Tribune Juive: geneticiana ALEXANDRA HENRION-CAUDE și strigătul său de alarmă cu privire la VACCINAREA din ISRAEL

12:15, 1 martie 2021 | Externe, Social | 152 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Deși Alexandra Henrion-Claude a părăsit INSERM, ea nu și-a pierdut deloc calitățile de om de știință și cercetător. O femeie – om de știință pe care geneticianul Axel Kahn, conducătorul tezei sale de doctorat, o caracterizează ca fiind „o cercetătoare de foarte bună calitate, foarte muncitoare”, chiar dacă astăzi nu este de acord cu ea din punct de vedere științific. Laureată, în 2013, a Fundației Eisenhower Fellowship, o mare rețea americană de „lideri” în diferite domenii, AHC deschide aici o dezbatere pe domeniul „unic” al științei. Ne cunoaștem cititorii și știm că sunt capabili să dezbată, să argumenteze sau să meargă fiecare pe drumul său.

Trebuie auzit cu orice preț strigătul de alarmă al Alexandrei Henrion-Caude. În timpul lungii noastre conversații telefonice, ea a încercat să-mi explice de ce o îngrijorează atât de mult campania de vaccinare accelerată din Israel și în ce fel poate afecta aceasta întregul popor israelian și generațiile sale viitoare.

Alexandra Henrion-Caude este o cercetătoare franceză specializată în genetică. A fost director de cercetare la Institutul Național de Sănătate și Cercetare Medicală (INSERM) – de unde s-a retras din 2019 – și a condus, în special, platforma tehnologică GenAtlas a Institutului de boli genetice Imagine a spitalului Necker. Spre deosebire de unii „ucenici vrăjitori” ai geneticii, ea își păstrează capul limpede, picioarele pe pământ și inima caldă: pătrunsă de bioetică, pune interesul oamenilor și viitorul lor mai presus de orice, contribuind în 2015 la lansarea a Manifestului îngrijire corespunzătoare la preț corect, fiind desemnată membră a Consiliului Științific al Spațiului Etic din Ile-de-France în 2018, și orientându-și activitatea spre studiul „punților de legătură dintre cunoștințele ancestrale și medicina avansată” în Africa.

Personal, am urmărit-o în mass-media și pe rețelele de socializare de la începutul crizei de sănătate. Cei douăzeci de ani de jurnalism științific (1990-2010) în special în domeniul sănătății, precum și cei opt ani de terapie socială TST, m-au ajutat să-mi perfecționez abilitatea de a recunoaște cei mai serioși oameni de știință, în contact cu realitatea.

„Mi-e greu să support ce se întâmplă în Israel și aș vrea să vorbesc cu tine despre asta” mi-a scris ea spre uimirea mea acum câteva zile într-un mesaj privat pe LinkedIn, știind că public articole în Tribuna evreiască. La telefon mi-a confirmat că a studiat îndeaproape, încă de la începutul dezvoltării sale, de-acum celebrul „vaccin” cu ARN mesager de la Pfizer / BioNTech, pe care ea îl numește mai precis „injectarea unui ARN mesager viral sintetic”.

Împotriva curentului, ea dorește să alerteze opinia publică asupra inconștienței pe care ar reprezenta-o, în opinia ei, folosirea acestuia pe scară largă înainte de a se asigura că nu prezintă pericole.

Ceea ce se întâmplă acum în Israel – ale cărui autorități au ales să administreze vaccinul cât mai curând posibil întregii populații – o împiedică să doarmă noaptea. Dacă Israelul a reușit să desfășoare această campanie de vaccinare atât de repede – până la jumătatea lunii februarie, conform datelor oficiale, 96% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 70 și 80 de ani au primit cel puțin o doză de vaccin, comparativ cu 44% din cei cu vârste cuprinse între 20 și 29 de ani – acest lucru se datorează faptului că guvernul a făcut un contract cu furnizorul Pfizer / BioNTech ca să împărtășească datele biomedicale ale populației, în schimbul unei livrări rapide și masive de doze, făcând din această țară mică cel mai mare „laborator din lume”Tocmai asta o frământă pe Alexandra:

„Un protocol de cercetare biomedicală decis unilateral este în curs de desfășurare în rândul poporului evreu, fără ca acesta să fi avut posibilitatea de a alege dacă să participe sau nu! Unii colegi oameni de știință israelieni, care împărtășesc preocupările mele, mi-au spus că plâng când văd cozile din fața centrelor de vaccinare, pentru că nu pot să nu se gândească la alte cozi, dramatic istorice …”, îndrăznește ea să îmi mărturisească.

