Cum ne pregătim pentru represiunea iminentă

09:40, 11 octombrie 2021 | Social | 597 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Rod Dreher

Am primite recent un e-mail de la cineva care citise Live Not by Lies. În mesaj, cititorul afirmă despre cartea mea că spune exact ceea ce trebuie să fie spus acum, în acest moment ieșit din comun pentru creștinii tradiționali și conservatorii politici. În mod normal, i-aș fi mulțumit și aș fi lăsat lucrurile să se termine acolo, dar nu era un cititor obișnuit. Mesajul venea de la un ofițer de contrainformații cu multă experiență, acum ieșit la pensie.

Locotenent-colonelul în retragere Alexander Braszko și-a slujit țara timp de 22 de ani, ca ofițer al Serviciului de Contrainformații și Operațiuni Spațiale din Armata Statelor Unite. Are o vastă experiență de integrare a capacităților operaționale în materie de tehnică spațială, ciberspațiu și contrainformații, în cadrul structurilor armatei de uscat și al statelor-majore mixte. A fost staționat în Coreea de Sud, în Kosovo și în Irak, printre altele, în timpul serviciului activ. După lăsarea la vatră, a ocupat postul de șef al departamentului pentru inovare din primăria orașului Missouri, unde și-a folosit cunoștințele în materie de tehnologii emergente pentru a îmbunătăți activitățile municipale. A ajutat la crearea unei Comisii pentru Tehnologii Emergente, însărcinată cu crearea unui sistem de colaborare între departamentele primăriei, poliție și autorități judiciare, și reprezentanții comunității, care să ia decizii asupra unor inițiative controversate de folosire a tehnologiilor emergente, printre care ShotSpotter (un sistem patentat de senzori, algoritmi și inteligență artificială, care detectează cu precizie locul unde s-a produs un foc de armă și alertează poliția), softuri de recunoaștere facială, drone autonome și vehicule autonome.

Cu alte cuvinte, omul știe despre ce vorbește. De asemenea, este creștin-ortodox practicant, soț și tată a cinci copii, și se autocaracterizează drept „susținător înfocat al dreptului la intimitatea datelor personale și al păstrării libertăților noastre constituționale”.

Alex Braszko

Alex Braszko a fost de acord să-mi dea un interviu scris prin e-mail. Răspunsurile de mai jos sunt opiniile lui personale și nu exprimă în niciun fel politicile oficiale ale niciunei organizații. Sublinierile cu litere îngroșate din textul de mai jos îi aparțin, apărând ca atare în textul transmis pe e-mail.

Rod Dreher: Mulțumesc pentru vorbele frumoase despre cartea mea. Date fiind competențele și experiența ta de până acum, care ar fi cele mai importante învățăminte pentru creștini?

Alex Braszko: Rod, cele mai importante învățăminte de tras din cartea ta sunt următoarele:

  1. Că trebuie să rămânem vigilenți față de eforturile mediului universitar, al celui corporatist și al celui politic din țara noastră, care încearcă să modifice fundamental și să restrângă drepturile noastre la viață, libertate și căutarea fericirii.
  2. Că există mașinațiuni cât de poate de reale la ora actuală în țara noastră, care imită parte din cea am văzut că s-a întâmplat în țările Europei de Est și Asiei, înainte să cadă sub jugul comunismului.
  3. Că există lucruri foarte concrete pe care noi, creștinii, le putem face ca să ne păstrăm credința, tradițiile și valorile, când alții încearcă să ne răpească drepturile și libertățile de care ne bucurăm în calitate de americani creștini.
  4. Că trebuie să fim dispuși să ducem o viață aparte de mulțime, dar și că există multe, multe persoane și familii la fel ca ale noastre, care împărtășesc același set de valori și credințe ca ale noastre.
  5. În sfârșit, că trebuie facem așa cum scrie în Biblie: „Privegheaţi, staţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă!” (I Corinteni 16:13) Trebuie să fim alături de frații noștri și de surorile noastre întru Hristos, care se luptă cu persecuția din partea lumii seculare de azi.

Este limpede că, după asaltul din 6 ianuarie asupra Capitoliului, vom trăi cu toții într-un mediu de securitate mult diferit. Nu vreau să te pun în poziția de a spune dacă e un lucru bun, un lucru rău sau de alt fel. Ce aș vrea, totuși, să știu este ce ar trebui să facă acum, foarte concret, conservatorii politici și religioși, ca să se adapteze la această nouă realitate?

În primul rând, trebuie să înțelegem că vânătoarea de vrăjitoare pe care o vedem azi împotriva americanilor conservatori, lansată de politicieni și de mass-media tendinței majoritare, va continua și în viitorul apropiat. Doxingul (practica obținerii – prin metode legale sau ilegale, cum ar fi scotocirea bazelor de date publice și a platformelor sociale, hackingul – și difuzării publice pe Internet a unor informații private și care permit identificarea cuiva, persoană fizică sau organizație, de regulă în scopuri negative; denumirea vine de la abrevierea cuvântului „documents”) și criticarea noastră în public, pentru credințele noastre, sunt lucruri la care trebuie să ne așteptăm cu toții. Spargerea conturilor noastre online, monitorizarea activităților noastre online – toate acestea sunt realități ale lumii în care trăim azi. Dacă în trecut ne-am făcut vinovați și noi de a fi păcătuit împotriva unui frate sau a unei surori, de a fi vorbit cu ură sau discordie, trebuie să ne căim de acele păcate și să-I cerem Domnului, și altora, să ne ierte pentru transgresiunile noastre, iar apoi să nu le mai comitem.

Trebuie să ne pregătim de pe acum pentru felul cum vom reacționa, atunci când evenimente neplăcute și motivate politic se vor produce în viețile noastre. O parte importantă a pregătirii este să ne rugăm dinainte ca Dumnezeu să ne călăuzească, și să ne dea răbdare și înțelepciune, ca să facem față celor care ne urăsc la propriu, vor să ne ridiculizeze în public și să ne atace fizic din cauza credinței noastre. Să recunoaștem că urmează prigoana și să începem să ne rugăm Domnului să ne dea tăria de a îndura, acum.

De asemenea, trebuie să ne angajăm să spunem Adevărul și să trăim în Adevăr. Să nu ne lăsăm forțați să ne supunem sau intimidați, pentru că credem ceea ce credem. Următorii câțiva ani vor despărți cu adevărat grâul de neghină în bisericile noastre și trebuie să fim ferm hotărâți să rămânem tari în credința noastră.

Dintr-o perspectivă a tehnologiei, dintr-o perspectivă practică, trebuie să fim conștienți că am trăit fără platforme sociale în trecut și că putem trăi fericiți fără ele și în viitor. Orice lucru pe care îl postăm pe o rețea socială, trebuie să fie un lucru pentru care să fim dispuși să dăm socoteală public, ca și cum ar fi fost tipărit spre a fi publicat, pentru că exact asta și sunt comentariile, postările, blogurile noastre: informații publice înregistrate. Așa cum am văzut că s-a întâmplat cu platforma Parler, nicio platformă și nicio aplicație nu trebuie să fie considerată privată – nici Signal, nici ProtonMail, chiar dacă li se face reclamă că ar fi criptate. Din nou, dacă e ceva ce vrei să spui și nu vrei să existe nicio informație publică înregistrată, nu trebuie să folosești niciun mijloc de tehnologie ca s-o comunici.

De asemenea, dacă n-am aflat încă, trebuie să știm că smartfoanele noastre, camerele lor foto-video și microfoanele lor, sunt ferestre deschise în spațiile noastre cele mai intime, în chiar intimitatea vieții noastre personale. Deși eu unul cred că postările mele, pozele și filmulețele mele trebuie să fie datele mele, chiar și atunci când sunt postate într-un forum cu fața spre public, este evident că nu așa se întâmplă. Dacă eu fac o poză și o țin în mână, la vedere, în mijlocul unui oraș, poza din mâna mea este în continuare proprietatea mea personală. Cred că același lucru ar trebui să fie valabil și în forumurile online, dar nu este cazul.

