NOUA STRATEGIE ANTI-ORTODOXIE: CAZUL MUNTENEGRU

08:21, 7 februarie 2020 | Actual, Externe, Religie | 155 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

NATO și UE au declarat război Bisericii lui Hristos

Muntenegru a intrat în NATO și și-a depus candidatura pentru aderarea în UE crezând că, astfel, i se vor garanta libertățile mult lăudate ale lumii occidentale și emoționantele ”drepturi ale omului”. Data de 5 iunie 2017, ziua oficială a aderării Muntenegrului la NATO, a fost sărbătorită cu pompă și este considerată un eveniment istoric, la fel ca și data similară de aderare la Organizația Nord-Atlantică din alte țări est-europene.

La doi ani și jumătate de la această ”zi istorică”, Parlamentul de la Podgorița adoptă pe 27 decembrie, adică în a treia zi de Crăciun, o lege la fel de ”istorică” precum ziua aderării țării la NATO, prin care deposedează Biserica Ortodoxă Sârbă de biserici și alte proprietăți istorice pentru a construi ”o societate pro-europeană și democratică”, conform spuselor însuși președintelui din Muntenegru, Milo Djukanovic (declarație făcută la radioul public din Muntenegru pe 4 februarie 2020, în efortul de a le interzice membrilor Partidului Democratic al Socialiștilor de a participa la protestele împotriva legii injuste împotriva Bisericii Ortodoxe Sârbe, în spiritul absolut european și democratic de a interzice libertatea de conștiință, de credință și de manifestare!)

Așadar, după ce le-au vândut muntenegrenilor visul libertății, acum acesta se dovedește, de fapt, o mare păcăleală. Înainte ca țara să fie membră NATO și să aspire la aderarea în UE, religia, credința și manifestările publice erau libere în Muntenegru. Acum, președintele le interzice în numele libertății și a unei societăți pro-europene și democratice!

Ce se poate înțelege de aici decât că o societate pro-europeană și democratică este, de fapt, anti-religioasă și dictatorială, de vreme ce idealul ei presupune, conform președintelui din Muntenegru, libertatea de a protesta și de a-ți apăra religia!

Instrumentalizarea religiei pentru a dezbina și pentru a crea dezordine în societate, așa cum este ea practicată în prezent în Muntenegru prin intervenția politicului care a dat o lege care se amestecă în treburile Bisericii ortodoxe seamănă izbitor de mult cu amestecul politicienilor ”pro-europeni” și ”pro-americani” din Ucraina, în frunte cu fostul președinte Petro Poroshenko, în a dezbina ortodocșii din țara lor inventând o Biserică autocefală nerecunoscută, dar care să pună mâna pe bisericile și bunurile care asigură existența Bisericii.

Un plan similar are loc și în Muntenegru, atât de asemănător cu scenariul din Ucraina încât e clar că are în spate aceiași strategi ai răului, al căror scop nu este identitatea națională, așa cum cred cei naivi, ci distrugerea ortodoxiei care este ultima stavilă în calea dezumanizării și a globalismului.

Scenariul seamănă ca două picături de apă și arată în felul următor:

Pasul 1: i se refuză Bisericii Ortodoxe istorice și autentice dreptul de a-și îndeplini menirea spirituală, acuzând-o de diferite lucruri și postulând necesitatea scoaterii ei din țară și înlocuirea ei cu o biserică proprie, controlată de politicienii vânduți SUA. În Ucraina, ținta a fost Biserica Ortodoxă Ucraineană aflată sub jurisdicția Patriarhiei de la Moscova, Poroshenko dorindu-se un fel de patriarh laic care să preia controlul credinței ortodoxe la nivelul întregii țări. În Muntenegru, ținta este Biserica Ortodoxă Sârbă care îi păstorește pe muntenegreni de secole (în Muntenegru existând o diversitate etnică bogată, la fel ca și în Ucraina, ceea ce face de râs încercările naționaliștilor absurzi care doresc o Ucraină purificată etnic sau un Muntenegru care să fie locuit doar de muntenegreni pur sânge).