În colaborare cu alți lansatori de alertă israelieni (1), ea este interesată să analizeze puținele date pe care autoritățile sanitare israeliene sunt dispuse să le lase să se strecoare. Acești cercetători, transformați în „anchetatori”, pun în discuție, în special, anumite cifre a priori banale, dar totuși foarte îngrijorătoare, cum ar fi cei 11% dintre vaccinați care au devenit „covid pozitivi” în primele două săptămâni după vaccinare sau numărul neobișnuit de decese de după începerea campaniei de vaccinare.

Dar, ceea ce o îngrijorează cel mai mult pe geneticiana franceză se referă la un domeniu pe care îl cunoaște bine: riscurile genetice (la nivelul ADN-ului) și epigenetice (în raport cu mediul), legate de injectarea unui ARN„Spre deosebire de vaccinul împotriva rujeolei, de exemplu, vaccinul Pfizer nu va fi identificat inițial de organismul nostru ca un corp străin”, explică ea.

„Prin urmare, va fi tratat ca o informație genetică proprie, care modifică tranzitoriu activitatea celulei umane. Acest principiu este cel pe care laboratorul Moderna, bazat pe aceeași tehnologie, îl califică, de altfel, drept „software al vieții”. Astfel, înainte de a avea calitatea de antigen împotriva căruia corpul nostru va produce anticorpi, proteina spike a virusului, produsă din ARN-ul mesager injectat, se va putea lega de receptorii săi în calitate de “ligand”. Însă, receptorii săi sunt foarte abundenți în special în testicule și în placentă. Deci, mi-aș fi dorit să clarificăm mecanismul molecular al tipurilor de infertilitate induse de Covid-19, înainte de a trece la orice injecție administrată tinerilor aflați la vârsta fertilă sau la femeile gravide”.

În plus, preocupările sale se referă la interacțiunile epigenetice ale ARN-ului mesager în celulele umane care sunt imposibil de anticipat, dar ale căror consecințe se știe că sunt intergeneraționale (de la o generație la alta). La nivel genetic, rămâne o întrebare deschisă și nediscutată. Este concretizată în lucrările publicate recent de germanul Rudolf Jaenisch, cel care deține paternitatea descoperirii că fragmente genetice de viruși au fost capabile să se integreze în genomul mamiferelor. Aceste lucrări indică fezabilitatea tehnică, in vitro, că genomul ARN al virusului SARS-CoV-2 poate fi într-adevăr „transcris invers” în ADN și e capabil să se insereze în nucleul celulelor umane. Acesta este modul în care aceste injecții ar putea modifica silențios genomul uman al unora dintre noi și, prin urmare, al generațiilor viitoare, „fără a putea controla consecințele pe termen mediu și lung, pentru că evident nu avem nici retrospectiva necesară și nici nu sunt puse la dispoziție mijloacele de monitorizare ale acestor posibile modificări”, adaugă ea.

Trebuie să sistăm orice obligativitate de a participa la acest studiu clinic de dimensiuni populaționale, imploră savanta: „O națiune nu poate fi implicată fără cea mai mică dezbatere și fără a-i lăsa liberi pe cetățenii ei! “

Motivul pentru care Alexandra Henrion-Caude a vrut să-și lanseze mesajul de avertisment în Tribuna evreiască este, spune ea, „pentru a putea vorbi cu oameni care nu împărtășesc în mod necesar înțelegerea mea asupra literaturii științifice, dar cu care am putea avea o dezbatere științifică la fel de necesară atât pentru siguranța sănătății populației cât și pentru democrație. Poporul israelian nu a fost consultat de guvernul său cu privire la acest mare experiment asupra sa. Nu numai că are dreptul să cunoască planul, limitele și riscurile unui astfel de experiment, dar trebuie să poată fi suveran în ce privește deciziile care îi afectează sănătatea”.

Printr-o tristă întorsătură semantică, ea și alți oameni de știință care solicită cea mai mare prudență sunt numiți „complotiști” în mass-media cea mai dependentă (financiar) de stat. Un complot care își propune să ia în considerare riscurile, să le discute și să le cântărească în tradiționala balanță beneficii-riscuri? Iată o lungă luptă pentru libertate și pentru realitate care de-abia a început!

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro