Gândul la moarte versus Dilatarea clipei

17:48, 12 martie 2021 | Actual, Video | 142 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

 

Gândul la moarte versus Dilatarea clipei

De-a lungul ultimului an de război hibrid împotriva omenirii în cadrul acestei uriașe operațiuni de eutanasiere a miliarde de oameni multă lume se tot întreabă cum de a devenit posibilă realizarea acesteia? Dincolo de alte aspecte care merită luate în calcul, reușita acestui plan demonic se reduce doar la un singur factor. Iată-l. Frica de moarte. Toată tărășenia cu ciuma care a cuprins planeta nu este decât o manevră tactică în cadrul unei vaste strategii ce vizează cele două scopuri majore ale Ocultei Mondiale, la care ne-am mai referit: 1. Depopularea; 2. Controlul total asupra supraviețuitorilor reduși la condiția de sclavi.

Acest război hibrid este axat în principal pe două tipuri de agresiune non-militară.  În primul rând, e un război biologic, agresorul recurgând la lansarea unor viruși produși în laborator. În al doilea rând, este un război psihologic menit să inducă starea de panică și frica de moarte ce paralizează orice capacitate de relfecție intelectuală validă. Iar legenda care însoțește întreaga operațiune, menită să acopere cu o perdea de fum propagandistică adevăratul sens al evenimentelor doar confirmă faptul că întreaga omenire se află într-o stare de beligeranță. Povestea, repetată obsesiv de către presa dominantă aservită globaliștilor, despre grija pentru viața și sănătatea oamenilor în fața acestui enigmatic tip de molimă, trebuie privită anume din această perspectivă. În lucrarea sa ”Arta războiului” chinezul din îndepărtata antichitate, Sun Tzu, a formulat pentru vecie un adevăr fundamental, și anume: ”Întreaga artă a războiului este bazată pe înşelătorie”.

Însă pentru a înțelege care este cheia succesului în cadrul acestei farse sinistre trebuie să revenim la un subiect vechi de când lumea, și anume la atitudinea omului față de moarte. Pentru că anume frica de moarte este motorul principal al acestei operațiuni planetare, care permite manipularea a miliarde de oameni. Dar scenariul în curs de desfășurare nu este o improvizație de moment, ci un plan urzit și pus în aplicare pas cu pas de-a lungul secolelor.

***

Orice creștin ortodox știe că gândul la moarte este începutul înțelepciunii. Întreaga noastră tradiție este axată anume pe această idee majoră, care dă sens și ordonează viața omului religios. Iar de aici, în mod perfect simetric, alungarea gândului la moarte este dovada nebuniei, a prostiei omenești în cea mai degradantă formă de manifestare a acesteia.

Epoca modernă ca preludiu al sosirii antihristului a inversat în mod radical scara valorilor tradiționale, afirmând flase adevăruri, diametral opuse viziunii firești asupra vieții și morții. Detrunarea sensurilor este de fapt eternul apanaj al celui viclean. Omul modern, căruia i s-a fracturat conexiunea la cer, a fost împins în condiția unei infirmități funciare. El a fost învățat să se gândească doar la ziua de azi, să se dedea pe de-a-ntregul căutării plăcerilor, să se afle mereu în bună dispoziție, să se simtă bine, la urma urmei să se relaxeze bucurându-se de viață. Sminteala lumii moderne s-a materializat, de pildă, în concepția hedonist-idiotizantă cunoscută ca gândire pozitivă (positive thinking). Această școală de fasonare psihologică a omului de azi a căpătat o extindere mondială, s-a fofilat în mințile mulțimior și a devenit parte a vieții cotidiene. Cultura de masă axată pe  entertainment sau divertisment umrărește anume acest scop. Bășcălia, farsa, hlizitul, chicoteala sunt cultivate cu metodă pe toate căile. Generații de telespectatori sunt idiotizate cu ajutorul unor sprectacole, unde o glumă neroadă și vulgară este însoțită de hotote de râs ce se aud de după cadru, ca să știe prostul când e cazul să necheze și el alături de corul de farsori. Posturile de radio se specializează de zor pe altoirea ”simțitului bine”. Atunci când tot felul de DJ comunică între piesele muzicale cu radioascultătorii dresați să răspundă într-un anume fel, la întrebarea ”Ce mai faci?” răspunsul invariabil este ”Mă simt bine!”, ”Sunt OK!” sau ”Mă relaxez!”. O stare de nesfârșită juisare cuprinde de-a valma generațiile de azi.

