Prof. Dr. Radu Baltasiu: EMINESCU ȘI PĂTURA SUPERPUSĂ POPORULUI ROMÂN

11:25, 6 decembrie 2021 | Social | 373 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Pătura superpusă este, după legea compensației, a doua componentă majoră a sociologiei eminesciene a dezvoltării subdezvoltării. Pătura superpusă este agentul subdezvoltării unei națiuni intrate relativ târziu în cursa pentru dezvoltare economică, cum era România sec. XIX, care a avut a ține piept la 500 de ani de dominație otomană.

Pătura superpusă este actorul care, odată ce capătă preponderență în demografia politică a unei națiuni, sau în rândurile intelectualilor, funcționarilor, structurilor de forță, blochează legea compensației – pe care am ilustrat-o rândul trecut. Odată blocată funcționarea legii compensației, în acea societate se instalează subdezvoltarea în numele … progresului, iar discuția publică este parazitată de ideologiile care servesc drept paravan. Societatea și statul devin demagogice, viața socială, educația, politica externă, devin … forme fără fond. Pătura superpusă, neromânească în esența ei, este, de fapt, originea spiritului așa-numiților „mitici”. Avem, iată tot aici clarificarea sintagmei „regățenii/bucureștenii sunt mitici”, cu aproape 50 de ani mai înainte de apariția piesei lui Camil Petrescu „Mitică Popescu”, care arată falsitatea mitului. Textul lui Eminescu este brutal de direct și șocant pentru zilele noastre.

Enunțul condensat al teoriei păturii superpuse este acesta:
„Avem de-o parte rasa română, cu trecutul ei, identică în toate țările pe cari le locuiește, popor cinstit, inimios, capabil de adevăr și de patriotism.
Avem apoi deasupra acestui popor o pătură superpusă, un fel de sediment de pungași și de cocote, răsărită din amestecul scursăturilor orientale și occidentale, incapabilă de adevăr și de patriotism …. neavând nici tradiții, nici patrie, nici naționalitate hotărâtă , le vedem punându-se la discreția străinilor …. Aprinși de-o instinctivă ură contra tuturor elementelor istorice și autohtone ale acestei țări, le-am văzut introducând în toate ramurile legi străine neadaptate nici intereselor, nici naturii ei. ….
Dar care-i semnul prin care se disting acești oameni neasimilați , de proveniență transdanubiană , de populațiunea de rasă?
Cerem a se constata aceasta în toate punctele. Noi zicem prin sterilitate fizică și intelectuală. … Constatăm apoi la ele simptome permanente de slăbiciune intelectuală. La ei mintea e substituită prin viclenie. Viclenia e un semn de slăbiciune, căci mintea omenească veritabilă stă în raport direct cu capacitatea de-a pricepe în mod dezinteresat un adevăr. Ca slăbiciune de caracter e de citat falsitatea . Prietenoși , lipindu-se și măgulind pe oricine de care au trebuință, ei urăsc în realitate orice putere superioară, fie intelectuală, fie de caracter. Istoria lui Tudor și a lui Cuza ar ilustra această teorie. …”
(Eminescu, XII, pp.266-268)

Textul integral:
„… Nu există, după a noastră părere, nici o deosibire între rasa română din Muntenia, Moldova, din cea mai considerabilă parte a Ardealului și a Țării Ungurești. E absolut aceeași rasă, cu absolut aceleași înclinări și aptitudini.
Dar în București și în orașele de pe marginea Dunării s-au ivit un element etnic cu totul nou și hibrid care ne-au furnizat generația actuală de guvernanți. Acestea sunt rămășițele haimanalelor de sub steagurile lui Pasvanoglu și Ypsilant și resturile numeroase ale cavalerilor de industrie din Fanar. Din această seminție nouă fac parte oameni ca Giani, Carada, C.A. Rosetti, Pherekydis , Serurie ș.al. Toată spuma asta de fanarioți novisimi, cari s-au pripășit în țară de 50 — 60 de ani încoace, formează naturalmente elementul de disoluțiune, demagogia României.
Fizic și intelectual stârpituri, neavând nici tradiții, nici patrie, nici naționalitate hotărâtă , le vedem punându-se la discreția străinilor și votându-le când pe Stroussberg, când răscumpărarea, ba le vedem aliindu-se în Moldova …. ca să paralizeze lupta de emancipare națională de acolo. Aprinși de-o instinctivă ură contra tuturor elementelor istorice și autohtone ale acestei țări, le-am văzut introducând în toate ramurile legi străine neadaptate nici intereselor, nici naturii ei.
Aceste elemente sunt cu mult mai numeroase în Țara Românească decât în Moldova, dar și aci ele se află mai cu seamă în centrele șesului, nu prin orașele de la munte, nici prin ținuturile de acolo. Pe aceste producte de baltă moldovenii ‘i confundă apoi cu populația istorică a Țării Românești, precum se află în sate în genere și îndeosebi la Câmpulung , la Tîrgoviște, la Târgu-jiului ș.a.m.d. Acestor producte de baltă moldovenii le zic din eroare munteni, căci nu sunt munteni.
Așadar: distinguendum est.