Dacă computerul tău sau televizorul smart ocupă un loc central în casa unde porți conversații sincere și potențial controversate, poate ar fi bine să-l muți într-un loc mai ferit. Dacă nu ai deja dispozitiv RFID (de detectare și identificare a tagurilor) sau unul Faraday pentru telefoanele din casă, atunci când stai de vorbă cu ceilalți la masă, poate ar fi bine să-ți faci rost și să începi să le folosești din chiar acest moment. Dacă nu ai un dispozitiv RFID sau Faraday pentru smartfonul tău, atunci când mergi cu mașina sau ieși la cumpărături, poate ar fi bine să-ți iei unul. Indiferent ce faci, totuși, trebuie să iei măsuri și să le aplici, pentru a-ți proteja intimitatea datelor – ceea ce noi, în armată, numim „securitate operațională” sau OPSEC. Nu intra pe site-urile pe care n-ai ce căuta, nu intra pe site-uri compromițătoare, nu presupune că telefonul tău nu poate fi interogat și nu se pot culege datele din el, nu presupune că pozele tale sunt private sau în sigurață, pentru că nu sunt. Chiar și când telefonul e comutat pe modul avion. Chiar și când tu crezi că e închis. Cineva te privește în continuare, în modul Privacy. Niciodată nu vei putea să-ți ștergi cu adevărat toată istoria căutărilor pe Internet. Dacă ai copii, învață-i valoarea anonimatului în ciberspațiu și explică-le pericolele postării online a comentariilor politice.

Poți trăi fără Facebook? Perfect, descotorosește-te de el! Poți trăi fără Twitter? Perfect, fă-i vânt din viața ta! Chiar trebuie neapărat să folosești site-ul Amazon, sau, cu pețul unor mici inconveniente de comoditate, poți să susții coercianții locali? Perfect, atunci debarasează-te cu totul sau limitează-ți cumpărăturile de pe Amazon și cumpără local. De ani de zile marile corporații din tehnologie, „Big Tech”, strâng, vând și profită de pe urma informațiilor tale personale, fără ca tu să primești nimic în schimb. De ce să continui să le susții, de parcă viața ta ar depinde de ele? De ce să te porți ca un depedent, rob al unei pasiuni, care nu se poate lipsi de platformele sociale? Capitalismul Supraveghetor este viu și-i merge bine; să nu ne mai lăsăm manevrați de marile corporații.

Fiți atenți la felul cum au fost „transpirate” public cele întâmplate pe 6 ianuarie la Capitoliu. Fiți atenți la felul cum au fost prinși cei care au comis delicte. Presa relatează că numerele IMEI și IMSI din telefoanele lor mobile au fost culese, localizate geografic și atribuite unor persoane identificabile, în momentul când s-au conectat la releele din apropiere. Am văzut cum poze, filmulețe și comentarii au fost postate online, pe rețele sociale, iar apoi au fost capturate de hackeri. Chiar și după ce oamenii au încercat să-și șteargă conturile, informațiile acelea erau deja înregistrate în timp și spațiu, și atribuite pe numele oamenilor respectivi. Nu presupuneți că telefonul, computerul, televizorul smart, brățara Fitbit, care vă aparțin personal, sunt ferite de ochi indiscreți și controlate exclusiv de voi. Nu sunt.

Ești un om care merge la biserică. Ce ar trebui să facem, în plan spiritual, ca să fim pe potriva vremurilor? 

Așa cum spuneam mai sus, trebuie să ne căim pentru păcatele noastre, să ne rugăm să avem tărie, răbdare, înțelepciune și călăuzirea Lui Dumnezeu pentru greutățile care ne stau în față. Trebuie să ne citim Biblia și să ne scriem adevărurile ei în suflet. Trebuie să ne rugăm și pentru frații și surorile noastre întru Hristos, și mai ales pentru liderii noștri. Pentru conducerea Bisericii și pentru liderii guvernamentali. Trebuie să-i învățăm fără frică pe copiii noștri, pe cei dragi, pe prietenii noștri, Adevărul și Bunavestire, să-i învățăm să se țină cu tărie de credința lor, când lumea din jur îi bombardează cu semiadevăruri politice și minciuni sfruntate. Trebuie să fim în stare să ne practicăm credința acasă, să citim istoriile mucenicilor și să ne aducem aminte cum Biserica de la începuturi a reușit să supraviețuiască prigoanei. De asemenea, un bun prieten de-al meu mi-a reamintit de curând că trebuie „să arătăm dragoste adevărată, în fiecare situație, în fiecare întâlnire, în fiecare scenariu cu care ne confruntăm”. A pus punctul pe i, anume acela că dragostea merge mână în mână cu Adevărul Domnului.

Ce fel de schimbări ar trebui să aducem în stilul nostru de viață? De exemplu, ar trebui ca oamenii să se refugieze în munți? Și cam ce-ar putea însemna asta, într-o lume unde totul face parte din cel puțin o rețea?

Deci, Opțiunea Benedict (volum al lui Rod Dreher ce recomandă creștinilor o retragere parțială din societate, dar în interiorul societății, în grupuri și reele paralele de oameni cu vederi apropiate – n.n.) este o variantă viabilă, după părerea mea! La fel și mutarea la țară, așa cum am făcut eu și soția mea, în urmă cu mulți ani. Aici ne simțim în siguranță, înconjurați din toate părțile de prieteni și rude, și unde îi cunoaștem pe toți: oficialii autorităților locale, șefii de poliție, polițiștii care patrulează pe autostradă. Avem sentimentul că ne putem proteja mai ușor, că putem să ne descurcăm singuri, dintr-o perspectivă a supraviețuirii, iar vecinii noștri îi observă pe străini și ne dau de veste când au văzut asemenea persoane! Sincer, sunt multe avantaje ale traiului la țară. Dacă poți să locuiești undeva la distanță de 30-45 de minute de mers cu mașina de o zonă metropolitană importantă, eu zic că acolo ar trebui să te duci.

Firește, te poți simți uneori foarte singur, când trăiești la țară, și tocmai de aceea, după părerea mea, are sens să cauți să fii în vecinătatea unei comunități ortodoxe, a unei biserici sau a unei mănăstiri. Unde-s mulți, puterea crește, și e reconfortant să trăiești printre oameni care îți împărtășesc valorile și credințele. Creștini-ortodocși fiind, noi trebuie să mergem cu mașina o oră sau chiar o oră și jumătate, ca să ajungem la o biserică ortodoxă. Merită efortul, zic eu, dar îți trebuie devotament.

Ce înseamnă că trăim într-o lume conectată la rețea? Uite, când noi ne-am dus să-i vizităm pe socrii mei, acum vreo douăzeci de ani, era o lume complet diferită. Cred că pe atunci lumea mai avea chiar și telefon fix cu cadran. Iar dacă aveau cumva telefoane mobile, ceea ce nu era deloc sigur, ar fi fost din cele cu butoane, fără ecran tactil și fără conexiune la Internet. Astăzi, lumea de pe aici, din jurul nostru, e bombardată cu aceeași propagandă din partea mass-mediilor de curent majoritar; e același lucru la țară ca la oraș. Același fel de conversații auzi la Puțul din Deal, ca și-n buricul metropolei, doar cu o înclinație diferită a răspunsurilor, firește. Faptul că trăiești la țară nu-i nicio garanție că nu vei avea parte de persecuție în forumurile tale online, când postezi ceva sau interacționezi — din nefericire. Ceea ce totuși înseamnă că poți trăi și fără genul acela de influență în viața ta, dacă vrei, dacă alegi s-o faci, fără atât de mulți stângiști care să se rățoiască la tine și să se bage în treburile tale.

Ce rol joacă încrederea în această lume nouă care dă năvală?

