În Muntele Athos se desfăşoară în taină şi în tăcere o prigoană religioasă împotriva călugărilor care au rămas fideli tradiţiilor Ortodoxiei

22:51, 2 iunie 2020 | Actual, Religie | 321 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Preîntîmpinare duhovnicească
Scrisoarea zeloţilor din Muntele Athos Scrisoare deschisă adresată excelenţei sale prim-ministrul Greciei,Constantin Mitsotakis, tuturor partidelor din Grecia, clerului şi poporului grec ortodox

Excelenţă,Pe 6/19 mai 1992, în Sfântul Munte a fost comisă o faptă care se aseamănă cu violenţele religioase din Evul Mediu eretic. Doi episcopi ai Patriarhiei Ecumenice, cu sprijinul Sfintei Chinotite şi ajutorul forţelor de poliţie, au comis următoarele abuzuri:

Pentru început, printr-o încălcare îndrăzneaţă a Cartei Constituţionale a Sfântului Munte, care garantează autonomia conducerii sfintelor mânăstiri, ei au silit administraţia Sfintei Mânăstiri Pantocrator – sub ameninţarea cu caterisirea şi expulzarea – să primească 12 monahi veniţi din Sfânta Mânăstire Xenofont din Sfântul Munte. Ei au plasat cea mai mare parte a acestor monahi tineri de la Xenofont printre administratorii Sfintei Mânăstiri Pantocrator, dându-le astfel majoritatea în organul de decizie. Astfel ei au înlăturat cu totul administraţia legală şi canonică de până atunci a Mânăstirii Pantocrator.

Ei au cerut de la părinţii din Pantocrator un text semnat prin care aceştia să aprobe amestecul lor ca pe un lucru drept şi admisibil ! Apoi, ei au alungat din mânăstire doi ieromonahi şi patru monahi … fără cel mai mic motiv ! …

După aceasta, ei s-au dus la schitul rus Sfântul Prooroc Ilie şi, manu militari, cu ordinul poliţiei Athos-ului … au aruncat într-o maşină pe cei patru călugări care erau prezenţi, din cei opt cât numără schitul, şi i-au deportat în afara graniţelor Sfântului Munte ! Şi cel mai revoltător este faptul că ei i-au alungat de la ei de acasă cu forţa, fără cea mai mică hotărâre de expulzare, fără a le face cunoscută nici o decizie luată împotriva lor ! Şi chiar fără a le permite să-şi ia … obiectele personale ! În acelaşi timp, în locul lor, ei au instalat de îndată alţi monahi la schit, ca stăpâni ai locului. În ce-i priveşte pe ceilalţi patru monahi care trăiau la schit, care nu se aflau acolo, ci în altă parte în Sfântul Munte în momentul acestei incursiuni incalificabile, ei nu au mai primit permisiune să se întoarcă în schitul lor ! …

Expulzarea monahilor de la Schitul Sfântul Prooroc Ilie a rămas nebăgată în seamă de cea mai înaltă instanţă conducătoare a Sfântului Munte, Sfânta Chinotită, deşi aceasta din urmă a făcut parte din Comisia comună şi sfântă, care a primit ordin să se amestece în sânul Mânăstirii Pantocrator, nu şi să izgonească călugării de la Schitul Sfântul Prooroc Ilie. Desigur, ulterior, Chinotita a recunoscut faptul şi a aprobat alungarea călugărilor şi instalarea ilegală a altor monahi, veniţi de la Schitul Xenofont !

Şi pentru ce această prigoană ? Pentru că monahii alungaţi de la schit nu pomeneau în biserica lor numele patriarhului ecumenic. Acesta fiind cazul, de ce nu s-a înfiinţat un tribunal pentru a-i judeca, precum prevede Carta Constituţională a Sfântului Munte? Fără nici o îndoială pentru că prigonitorii nu au dorit să audă, în Adunarea plenară a Sfintei Chinotite, acuzaţiile adevărate pe care aceşti călugări le aduc Fanarului, care, începând din 1965, a acceptat papismul ca ,,identic şi egal în cinste” cu Ortodoxia, ca deţinând aceeaşi succesiune apostolică şi aceleaşi sfinte taine ! Cum scria recent Episkepsis (publicaţia Patriarhiei), toate acestea ,,nu pot fi considerate proprietate exclusivă a uneia din Bisericile noastre”[1].