Vedem bunăoară pe-un C.A. Rosetti…, și pe Carada, … înființând o gazetă.
Ce nume-i dau?
«Românul».
Ei cari n-au fost români neam de neamul lor. ….
E un axiom în mecanică că efectul trebuie să fie egal cu cauza.
Domnia fanariotă și scurgerea sistematică de stârpituri și faliți în șesul Țării Românești a ținut 121 ani. Abia la 1921 avem perspectiva că, prin o lungă reacțiune a spiritului național și a puterii de asimilațiune a solului și a rasei, vom fi exterminat până și urmele acelei domnii odioase. Abia atunci caracterul meschin, lipsit de onoare și de curaj al acestor venetici se va fi adaptat caracterului inimos al nației românești și abia strănepoții Caradalelor vor putea fi români. Caradalele actuale, chiar să vrea, nu pot să fie români, precum din salcie , oricât ne-am sili, nu putem corci stejar.

Deși poporul român e numeros, lupta lui e disproporționat de grea, de vreme ce acești oameni au sprijin pe străini. Aduși la putere de Rusia, susținuți azi de alianța austro-germană, vedem pârghiile cari-i ridică așezat în afară, pe când înlăuntru n-avem decât poporul nostru propriu, esploatat cu neomenie, sărăcit, scăzând numeric și fără o conștiință limpede de ceea ce trebuie să facă.
Nația românească n-are de gând încă să instituie, pentru regularea acestui soi de stăpânitori, ordinul Sfintei Cânepe spre a ridica la aceleași demnități pendente și pe …. Serurie și pe …. C.A. Rosetti și pe …. Mihălescu și toată seminția dominantă.
Dar să nu desperăm.
Planta crește la noi. Ar trebui numai niște mâni vârtoase mocănești cari să știe s-o întrebuințeze. Apară ele în Moldova, apără peste Olt ca-n vremea lui Tudor, nația le-ar primi așternându-le flori și covoare pe drumuri, precum i le așternea lui Matei Basarab la intrarea în Târgoviște. Și Matei Basarab, adormitul întru fericire, făcea un uz îmbelșugat de această plantă, distribuind cordoane la Caradalele din zilele lui.
Așadar, încă odată, distinguendum est.
Avem de-o parte rasa română, cu trecutul ei, identică în toate țările pe cari le locuiește, popor cinstit, inimios, capabil de adevăr și de patriotism.
Avem apoi deasupra acestui popor o pătură superpusă, un fel de sediment de pungași și de cocote, răsărită din amestecul scursăturilor orientale și occidentale, incapabilă de adevăr și de patriotism, rasa Caradalelor, pe care moldovenii din eroare o numesc munteni.
Această teorie am espus-o în mai multe rânduri, dar «Românul» [ziarul Partidului Liberal] s-a ferit de-a ne răspunde.
E o cestie foarte neplăcută pentru-un guvern compus în cea mai mare parte din asemenea adunături și pentru un partid în care, la zece nume, afli abia unul românesc. …

Limba singură nu constituie însă naționalitatea.
Calitățile morale și intelectuale ale rasei au o însemnătate cu mult mai mare.
Dac – am încerca se determinăm exact timpul în care elementul autohton au învins pe cel imigrat, sau a fost învins de el, am zice:
La 1700 învinge elementul imigrat prin domnia fanariotă.
La 1821 începe reacțiunea elementului autohton și merge biruitoare și asimilând până la 1866.
La 11 februarie 1866 învinge din nou elementul imigrat.
Există și de-atunci o oscilațiune, o mutare a punctului de gravitație când asupra elementelor instinctiv naționale, când asupra celor instinctiv străine, dar victoria, precum vedem, e momentan a acestor din urmă.
Dar care-i semnul prin care se disting acești oameni neasimilați , de proveniență transdanubiană , de populațiunea de rasă?
Cerem a se constata aceasta în toate punctele. Noi zicem prin sterilitate fizică și intelectuală. Sunt intelectuali și fizic sterpi, sunt catâri în toată privința. Sau nu produc copii defel sau produc stârpituri menite la o degenerare gradată și la stingere în generația a treia ori a patra. Constatăm apoi la ele simptome permanente de slăbiciune intelectuală. La ei mintea e substituită prin viclenie. Viclenia e un semn de slăbiciune, căci mintea omenească veritabilă stă în raport direct cu capacitatea de-a pricepe în mod dezinteresat un adevăr. Ca slăbiciune de caracter e de citat falsitatea. Prietenoși , lipindu-se și măgulind pe oricine de care au trebuință, ei urăsc în realitate orice putere superioară, fie intelectuală, fie de caracter. Istoria lui Tudor și a lui Cuza ar ilustra această teorie. …

Fără îndoială lupta aceasta e purtată în mod instinctiv, fără claritate de vederi, cu tendențe elementare de atracțiune și repulsiune . Precum celții Irlandei , deși anglificați , simt dominațiunea anglo-saxonă ca pe-o dominațiune străină de rasa și înclinațiunile lor, tot astfel poporul românesc simte instinctiv că e dominat de oameni cari se pretind numai români, fără a fi, și cari n-au nici milă de el, nici pricepere pentru geniul lui.
Geniul neamului românesc e o carte cu șapte peceți pentru generația dominantă.”

Eminescu, în „Timpul”, 29 iulie 1881, în Opere XII, Editura Academiei, 1985, Coordonatorul ediției: AL. OPREA, DIMITRIE VATAMANIUC, responsabil al secțiunii de publicistică, stabilirea paternității textelor, comentariile, pp.266-268,

Sursa: https://www.activenews.ro