Războiul Şoşoacă-AUR, un conflict asimetric, net favorabil senatoarei. Aurul prăjit!

23:13, 11 februarie 2021 | Actual, Externe, Politica | 287 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:
Prăjirea aurului se referă la aşa-numita speculaţie în aur, adică la a face o predicţie a tendinţei preţului aurului, şi a cumpăra sau vinde aur pe această bază pentru a câştiga diferenţa de preţ atunci când preţul aurului creşte sau scade în etapa următoare.  
Textul care urmează nu este pro sau contra AUR, ci o analiză şi o prognoză a şanselor sale de a rezista în tumultul vieţii politice.
  •  
Plecarea din AUR a Dianei Şoşoacă, este un cutremur care, pentru un partid nou înfiinţat, eterogen, de-abia intrat în parlament poate fi o lovitură fatală din care să nu-şi mai revină; un război care să se transforme într-un măcel.
Nu e nimic mai pernicios pentru un partid de-abia coagulat decât un scandal cu epurări-plecări, acuze, poale în cap. bani neclari. Un astfel de scandal e deteriorant chiar şi pentru un partid vechi, numai că într-un astfel de caz, există structuri solide, figuri recunoscute cu ancorare în electorat, legături în toate mediile etc.
Situaţia AURului este una specială nu numai prin acest record de scandal timpuriu al unui partid de-abia intrat în parlament, ci prin raportul dintre el şi eliminata vedetă incontestabilă, Diana Şoşoacă. (Cu ceva timp în urmă am vrut să lansez în spaţiul reţelar întrebarea: Ce credeţi: Şoşoacă va prelua partidul sau va fi eliminată? Nu am pus-o pentru a nu fi acuzat de lovitură sub centură în trupul fraged al noului partid. Şi nu spun că lupta pentru putere e cauza rupturii – nu am vorbit cu nimeni din interior – ci doar că ruptura îmi apărea ca iminentă.)
Raportul de forţe Şoşoacă- AUR este unul net defavorabil partidului. Vedeta, prin agitaţia permanentă şi atacurile verbale publice la adresa autorităţilor, cu cuvinte simple, cu mesaje clare, pe înţelesul şi placul nemulţumiţilor de tot felul – de la măşti, 5G şi vaccinare, la justiţie şi guvernare – a reuşit să atragă un număr important de susţinători. Chiar de fani. Şoşoacă este admirată, susţinută, adulată, urmată. Puterea ei mediatică este în acest moment foarte mare, probabil cea mai polarizatoare din spaţiul politic românesc. De aici încolo nu are – cel puţin pentru o perioadă de timp, cât nu se plictisesc spectatorii şi fanii – decât a continua să facă acelaşi lucru. Mai ales că acum a scăpat de o mare grijă: singură, fără partid (să fim serioşi, Neamul Românesc nu există, e o caricatură), nu trebuie să şi ducă la îndeplinire promisiuni, proiecte etc. 
Şoşoacă poate acum zburda pe toată scena, cu un AUR înghesuit într-un colţ, gata să fie aruncat în culise. (Totuşi, la un moment dat Şoşoacă va trebui să ofere spectatorilor o schimbare care să ţină trează atenţia şi aderenţa acestora.)
De cealaltă parte, AUR-ul este acum ca un balon care şi-a pierdut lestul şi e gata să-l ducă vântul în nori, unde să se spargă, căci stă prost la capitolul personaje carismatice. Simion cunoscut de mai mulţi ani (dar totuşi într-o zonă restrânsă până anul trecut), este în acelaşi timp un personaj fără carismă, cu o exprimare bolovănoasă şi încurcată, fără pueterea de a capacita emoţiile oamenilor. Iar fără emoţie, fără sentimente, nu sunt nici fani, nici mare susţinere. În rest, la vedere, adică la „centru” figuri, dincolo de bagajul intelectual al unora, total neconcludente politic, necarismatice, cu discurs plictisitor lipsit de vibraţie şi capacitate emoţională, personaje de seminar, simpozion, cenaclu, cu prezenţe de profesoraşi de ştiinţe politice.
