Un acord SUA-China poate avea soarta pactului Ribbentrop-Molotov

12:59, 27 februarie 2019 | Actual, Externe | 617 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Luni, când președintele Donald Trump a plecat în Vietnam, pentru a doua sa întâlnire cu nord-coreeanul Kim Jong-un, mediul de afaceri american era cuprins de un val de optimism. Motivul – președintele a anunțat că prelungește termenul limită (1 martie) de la care SUA ar fi urmat să impună tarife cu 150% mai mari unor produse chinezești în valoare de peste 200 de miliarde de dolari. Asta înseamnă amânarea unui pas mare către un conflict comercial deschis cu Beijingul.

Mulți analiști au pus amânarea aplicării noilor tarife punitive pe seama existenței unei soluții de acord comercial viabil între cele două mari puteri. În următoarele săptămâni sau luni ar urma să fie negociate detaliile acestui posibil acord.

Aceasta nu este sigura mare ”amânare” în relațiile dintre marile puteri sau privind economiile marilor puteri. Rezerva Federală din SUA amână revenirea la dobânzi zero sau negative cerute de Donald Trump, considerând ca această măsură ar trebui păstrată pentru monmetele economice cu adevărat dificile care vor veni, dar și sperând într-o îmbunătățire a situației economice în următoarele luni. Marea Britanie și UE sunt pe cale să amâne Brexitul, a cărui dată fusese stabilită în urmă cu doi ani pentru 29 martie 2021. UE și Londra ar fi dispuse, scrie The Guardian, să amâne acest moment cu aproape doi ani, pentru 2021, iar asta din același motiv – în speranța că vor fi într-o situație mai bună, economic și politic, peste doi ani. SUA au dat un ultimatum de șase luni de zile Rusiei pentru renunțarea la testarea unor rachete interzise de Tratatul Forțelor Nucleare Intermediare semnat în 1987, în caz contrar Washigtonul urmând să părăsească tratatul. Nu este exclus ca și în acest caz sa avem o ”amânare”, în speranța că vor apărea condițiile unei înțelegeri, eventual dupa renegocierea tratatului START. Marile puteri ale lumii amână deciziile mari în speranța că relațiile dintre le se vor îmbunătăți și economiile lor vor crește. Dar dacă nu va fi așa?

Trei scenarii pentru SUA și China

Analistul Michael Every, de la compania olandeză Rabobank, încearcă să analizeze disputa economică SUA-Chia din aceasta perspectivă a amânărilor succesive și indentifică trei scenarii pe termen lung.

1. Trump renunță la strategia agresivă. Asta ar însemna ca SUA să încheie un acord pentru a vinde gaze, petrol și soia în China, să permită unor mari companii precum Mastercard să facă afaceri în China, iar China ar putea în urma înțelegerii să își mențină yuanul la un nivel rezonabil, cât să nu fie acuzată că își avantajează exporturile. În plus, Trump ar putea chiar să renunțe la acuzațiile de natură financiară și de spionaj cibernetic împotriva Huawei. Însă ce ar însemna toate astea pentru președintele SUA? Ar insemna că va fi atacat de propriul electorat republican, căruia i-a promis că se va război economic cu China. Ar fi atacat de Pentagon și serviciile secrete pentru că ar capitula în fața unui rival strategic. Pentru Trumpo, ar fi aproape o sinucidere politică să ajungă în această situație, în condițiile în care în 2020 va candida pentru un nou mandat.

2. Trump lansează războiul economic cu China. Tarifele americane pentru importurile din China ar crește cu cel puțin 25%, Huawei ar fi interzis în SUA și Washingtonul ar face presiuni asupra aliaților pentru a elimina compania din contractele bănoase. Yuanul chinez s-ar devaloriza, exporturile chineze în restul lumii ar deveni agresive, iar economia SUA ar încasa o primă lovitură. A doua lovitură ar veni de pe urma măsurilor de retorsiune ale Chinei. Pe fondul acestor lovituri economice, Trump ar trebui să candideze pentru un nou mandat. Este, din nou, un scenariu perdant.

3. Trump și Xi semnează un acord în care se arată ce trebuie să facă China, dar nu face. China ar fi de acord să cumpere soia și gaze din SUA, ar menține yuanul stabil, dar nu va accepta nicio reformă economică. Trump va fi avertizat de opoziția democrată (orientată către așa-zisul ”multilateralism” și înțelegerea cu China) să nu revină la ofensivă. Trump acceptă asta, dar, pentru a nu-și dezamăgi electoratul, va amenința din când în când, cu titluri sforăitoare în presă, că va relua războiul economic. Și astfel se va ajunge la alegerile din noiembrie 2020, cu șanse și pentru Trump, și pentru rivalii săi multilateraliști, globaliști și neoliberali.

Când marile puteri își dau mâna

Ei bine, în cazul în care Trump va obține un al doilea mandat, probabilitatea izbucnirii marelui război comercial crește urias. Și nu numai pentru că președintele SUA se va simți eliberat de constrângerile electorale, ci și pentru că, peste doi ani, economia chineză nu va mai putea menține yuanul la un nivel rezonabil pentru SUA.

Având în vedere acest cerc vicios, analsitul Michael Every dă un nume tratatului la care se pare că vor ajunge China și SUA în curând – Pactul Donaldtov-Xibbentrop. Explicația sa: ”Prin pactul nazisto-sovietic din 1939, Berlinul și Moscova au căzut de acord că urăsc mai mult ordinea liberală de la acea oră decât se urăsc reciproc, iar materiile prime sovietice au început să curgă către Germania, de unde veneau în schimb împrumuturi ieftine și tehnologie. Însă dupa 22 de luni a inceput operațiunea Barbarossa, care a arătat care a fost adevăratul joc”.

”Nu spun că va fi război”, scrie Michael Every. Spectrul relației SUA-China este război/inamici vs. prieteni/economii integrate. SUA au încercat să determine China să joace cartea amiciției și economiilor integrate. Acum ne apropiem de un consens în SUA că această strategie nu a reușit. Acest acord ar putea fi ultima ocazie pentru Beijing de a merge încotro vor americanii. Însă China nu poate facea asta, pentru propria economie nu-i permite. Chinezii nu vor război, însă nu pot nici coexista economic cu SUA. Asta creează perspectiva unui conflict economic (care va afecta grav ambele puteri) sau perspectiva apariției sferelor de influență. Și trebuie să ne întrebăm cine va fi Polonia, România sau țările baltice din 1939 în cazul acestui acord comercial ce stă să se nască. Și aceeași întrebare ar trebui să ne-o punem și în cazul tuturor celorlalte ”amânări” strategice menționate la început. Cate ”viteze” sau ”cercuri concentrice” ale UE vor fi oficializate de amanarea Brexitului cu 21 de luni și posibila rămânere a Marii Britanii in UE și în care ditre ele se va regăsi România? Dacă, cât și cum va fi tranzacționată securitatea României în cazul unor negocieri pentru un nou tratat INF în Europa, pornind de la instalațiile de la Deveselu și mergând până la interesul de avea pace la granițele cu Ucraina și Republica Moldova?

Sursa: https://www.cotidianul.ro

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , ,