Scena Nașterii Domnului de la Vatican – arta de cosmar sincretista, modernista și masonica, in care sunt identificate toate temele pontificatului lui Francisc

09:49, 17 decembrie 2020 | Actual | 149 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

‘Ieslea Vaticanului reflectă modernismul Papei’

de Jules Gomes • ChurchMilitant.com • 12 decembrie 2020

CETATEA VATICANULUI (ChurchMilitant.com) – Ieslea de Crăciun a Vaticanului a fost acoperită de un mare val de batjocură și de oroare, istorici laici și istorici de artă legând „sincretista”, „brutala”, „modernista” și „masonica” Iesle, de catolicismul compromis al Papei Francisc.

Un astronaut în Ieslea (de Crăciun) a Vaticanului din 2020

 

Catolicii de pe rețelele de socializare și criticii de artă din mass-media au criticat aspru scena Nașterii Domnului, după ce a fost instalată vineri seara în Piața Sf. Petru, însoțită de un oftat aproape sonor al unei sfâșietoare dureri planetare – Weltschmerz, și de o serie de aplauze anemice.

„Uitați de chipul dulce al Madonnei, de întruparea delicată și luminoasă a Pruncului Iisus, de dulceața paternă a Sfântului Iosif și de cucernica minunare a păstorilor”, a avertizat istoricul italian de artă Andrea Cionci.

„Pentru prima dată în mijlocul colonadelor lui Bernini, Vaticanul a ridicat o lucrare de un post modernism brutal care datează din anii șaizeci”, a reproșat Cionci în   Libero Quotidiano, întrebându-se dacă Ieslea este un „coșmar sau o capodoperă”.

„În alegerea acestei Iesle, sunt identificate toate temele pontificatului lui Francisc: mai presus de toate, puternicul modernism și o rupere drastică de Tradiție”, s-a plâns istoricul.

Ieslea, intitulată „Nașterea Monumentală”, a fost proiectată între anii 1965–1975 de către studenți și profesori de la FA Grue Art School, a informat Avvenire publicația de presă a episcopilor italieni.

Arta care a inspirat cele 54 de personaje ale Ieslei provine din satul Castelli din Italia, regiunea în care s-a născut Gabriele d’Annunzio, „care din secolul al XVI-lea a fost un centru pentru producția de ceramică, apreciat în toată lumea”, a remarcat Avvenire.

„Figurile seamănă cu măștile vechilor și nemiloșilor samniți, strămoși ai celor din regiunea Abruzzo, care aveau o religie panteistă, animistă, fetișistă, magică, asemănătoare cu cea a zeiței andine a fertilității Pachamama.”

Cu toate acestea, vorbind cu cei de la Church Militant, Cionci a contestat propaganda Vaticanului cu privire la presupusele caracteristici locale ale Ieslei cu proveniența în satul Castelli.

„Eu însumi, fiind pe jumătate din Abruzzo, cunosc bine această frumoasă regiune cu vedere la Marea Adriatică”, a spus Cionci. „Acesta este un ținut care are frumusețea sudului și a nordului. Suntem un popor inimos, însuflețit de un catolicism înflăcărat și foarte apropiat de tradiție, așa cum a fost transmisă în paginile marelui poet național Gabriele d’Annunzio în romanul Triumful morții (1894)”.

Istoricul de artă a explicat:

„Scena Nașterii Domnului” (inspirată din arta) de tip Castelli este o lucrare învechită și produsul unei școli de artă puternic ideologizate. Lucrarea oferă o imagine a ceramicii Castelli care, cu siguranță nu corespunde realității, dat fiind faptul că această artă admirabilă este renumită pentru eleganța sa formală și cu o inspirație decorativă rafinată și delicată, care sunt complet absente aici.

Cionci a afirmat că Ieslea „reprezintă o publicitate negativă pentru Abruzzo, un adevărat scandal în ochii copiilor și ai oamenilor care, în Piața Sf. Petru, cu greu vor dori să-și chinuie mintea cu critica conceptuală, dar care pur și simplu vor să fie mișcați (sufletește), stând ca păstorii [de astăzi] în fața Misterului Nașterii Domnului”.