Încredere? Încredere în ce, în cine? Eu am încredere în Dumnezeu. Am încredere în soția mea, în familia mea. Am încredere în câțiva prieteni apropiați cu care ne-am întărit relațiile de-a lungul anilor și în câțiva vecini din jurul nostru. Am încredere în preotul meu. Cam atât. Nu am încredere în marile trusturi media. Nu am încredere în „experții oameni de știință” care au valori diferite de ale mele. Am încredere în experții oameni de știință care îmi împărtășesc filozofia de viață și care îmi împărtășesc credința. Nu am încredere în partidele politice, și tocmai de aceea sunt înregistrat ca votant Independent. Cu siguranță nu am încredere în politicieni. Categoric nu am încredere în China sau Rusia! De asemenea, nu am încredere în dispozitivele mele electronice, aplicațiile mele digitale, computerul meu, telefonul meu, tableta mea iPad, televizorul meu smart. Știu că corporațiile Big Tech nu se sinchisesc de interesele mele, atunci când îmi cenzurează comentariile, când îmi vând altora datele mele personale și îmi bagă pe gât cu forța opiniile lor politice, atunci când intru să fac ceva online. Noi, creștinii, am învățat că nu putem avea încredere nici în cea mai simplă căutare pe Google și nici în Wikipedia, pentru că ambele redefinesc lucrurile ca să se potrivească cu narativul lor.

În concluzie, nu-mi pun nădejdea și încrederea în Faraon, în oameni, în prinți, în guvern și în liderii politici.

Ce le-ai spune celor care cred că lucrurile despre care vorbim noi aici sunt alarmiste? 

Bunicul meu avea o mică tipografie în Rusia. În 1917, într-o noapte ploioasă, fără lună, bunicul meu s-a întors târziu acasă de la muncă. Prin ploaie, a văzut luminile aprinse în casă, dar a observat că erau și niște bărbați care înconjuraseră casa și intraseră și înăuntru. A fost martorul unor ticăloșii îngrozitoare pe care bolșevicii le-au comis împotriva familiei lui, în timp ce el rămânea ascuns în întuneric, deși amănuntele grozăviilor le-a aflat abia mult mai târziu, când a aflat și că bolșevicii veniseră după el, un rus Alb, „să-l ia la baionetă” din cauza preferințelor lui politice și a faptului că era proprietarul unei afaceri. Unul dintre copiii lui a fost ucis în noaptea aceea, iar împotriva soției și a fiicei lui au fost comise atrocități. Comuniștii i-au nimicit lumea. S-a reîntors după câțiva ani, cu un grup de cazaci, ca să lupte contra sovieticilor. Și lui lumea i-a spus la început că este alarmist. Nimic, în afară de mila Lui Dumnezeu, nu va împiedica să se întâmple aceleași lucruri și în țara noastră, astăzi. Deci nu, nu cred că sunt alarmist. Cred că suntem vigilenți, cred că suntem cu băgare de seamă, gândindu-ne critic la ce s-a întâmplat, istoricește vorbind, în multe alte țări, și uitându-ne la asemănările care au loc în țara noastră astăzi. Și ce vedem nu e deloc bine.

E mult mai ușor să ne vârâm capetele în nisip, să ne întoarcem fața de la Adevăr și să primim înlesnirile și comoditățile care ni se oferă. Ne place să ne spunem: „Dacă avem încredere în liderii noștri politici, dacă înghițim narativele presei majoritare și dogmele seculare care ne asaltează urechile în fiecare zi, totul va fi mai ușor!”. Dar știm că nădejdea noastră stă în Mântuitor, în Iisus Hristos. După cât de mult a suferit pentru noi, a crede în minciunile care ni se vâră pe gât este o insultă adresa sacrificiului și a iubirii Lui pentru noi. Trebuie să ducem lupta cea bună și să ne căutăm mântuirea, pentru că, până la urmă, doar asta contează.

Sunt mult mai multe în Live Not By Lies. Dacă n-ați citit-o încă, vă rog s-o faceți. Aici găsiți un ghid de lectură, care se poate descărca gratuit (vezi aici). A însemnat enorm pentru mine, când un creștin care și-a petrecut o viață în domeniul contrainformațiilor, îmi spune că materialul din carte despre capitalismul supraveghetor, și despre supravegherea însăși, nimerește fix la țintă.

Sursa: https://reactionarii.home.blog