Pasul 2. Se inventează o Biserică proprie, etnicistă și exclusivistă, sau se preia o facțiune de acest fel și este transformată public în Biserica oficială pe baza jefuirii Bisericii Ortodoxe istorice de drepturile și proprietățile sale pentru a fi transferate în mod fraudulos Bisericii inventate politic. S-a întâmplat în Ucraina, unde bisericile și parohiile sunt confiscate de la deținătorul lor de drept pentru a îmbogăți și justifica noua invenție a Bisericii autocefale din Ucraina, acum se întâmplă în Muntenegru, unde așa numita Biserică Ortodoxă Muntenegrină, necanonică, este brusc transformată peste noapte în biserica oficială a statului care fură pentru ea proprietățile și drepturile Bisericii Ortodoxe Sârbe.

Este evident că acest plan de dezbinare a ortodoxiei și de distrugere a unității Bisericii Răsăritene nu se va opri aici. Este de așteptat ca rapturi îndreptate împotriva Bisericilor istorice canonice să aibă loc în toate țările ortodoxe. În România s-a încercat acest lucru prin Biserica Greco-Catolică (Unită cu Roma), care a fost susținută din afara țării să ia o parte din bunurile Bisericii Ortodoxe, apărătorii greco-catolicilor plângându-se de samavolnicia de care ar da dovadă ortodocșii, uitând adevărul istoric că Biserica Greco-Catolică a fost înființată cu forța și cu samavolnicia împotriva ortodocșilor și exact în scopul de a-i dezbina și slăbi și pentru a-i închina către Roma.

Dar atacurile de tip greco-catolic aveau măcar însemnele papale peste tot și erau mai ușor de recunoscut, deși nu ușor de respins, pentru că, la fel, aveau sprijinul ”democrațiilor” și al ”Europei”, care urmăreau, atunci ca și acum, subminarea ortodoxiei prin orice mijloace.

În cazul Ucrainei și al Muntenegrului însă, atacul pare din interior și vizează nu trecerea ortodocșilor la altă credință, cum era cazul greco-catolicilor, ci, mult mai subtil și mai periculos, fraudarea ortodoxiei din chiar sânul ei și păcălirea ortodocșilor de a se muta la biserici inventate politic și controlate de globaliști prin politicienii vânduți intereselor SUA și ale Uniunii Europene.

În fața acestor încercări de dezbinare care nu se mai termină, semn că ortodoxia le stă rău de tot în gât strategilor americani, și că NATO nu mai are alți inamici decât creștinii ortodocși, răspunsul pravoslavnicilor nu poate fi decât unul singur, cel pe care îl găsim în rugăciunea lui Iisus din Grădina Ghetsimani: ”Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime” (Ioan 17, 21-23). Iar dacă Mântuitorul îndeamnă la unitate, în numele cui lucrează cei care care, așa cum se încearcă în Ucraina și în Muntenegru, dezbină ca să stăpânească?

Sau, mult mai pe înțelesul nostru, Sfântul Ioan Gură de Aur spune în Cuvântul III din  “Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei”, că ”Nu este un rău mai mare ca cearta, lupta şi dezbinarea în Biserică. Nu este un rău mai mare ca tăierea în mai multe bucăţi a hainei Bisericii, pe care tâlharii n-au cutezat să o sfâşie. Nu ne sunt oare de ajuns celelalte erezii, de ne mai îmbucătăţim şi noi pe noi înşine?”. Dacă impostorii care inventează biserici false în scopuri mârșave nu ascultă de Sfinții Părinți ai Bisericii, este rolul celor dreptcredincioși să fie lucizi și să nu se lase păcăliți de această nouă strategemă a dușmanilor ortodoxiei!

Teodor BUJOR, special pentru IZBORSK.MD.

Sursa: http://izborsk.md

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,