Despre harul dumnezeiesc

17:20, 9 martie 2021 | Actual, Religie | 178 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Lucrul cel important este să păzim poruncile lui Hristos şi astfel venim la îndumne­zeire şi la lumină. După frângerea inimii, simţământul pocăinţei şi plâns, imediat urmează şi bucuria.

  • Lipsa harului lui Dumnezeu este mai înfricosatoare decât orice altă lipsă. Nu exista stare mai jalnica decât atunci când harul dumnezeiesc s-a retras. De aceea, multi care au pierdut harul s-au chinuit sa îl redobândeasca cu mari nevointe.
  • Omul, cu toate încercarile lui, fara ajutorul lui Dumnezeu nu poate sa planifice nimic, nici viata lui exterioara si nici cea launtrica. “Fara Dumnezeu nici pâna la prag.”
  • Voia noastra omeneasca sta în a ne dori numai binele si a gasi mijloacele pentru dobândirea lui. Savârsirea si realizarea binelui I se datoreaza lui Dumnezeu. Pentru rau, noi suntem responsabili.
  • Trebuie sa avem trezvie neadormita pentru a pastra harul dumnezeiesc. Acesta ni se da ca dar din iubirea de oameni a lui Dumnezeu, însa este nevoie de multa lupta pentru al pastra.

din ” Ne vorbeste Staretul Partenie de la Pecerska”

Ce este harul dumnezeiesc? Este cu putinţa a fi descris (cuprins) acesta?

Ceea ce aparţine persoanei dumnezeieşti mai presus de fire nu poate niciodată să fie descris (cu­prins) de făpturile zidite. El poate fi înţeles de omj într-un chip întunecos şi umbrit, pentru că Dumne­zeiescul este de neînţeles şi de necuprins.

Har dumnezeiesc numim puterea (lucrarea) prin care Dumnezeu a zidit şi susţine universul. Se nu­meşte har tocmai pentru că vine de la Dumnezeu în dar.

Acesta este şi pentru noi singura nădejde şi mân­gâiere. De el (de har) ne-am lipsit prin cădere. L-a readus însă Domnul nostru prin venirea Sa pe pă­mânt. Acesta, potrivit cu credinţa şi cu acribia ţinerii dumnezeieştilor porunci, ne izbăveşte din robia omu­lui vechi, a celui pământesc, şi ne transfigurează zidind înlăuntrul nostru chipul celui ceresc. Aici însă trebuie să subliniem că toate depind de Dum­nezeu, iar nu de strădania omului.

Cugetul smerit şi mai cu seamă faptul de a arăta dragoste şi împreună-pătimire provoacă mijlocirea şi prezenţa harului.

Gheronda Iosif Vatopedinul – Dialoguri la Athos, Editura Doxologia, 2012

Sursa: https://csf.md