Cultura distracției la care ne referim urmărește un scop bine definit: distragerea omului de la preocupările demne de o ființă rațională. Dicționarul explicativ al limbii române dă următoarea definiție pentru verbul a distrageA abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc.; a distra. Omul de azi nu trebuie lăsat să reflecteze asupra unor lucruri superioare, să cadă pe gânduri, să mediteze asupra unor subiecte existențiale majore.

Este vorba despre o tehnică specială de cretinizare metodică a maselor, care s-a dovedit a fi extrem de eficientă. Ea poate fi definită prin expresia DILATAREA CLIPEI. Adică, ea vrea să spună: ”Omule, lasă grijile și necazurile! Veselește-te, că doar pentru asta trăiești, să te bucuri de viață!”. Tot aici este cultivată ideea că pentru a fi fericit și pentru a evita stresul, ipohondria, neliniștile de tot felul trebuie să alungi cât mai departe gândul la moarte. Deseori auzim de la cei din preajma noastră replici parazitare de genul ”Eu nu vreau să mă gândesc la moarte. Vreau să evit gândurile negative, vreau să fiu pozitiv”.

Tocmai în asta și constă marea înșelătorie! S-a produs răsturnarea completă a înțelegerii adevăratelor sensuri ale vieții. Fiind prins în iluzia optică numită ”dilatarea clipei”, omul prețuiește mai mult viața terestră finită decât viața celestă infinită. Desigur, pentru a-l aduce într-o astfel de condiție degradantă, mai întâi a fost nevoie ca omul să fie rupt de la credința în Dumnezeu. Iar ajungând debusolat, dezaxat, deci pierzându-și busola spirituală și zestrea axiologică ancestrală, omul a devenit ca un aluat, din care a fost plămădit Homo festivus, cum îl definește autorul francez Philippe Muray.

De aici și detestarea bătrâneții ca preludiu al morții, atât de caracteristică lumii de azi, ce cultivă un etern spirit juvenil ca soluție a evitării obsesiei morții văzute ca un sfârșit iremediabil, nu ca un nou început, așa cum e cunoscută moartea în toate civilizațiile tradiționale.  De altfel, transumanismul, ce devine din ce în ce mai în vogă, tocmai asta promite, eternizarea vieții materiale prin diverse inginerii de îmbinare a biologicului cu tehnologicul, dar și prin crearea unor replicanți sau a versiunii virtuale a persoanei umane.

Așadar, revin de unde am pornit. Frica paralizantă de moarte, indusă cu ajutorul presei aflate la cheremul mafiei sataniste a globaliștilor, asigură întregul succes al distrugerii și înrobirii umanității, proces care capătă la ora actuală dimensiuni de-a dreptul apocaliptice. De frica morții omul acceptă orice tratament umilitor ca pe o salvare. El se lasă lipsit de toate drepturile lui politice și economice, stă închis în casă preț de luni de zile, rămâne șomer, se lasă desfigurat și sufocat de botniță, acceptă să i se umble în nas și în gură în căutarea enigmaticei maladii, este nerăbdător să se lase împuns cu acul ori de câte ori i se va cere, doar să scape de devastatoarea frică de moarte.

Iar dacă omul a pierdut capacitatea de a gândi ca o ființă rațională demnă de acest nume, dacă se lasă purtat de căpăstru fără a schița nici un gest de dezacord, dacă nu mai are necesități spirituale superioare precum este credința în Dumnezeu, dacă nu pune nici un preț pe libertatea și pe demnitatea lui de dragul supraviețuriii, oare mai are acesta vreo șansă de a dăinui în istorie?

Iurie Roșca

12.03.2021

Sursa: https://www.facebook.com 

Susțineți proiectul meu media:
PayPal, optimistcrestin@gmail.com