Relația mea cu Hristos

17:23, 16 august 2021 | Actual, Religie, Social, Video | 375 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Printre motivele urii viscerale pe care mi-o poartă cercurile globaliste din Occident, care fac și desfac politica prin părțile noastre, există unul care s-ar putea să primeze. Și anume este vorba despre relația mea cu Dumnezeu. Despre atașamentul meu față de Biserică. Despre cruciulița pe care o port la gât.

De-a lungul anilor mi-am afirmat credința în mod constant și consecvent, în caltatea mea de politican, de gazetar și de editor. Iar așa cum stăpânii discursului dominant sunt de esență profund anticreștină, atitudinea acestora față de mine este ușor de înțeles.

Și dacă nu L-am trădat pe Hristos, reiese că i-am trădat pe ei, pe hulitorii Lui de la Bruxelles și de Washington. Anume aceste cercuri antihristice sunt asasinii noștri economici, anume ei sunt cei care ne-au înrobit prin dărâmarea economiei noastre cu ajutorul ”doctrinei șocului”, anume ei sunt cei care promovează homosexualitatea și ”educația sexuală”, anume ei sunt cei care interzic educația religioasă a copiilor noștri, anume ei sunt cei care impun feminismul și poliția juvenilă pentru a lichida definitiv instituția familiei. Anume ei sunt cei care impun occidentolatria ca formă de ocupație intelectuală ce însoțește ocupația economică, politică,  militară, mediatică și – ceea ce este cel mai grav! – axiologică a țărilor lumii.

Sforarii din umbră, arhitecții Noii Ordini Mondiale, care promovează gândirea unică, corectitudinea politică și obediența totală față de ei, tratează orice persoană care manifestă independență intelectuală, caracter, viziune și atașament față de Hristos drept un inamic de moarte. Pe parcursul îndelungatei mele cariere politice și jurnalistice m-am opus deschis și în mod consecvent acestor forme de distrugere a unui neam. Am rostit de mii de ori rugăciunea ”Tatăl Nostru” în fața unor mulțimi din piețele publice, la congrese, conferințe, seminare și universități de vară.

Mi-am păstrat mereu convingerea că apartenența la Biserica Ortodoxă este principală trăsătură identitară a neamului meu. În afara Creștinismului Ortodox nu există decât forme perverse și nocive de naționalism.

Iar dacă pentru credința mea am fost lovit de către dușmanii Bisercii, sunt gata să suport orice batjocură și scuipătură din partea lor. Pentru mine contează mai mult ce crede Dumnezeu despre mine decât ce crede lumea.

Eu vorbesc despre un creștinism militant, asumat public, cel care mă determinină  să port toate războaiele publice în apărarea Ortodoxiei, să mă iau de piept cu oricine atentează la credința noastră.

Astăzi a fi creștin ortodox înseamnă a fi un luptător, un războinic, un om care își asumă orice conflict și orice risc de dragul apărării Bisericii lui Hristos.

Și cine, mă rog, a zis că a fi un bun creștin înseamnă să manifești o cumințenie neghioabă și să nu schițezi nici un gest de dezacord cu prigonitorii Lui Hristos?

Eu unul sunt un mădular al Bisercii Luptătoare. Și numai așa îmi găsesc un rost în viață. Restul, vorba Ecleziastului, e vânare de vânt.

Iurie Roșca