PATRIARHUL BARTOLOMEU — CALUL TROIAN AL GLOBALISMULUI ÎN BISERICA ORTODOXĂ

09:31, 3 februarie 2020 | Actual, Religie | 443 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Recunoașterea unei false autocefalii a așa numitei Biserici Ortodoxe a Ucrainei de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului are consecințe mult mai adânci care merg dincolo de problematica eclesiastică, organizatorică și canonică a Bisericii Ortodoxe în ansamblul său.

Această decizie a Patriarhului Constantinopolului lovește în însăși esența ortodoxiei ca și comunitate a iubirii, păcii și fraternității. Mai grav, scopul ascuns al acestei schisme provocate de Bartolomeu I este slăbirea ortodoxiei, singura Biserică creștină autentică și conservatoare, care nu și-a schimbat credința și pravilele, păstrându-le așa cum au fost încă de la începuturile istoriei creștinismului.

Ca să înțelegem mai bine consecințele nebănuite ale acțiunii Patriarhiei de Constantinopol, să vedem contextul în care are loc acest atac de tip raider împotriva ortodoxiei. Biserică Catolică este tot mai axată pe un perpetuu aggiornamento, gata să facă tot felul de compromisuri mergând până la schimbarea rugăciunii Tatăl Nostru, deși Mântuitorul a spus în Evanghelia lui Matei că ”Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor”.

Așadar, creștinătatea apuseană nu mai pune nici un fel de probleme globalizării și Noii Ordini Mondiale, fiind chiar parte a acestui proces de desacralizare și contribuind din plin la descreștinarea lumii.

Singurul obstacol real care stă în calea secularizării complete și a transumanismului, a ruperii omului modern de rădăcinile sale sacre și a victoriei finale a globalismului este ortodoxia care nu și-a schimbat tradițiile, ci le păstrează cu sfințenie, conservând astfel puritatea credinței și a moștenirii creștine.

Încercările de a ataca ortodoxia sunt multiple, Bisericile Ortodoxe se găsesc, în țările majoritar ortodoxe, sub asediul ONG-urilor LGBT, al ateilor și al tuturor mișcărilor progresiste, al presiunilor politice și al avansului considerabil al practicilor New Age, al consumismului și al ruperii tinerilor de tradiții și de valori. În ciuda acestui spirit păgân al vremurilor, ortodoxia rezistă și își păstrează credincioșii, spre marea nemulțumire a stăpânilor acestui veac.

Și atunci, singura soluție pentru a ataca ortodoxia este o dezbinare din interior, un scandal care să slăbească unitatea Bisericii lui Hristos și să-i fragilizeze poziția, care să arunce umbrele îndoielii și să expună credincioșii supărării și nemulțumirii pentru a-i rupe de Trupul lui Hristos.

De aceea, mișcarea Patriarhului de Constantinopol nu este doar o problemă locală a ortodoxiei sau o dispută oarecare din sânul unei Biserici, ci este mișcarea perversă a puterilor globaliste, în special a Statelor Unite care îl susțin pe Bartolomeu I, de a introduce un cal troian în ortodoxie și a deschide astfel porțile răului pentru a cuceri ultimul bastion al credinței și singura Biserică a lui Hristos (Biserica Catolică este, evident, Biserica Papei, nu a lui Hristos, de vreme ce Papa Francisc și-a permis să schimbe rugăciunea Domnească, textul fundamental lăsat creștinilor de Însuși Mântuitorul în Predica de pe Munte).

Așadar, cei care judecă situația creată prin gestul necugetat al Patriarhului Bartolomeu I de a crea o schismă în interiorul ortodoxiei trebuie să vadă dincolo de chestiunile canonice și de jurisdicții, trebuie să înțeleagă de unde vine acest gest și care este planul ascuns în spatele scandalului creat, aparent fără miză, de Patriarhia Constantinopolului.

Puterile globaliste ale lumii și stăpânii lui Bartolomeu I din Statele Unite nu sunt interesați de Ucraina sau de împărțirea Bisericilor Ortodoxe, ci de distrugerea ortodoxiei în ansamblu, cea care păstrează, în lumea răsăriteană, un model christic al umanului care este incompatibil cu planurile transumaniste de creare a omului nou, controlat prin tehnologie, manipulat și transformat în sclav al Noii Ordini Mondiale.

Biserica Ortodoxă este singura care se opune acestei dezumanizări totale și transformării speciei umane într-o masă amorfă de manevră în beneficiul corporațiilor și al mânuitorilor tehnologiei, așadar ortodoxia este inamicul principal al globalismului.

Aceasta este perspectiva din care putem înțelege stârnirea acestui scandal și acțiunile necugetate ale Patriarhului Bartolomeu I. Scopul celor care l-au determinat pe Patriarhul Ecumenic să dea curs subminării ortodoxiei din interior este dincolo de politică, de interesele americane în această zonă sau de dorința globaliștilor de a avea Patriarhia Ecumenică sub controlul lor. Scopul este distrugerea ortodoxiei prin învrăjbirea Bisericilor Ortodoxe și dezamăgirea credincioșilor pentru care Biserica este singurul reazăm și corabia salvatoare în aceste vremuri de mari încercări pentru sufletele credincioșilor, asaltate din toate părțile de noua religie mondială a globalismului.

Patriarhul Bartolomeu I va rămâne de aceea în istoria Bisericii ca fiind Iuda care, pentru 30 de arginți (acum li se spune dolari), l-a trădat pe Hristos și i-a sfâșiat cămașa, dând astfel curs intențiilor necurate ale celor care nu mai știau cum să atace adevărata credință și cum să spargă orizontul spiritual al Răsăritului care refuză cu demnitate, așa cum făceau martirii primelor secole, să se închine conducătorilor păgâni și zeilor lor întunecați.

Dar ortodoxia a rezistat multor asemenea atacuri de-a lungul secolelor și nu se va clătina doar pentru că un ierarh care nu-și merită numele și demnitatea a găsit de cuviință să sacrifice Biserica pe altarul intereselor sale personale.

Biserica este a lui Hristos, nu a Constantinopolului, iar încercarea lui Bartolomeu I de a se transforma într-un papă ortodox care să dispună de Trupul lui Hristos după cum îi dictează sponsorii și susținătorii săi din umbră va da greș. Desigur, rana pe care Bartolomeu I a provocat-o Bisericii încă sângerează pentru că a fost un cuțit înfipt mișelește în spatele comunității ortodoxe care avea nevoie, în aceste vremuri de răstriște, de unitate și de o sporire a credinței, nu de scandaluri lumești, și nici de implicarea politicii în cetatea credinței. Oroarea de a vedea cum fostul președinte al Ucrainei, Petro Poroshenko, a fost implicat în obținerea falsei autocefalii, dă măsura încălcării spiritului ortodoxiei de a-i sluji lui Hristos, nu puterilor vremelnice ale lumii.

Punerea Bisericii în slujba jocurilor murdare ale păpușarilor care vor să controleze Răsăritul este deja un păcat capital, iar Bartolomeu I se face cu prisosință vinovat în acest sens. Dar atacarea ortodoxiei din interior de către același patriarh, în speranța de a face o breșă prin care globalismul să poată să cucerească ultima și singura citadelă a credinței și a mesajului lui Hristos reprezintă o lucrare diavolească care ”nu i se va ierta lui nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie” (Evanghelia după Matei).

Teodor BUJOR

Sursa: http://izborsk.md

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,