Sănătate și libertate

21:05, 9 ianuarie 2022 | Opinii, Social | 71 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

O spun de la început: respect decizia fiecăruia în materie de sănătate personală – chiar mai mult, nu mă consider calificat să o judec – fie că alege să fie nevaccinat, vaccinat o dată sau de mai multe ori, fie că dorește să prevină îmbolnăvirile sau să se trateze prin ce mijloace consideră adecvate. Cred că în materie de decizii atât de importante nu e treaba altcuiva să le evalueze.

Nu e treaba mea să judec motivele pentru care cineva face alegerea respectivă – fie ca e vorba de dorința de a se proteja, fie din considerente familiale (nu poate călători să își vadă părinții sau copiii dacă nu se supune unor reguli), fie din considerente sociale (de pildă cei ce cred că acceptând un anume tratament contribuie la scurtarea pandemiei).

De asemenea, consider că este datoria statului de a pune la dispoziția cetățenilor TOATE informațiile necesare și tratamentele disponibile – fie că e vorba despre vitamine, medicamente, măști de protecție, vaccinuri. Nici un guvern responsabil de pe planetă nu poate fi din principiu “anti-vaccin”. Nici un stat actual nu face excepție – nici Ungaria, nici Polonia, nici Rusia, Brazilia, India, Coreea de Sud, Japonia, Suedia sau orice alt stat ce ar putea fi suspectat de „iliberalism” sau de non-conformism față de o anume agenda mondială.

Acestea fiind spuse, consider că atunci când un guvern încearcă să impună tuturor cetățenilor săi un tratament, sau evită să recomande anumite mijloace simple de prevenție, sau când își penalizează cetățenii, condiționând respectarea drepturilor fundamentale (cum ar fi dreptul la a-și câștigă existența) de supunerea la un anume tratament medical atunci guvernul respectiv comite un abuz, o încălcare a contractului social și deschide poarta unui posibil regim totalitar.

Celor ce cred că este corect și că nu este nici un pericol ca statul să impună tuturor un anume tratament, le sugerez prudență. Dacă astăzi delegăm statului controlul absolut asupra sănătății noastre, mâine este posibil să regretăm – pentru că un precedent de acest gen odată creat va fi greu de anulat. Partizanii de astăzi ai obligativității pot deveni victimele de mâine ai altor măsuri decise unilateral de către guvern.

Concluzia mea este banală – fie că suntem în favoarea vaccinării, fie că avem rețineri de ordin personal (medical sau de conștiință), avem datoria să apărăm libertatea de a alege a fiecăruia și a nu permite divizarea artificială pe care unii încearcă să o creeze.

Gabriel Purcăruș