Cu toate acestea, nu este cu putinţă ca conştiinţa ortodoxă aghiorită să accepte aceasta, amintindu-şi de Părinţii din Sfântul Munte muceniciţi de latini în vremea lui Ioan Veccos. Credinţa în Tradiţiile Ortodoxiei trezeşte amintirea acestor zile străvechi în care bărbaţi cu înţelepciune şi virtute împodobeau tronul ecumenic, precum patriarhul de fericită pomenire Iosif Mărturisitorul, din secolul al XIII-lea, care, vorbind de erezia papistă, dădea acest sfat conducătorilor Bisericii şi poporului credincios: Iată ce vă spun, împreună cu Pavel: dacă vă supuneţi latinilor, Hristos nu vă va mai fi de nici un folos ! Şi două secole mai târziu, Roma stăruind să nu se pocăiască, faimosul Ghenadie Scholarios a spus concetăţenilor săi din Constantinopol: Cel care îl va mărturisi (pe papă) ca drept îndreptând cuvântul adevărului, va mărturisi totodată că propriii săi înaintaşi erau eretici ! Şi păstorul iubit al poporului, dascălul naţiunii, Sfântul Cosma al Etoliei: ,,Blestemaţi-l pe papă, căci el va fi cauza”. În 1839, Enciclica Patriarhilor Răsăriteni proclama:

,,Noi am făcut această expunere … pentru ca voi să cunoaşteţi ce diferenţă uriaşă ne desparte pe noi ortodocşii de ,,catolici” şi pentru ca voi să nu vă lăsaţi înşelaţi pe viitor de sofismele şi cuvintele deşarte ale acestor eretici ucigători de suflete, care, urmând subtilităţile lor sofistice şi învăţăturile exagerate … au naufragiat în ce priveşte credinţa, pentru a glăsui împreună cu Pavel, şi luptă cu toate puterile lor pentru a-i atrage pe alţii în aceeaşi prăpastie şi pentru a face din noi prozeliţi ai propriei lor erezii trufaşe şi satanice …”.

Şi mai mult astăzi, papismul luptă împotriva Greciei şi a Ortodoxiei: rugăciunile şi mesajele rostite în pseudo-limba macedoneană, recunoaşterea de ani de zile a aşa-zisei Biserici pseudo-macedonene şi sprijinul dat poziţiilor anti-elenice a scopienilor dovedesc cu prisosinţă ceea ce afirmăm !

Ca şi cum nu ar fi de ajuns cele 800.000 de sârbi ortodocşi, victime paşnice şi nevinovate, care au pierit în condiţii atroce şi groaznice, de mâinile croaţilor papişti, din ordinul crudului papă, iată că astăzi din cauza uniatismului şi a războaielor religiei, papismul luptă deschis împotriva Patriarhiilor ortodoxe ale Răsăritului.

Oamenii patriarhiei şi aliaţii lor din Athos ameninţă să izgonească de asemenea pe cei 160 de alţi părinţi aghioriţi zeloţi, care refuză să pomenească numele patriarhului ecumenic în biserică, din cauza credinţei ortodoxe pe care au primit-o de la părinţii lor şi care este diametral opusă pan-ereziei ecumenismului !

Prin ea singură, această ameninţare pe care o fac, de a utiliza violenţa, arată că aceşti oameni sunt vinovaţi şi străini de idealul monahal.

Astăzi, se aud mii de laude aduse libertăţii de conştiinţă: de ce este lipsit de ea Sfântul Munte ? Dvs. înşivă, excelenţă, aţi admis-o în prezent până şi în armată, scutindu-i pe milenariştii anti-patrioţi să poarte armă. Să fim noi singurii care să fim lipsiţi de această binefacere ?

Apărătoarea Sfântului Munte, Stăpâna noastră Maica lui Dumnezeu nu vrea să vadă aici ca monahi decât ortodocşi. Dimpotrivă, astăzi, noi vedem că monahii ortodocşi sunt izgoniţi de aici de aliaţii ,,vrăjmaşilor Fiului ei”, după însăşi mărturisirea Maicii Domnului.

Exarhatul Patriarhiei[2], prin acţiunile pe care tocmai le-am relatat, a dovedit limpede scopurile Fanarului şi ale aliaţilor săi aghioriţi: ,,Luptă fără milă împotriva părinţilor care se opun uniatismului, în vederea unirii cu toate ereziile şi cu toate religiile”. Cu toate acestea, în prezent, datorită declaraţiilor făcute în presă şi alte părţi de cei care au fost alungaţi, Grecia şi străinătatea sunt informate de ceea ce s-a întâmplat în Sfântul Munte. Şi după cum a remarcat cineva în mod judicios: ,,Persecuţiile religioase s-au încheiat în Rusia şi iată că ele încep în Grecia !”

Excelenţă,

Trebuie să ştiţi că din anii ’1970, în Muntele Athos se desfăşoară în taină şi în tăcere o prigoană religioasă împotriva călugărilor care au rămas fideli tradiţiilor Ortodoxiei ! Prigonitorii lor sunt oamenii Patriarhiei şi ai Sfintei Chinotite care se succed la conducererea Muntelui Athos. Aceşti oameni, acţionând în înţelegere: a) nu permit nici unui monah anti-uniat, orice vârstă ar avea, să ia un ucenic pentru a-l ajuta; b) nu permit nici unuia dintre aceşti călugări nici măcar să-şi cumpere o chilie pentru a trăi acolo ca monah.

Intenţia lor vizează eliminarea progresivă a aghioriţilor zeloţi, pentru a da credincioşilor impresia că nimeni din Sfântul Munte nu se opune realizării unirii care va trăda credinţa.