Nu există în AUR nimeni de calibru lui Şoşoacă, care să-i facă faţă şi să ţină electoratul în trena partidului, şi nici întreg partidul, pus în taler, nu o echilibrează pe senatoare, din moment ce mulţi dintre susţinătorii de până mai ieri ai Aurului sunt gata să-l dea, cu acuze grave, pentru aceasta.
În duelul verbal dintre Şoşoacă şi AUR, cel din urmă e învins de pe acum. Din câte am văzut, majoritatea susţinătorilor auriferi erau şi mari admiratori ai Şoşoacăi, ceea va reprezenta un dezastru de proporţii, pe care primele sondaje care vor urma ni-l vor revela în procente de, probabil sub 5-6 %. Şi e doar începutul.
În paralel cu disputa politică, au apărut şi, ca întotdeauna, acuzaţiile de mânării financiare. Din nou, chiar şi numai scandal public, adcă fără anchete, oricât vor încerca auriferii să contreze aceste acuzaţii, şi chiar având dreptate, lovitura a nimerit în plin, puţini fiind cei care se îndoiesc de adevărul acestor acuzaţii.
Dar mai important decât toate, de ieri s-a declanşat un război asimetric în care, „terorista” Şoşoacă (văzută de public ca un simbol al luptei de eiberare) va ataca cu rachete în foc susţinut armata regulată auriferă. Care sunt şansele AURului în faţa acesteia? În acest moment, pe datele pe care le am, aproape nule.
Din afară, fără a avea şi grija, după cum am mai spus, a obţinerii unor rezultate în lupta politică – aşa cum se aşteaptă de la AUR – Şoşoacă va putea lovi ieftin şi garantat în partidul cu o structură, ca a oricărui partid, greoaie, în plus eterogenă, mai mult o strânsură de persoane cu idei, opinii, opţiuni şi obiective, după cum se vede deja, adesea, divergente.
Cei din AUR vor fi sub presiune, vor trebui să arate că sunt ceea ce au afirmat în campanie; dar, dacă ar fi să ne aducem aminte doar de promisiunea declanşării procedurii de suspendare a lui Iohannis, promisiuni cam uitate în dulceaţa titlurilor, procedurilor, cabinetelor, maşinilor şi fotoliilor parlamentare. Şi nu vor reuşi să fie nici atât de pe fază, nici atât de prezenţi pe diversele subiecte fierbinţi pentru mulţime, nici atât de incisivi ca zburdalnica şi libera la gură Şoşoacă. Adică vor pierde, vor pierde constant, dramatic. Pentru că, în timp ce Şoşoacă îşi poate alimenta cariera numai cu vorbe, un partid, mai ales unul antisistem are nevoie şi de fapte, ori faptele sunt mult mai greu de pus în lucrare şi cer întotdeauna timp.
Este de aşteptat ca rana operaţiei de retezare a „organului bolnav” Şoşoacă să nu se închidă; să fie urmată de alte plecări, de alte epurări, să se transforme într-o hemoragie, panica va creşte, rupturile vor apărea şi la nivelul echipei de conducere, acum, aparent, solidă şi solidară. 
Nu trebuie exclusă, pentru cazul că AUR este totuşi constituit în nucleul său pe intenţii cinstite, pe patriotism şi credinţă, şi posibilitatea ca acest război să fie benefic pentru partid: să accelereze decantarea soluţiei tulburi de acum, să preseze partidul înspre curăţare şi o activitate naţională concretă, cu rezultate palpabile, care să-l propulseze mai sus în opţiunea publică şi să-i sporească puterea şi importanţa pe piaţa politică. 
Vom avea deci nu peste mult timp un AUR prăjit cu preţul scăzut sau crescut.

Evident, prognozele de mai sus nu au luat în calcul cât de reală şi de profundă este presupusa legătura dintre AUR şi servicii şi deci nici eventualele acţiuni ale acestora în direcţionarea viitoarelor evenimente şi în atenuarea daunelor.
În ceea ce o priveşte pe Şoşoacă, pe scurt, nu cred că viitorul ei poate fi în Neamul Românesc, partid privit cu neîncredere de majoritatea susţinătorilor ei din cauza unui capital uman contestabil. Schimbarea de care vorbeam va fi probabil, dacă sistemul nu îi pune piedică între timp, în structurarea unei noi oferte politice în jurul actualei senatoare. Dar aici încep alte discuţii, pe care le vom duce altădată.