Anterior, un comunicat de presă al Guvernatului Statului Vatican anunța că Ieslea „își propune să fie un semn de speranță și credință pentru întreaga lume”, mai ales „în acest moment dificil din cauza stării de urgență sanitare COVID-19”.

Dar istoricul britanic de artă Joseph Shaw a declarat pentru Church Militant că „scena Ieslei din acest an, nu este ceva în fața căruia oricine s-ar putea ruga, ci: este anti-religioasă. Nu putem decât să sperăm că va fi uitată cât mai repede”.

Dr. Shaw, un membru al distinsei Societăți Regale de Artă, a remarcat faptul că scena Nașterii Domnului de la Vatican „rezumă perfect încercarea unora din biserica de astăzi de a reînvia ideile avangardiste ale anilor ’60”.

„Scena Nașterii Domnului” de tip Castelli este o lucrare învechită și produsul unei școli de artă puternic ideologice

Shaw, un academician de la Oxford, a adăugat:

Ceea ce a fost nou atunci, este astăzi foarte cunoscut și învechit; lucruri care, atunci când au fost noi au stimulat cel puțin dezbaterea, chiar dacă erau incorecte, acum provoacă doar un căscat. Ceea ce se păstrează este urâțenia lor, încercările lor superficiale de a face referire la probleme de importanță actuală, și lipsa lor de legătură cu supranaturalul.

Pentru a provoca evlavie, arta religioasă nu trebuie să fie plictisitoare. Dimpotrivă, făcând legături complexe cu patrimoniul artei, scripturilor și teologiei catolice, aceasta poate fi extraordinar de bogată în semnificații, făcând totuși un apel direct la simțuri și emoții prin imagini familiare.

Instalarea scenei Nașterii Domnului în Piața Sf. Petru

Personajele Ieslei includ ceea ce Cionci descrie ca „un imam musulman, un rabin evreu, un astronaut și chiar un călău (ca simbol al protestului împotriva pedepsei cu moartea), dar doar unele dintre ele au fost expuse”.

„Istoricul de artă a descris unele dintre personaje ca fiind „îngerul cu „aripioare reci”, războinicul cu coarne, figuri de animale pipernicite și păroase, bărbile asiriano-babiloniene ale magilor, cosmonautul „străin” și alte figuri totemice mai asemănătoare cu matrioșca arhaică (păpuși care se pun una într-alta) decât cu personajele dintr-o scenă a Nașterii Domnului.”

În mod ironic, având în vedere accentul acordat de Papa Francisc pe „schimbarea ecologică”, nu există elemente ale naturii prezentate în Iesle. Un neon în zigzag în fundal „sugerează profilul unui munte, dar pare mai degrabă un fulger”.

Cionci a remarcat că figurile semănau cu „măștile vechilor și nemiloșilor samniți, strămoși ai locuitorilor din regiunea Abruzzo, care aveau o religie panteistă, animistă, fetișistă, magică”, care era „un pic asemănătoare cu zeița andină a fertilității Pachamama”.

„Referințele la sculpturile grecești, egiptene și sumeriene ale personajelor, sugerează metoda istorico-critică liberală de interpretare a Scripturii”, a remarcat el. Cărturarii biblici liberali au formulat ipoteza asupra diferitelor aspecte ale Bibliei, ca adaptări ale culturilor păgâne, mai degrabă decât ca rezultat al revelației divine.

Sâmbătă, Papa Francisc s-a adresat artiștilor care au participat la concertul de Crăciun din acest an, și a insistat că creația artistică „este percepția și contemplarea frumuseții”.

În 2019, în scrisoarea sa apostolică „Admirabile signum” despre Iesle, Francisc a scris: „Imaginea încântătoare a reprezentării Nașterii Domnului de Crăciun, atât de dragă poporului creștin, nu încetează niciodată să trezească uimirea și mirarea. Înfățișarea nașterii lui Iisus este ea însăși o proclamare simplă și veselă a misterului Întrupării Fiului lui Dumnezeu.„

Sursa: https://saccsiv.wordpress.com