După cum este probabil că acest lucru nu a ajuns la cunoştinţa dvs., vă facem cunoscut, domnule prim-ministru, că din 1990 circulă o carte scrisă în engleză de monahul învăţat Maxim de la Marea Lavră şi dedicată încălcării drepturilor omului în Sfântul Munte ! Titlul ei: Drepturile omului în Muntele Athos. Un apel adresat lumii civilizate (Human Rights on Mount Athos. An Appeal to the Civilized World).

Această lucrare a fost trimisă autorităţilor din Grecia şi străinătate şi ea abordează, alături de alte subiecte, pe cel al persecuţiilor suferite de monahii zeloţi (p. 13-14). Acum că a fost făcută cunoscută ultima dintre aceste prigoane, ce vor spune prietenii Comunităţii Europene şi în ce fel nu o vor exploata turcii, mereu la pândă după un pretext, ei care acuză, după cum se ştie, Grecia că este o ţară anti-democratică ? …

Da, cum să nu consimţim noi înşine la această critică, din moment ce ,,clerul” confesiunilor străine este primit ca atare în mânăstiri, în timp ce clericii de stil vechi nu sunt primiţi ! Vai, se repetă evenimentele care au avut loc înainte de cucerirea Reginei Cetăţilor.

Istoria ar fi trebuit să ne înveţe pe toţi, domnule prim-ministru, că Dumnezeu ne binecuvântează pe noi, grecii, numai când noi păstrăm neatinsă credinţa ortodoxă fără a altera niciodată vinul curat, fie sub pretextul dragostei mincinoase şi a unei iconomii anti-canonice, sau, şi mai rău, în speranţa unui câştig material ! …

În sfârşit, noi, toţi părinţii victime ale prigoanelor, dorim ca dvs. să vreţi alianţa cu Dumnezeu şi nu prietenia cu puternicii pământului. Însă, noi într-un singur glas cu patriarhul Constantinopolului Ghenadie Scholarios Mărturisitorul spunem: ,,Nu te voi tăgădui, iubită Ortodoxie; nu te voi trăda, evlavie a înaintaşilor mei … Şi mă voi împotrivi mereu la comuniunea cu papa şi cu cei care sunt în comuniune cu el, precum au făcut-o Părinţii noştri”.

Prin urmare, noi vă implorăm:

Să revocaţi expulzările ilegale ale monahilor ortodocşi izgoniţi pentru singurul motiv că au păzit credinţa ortodoxă.

Să faceţi să înceteze presiunile de toate felurile exercitate de 20 ani împotriva mânăstirii ortodoxe Esfigmenou, presiuni care s-au intensificat în ultima vreme, în timpul guvernării voastre.

Şi se aude un număr mare de zvonuri care vestesc că este pe punctul să izbucnească o persecuţie totală.

Să nu lăsaţi să fie votată legea care consideră delict ca monahii alungaţi din Sfântul Munte din cauza credinţei lor ortodoxe să revină în locul lor de pocăinţă şi să se întoarcă în Athos.

Să permiteţi ca părinţii zeloţi din Sfântul Munte să poată tunde în monahism ucenici şi să le lase bunurile lor, lucru care le este refuzat în prezent de mânăstirile din Sfântul Munte !

În ce ne priveşte, noi cei de la Esfigmenou, nu vom accepta violenţa, de orice fel ar fi şi din ce parte ar veni, şi nu vom abandona Pocăinţa[3] noastră, aşa cum au făcut-o Sfinţii Mucenici din vremea lui Veccos, preferând moartea trădării credinţei ortodoxe, oricât de neînsemnată ar fi ea.

Cu tot respectul care vă este datorat,

Semnat:

Egumenul Sfintei Mânăstiri Esfigmenou, arhimandritul Eftimie, şi obştea Sfintei Mânăstiri EsfigmenouUrmează semnăturile a 49 monahi şi 5 fraţi de la Esfigmenou, apoi ale călugărilor de la Kerasia, Schitul Sfântul Vasilie, Schitul Sfânta Ana şi de la alte mânăstiri: Iviron, Sfântul Nil, Karoulia, Sfântul Constantin, Schitul Nou, Katounakia, Karyes, Kapsala, Sfinţii Arhangheli, Simonos-Petra, Kavsokalyvia, Sfântul Gheorghe, Sfântul Petru Athonitul, Sfinţii Doctori fără de Arginţi, Preacinstita Cruce, Toţi Sfinţii, Sfinţii Apostoli, Sfântul Nicolae, Sfântul Gheorghe al oilor, Sfântul Dimitrie, Preacinstitul Înaintemergător, Sfântul Nicodim, Intrarea Maicii Domnului în Biserică, Sfântul Haralambie, Koutloumousiou etc.

În total, 164 de semnatari au aprobat această scrisoare publicată într-un număr special al periodicului athonit Hagios Agathangelos editat de mânăstirea zelotă Esfigmenou.

Hagios Agathangelos, număr special, nr. 130 A, 23 mai 1992.

Prigonirea monahilor din Muntele Athos de către Patriarhia Constantinopolului (XVIII) de părintele Patric RansonTraducere:

Catacombele Ortodoxiei

Sursa: https://www.aparatorul.md

Navighează dupa cuvinte-cheie: ,