizate de către părinții sau soții abuzivi, de către diverse secte, iar la o scară largă de către toate regimurile totalitare; ele permit aservirea și distrug orice rezistență.

O comparație cu măsurile luate pentru această criză este intructivă.

  • Izolarea(privarea de susținerea socială care oferă capacitatea de rezistenâță);
  • Monopolizarea percepției(efectul urmărit este de a fixa atenția asupra unei situații dificile, de a elimina informațiile ce s-ar afla în competiție);
  • Epuizare indusă;
  • Amenințările (pentru a induce neputința și a spori supunerea);
  • Indulgențe ocazionale(împiedicarea obișnuinței cu privațiunile, strategia șocurilor);
  • Demonstrarea atotputerniciei;
  • Degradarea;
  • Impunerea unor cerințe stupide (în scopul dezvoltării supunerii).

Dr. Frédéric BADEL

martie 2021

Traducere de Iurie Roșca

P.S.: Traducătorul a adăugat anumite sublinieri și note suplimentare pentru o mai bună asimilare a conținutului acestui text.

Sursa: https://anthropo-logiques.org/3820-2/

[1] Evităm utilizarea termenului medical corect, care a împins umanitatea în această epocă sumbră, în speranța penetrării pe platformele dominante.

[2] https://www.cristoiublog.ro/carte-de-coercitie-a-lui-biderman-in-8-puncte/

[3] PIROMANÍE s. f. Formă de tulburare psihică în care bolnavul simte impulsul nestăpânit de a da foc, de a distruge prin foc. (DEX)

Susțineți proiectul meu media:
PayPal,optimistcrestin@gmail.com