Războiul Economic american pentru dominația globală

08:55, 17 iunie 2019 | Actual | 267 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Portalul nostru continuă să publice texte semnate de autorul român Calistrat M. Atudorei. Cele două fragmente ce urmează nu sunt incluse în versiunea inițială a lucrării ”Planurile Americii pentru hegemonia mondială”. Ele vor fi încadrate în versiunea engleză a acestei cărți care va apărea într-o variantă mai extinsă, noile capitole vizând în mod special aspecte ce țin de războiul economic purtat de elita globală bazată în SUA, care țintește înrobirea tuturor popoarelor lumii.

Este vorba despre un subiect care a cunoscut în ultimele decenii multiple cercetări semnate de autori cu renume din diverse țări. Iar faptul că un autor român s-a aplecat cu toată seriozitatea asupra acestei teme reprezintă dovada unei înalte ținute morale și a unei responsabilități pilduitoare față de destinele propriei națiuni. Ne bucurăm și pentru faptul că lucrarea domnului Calistrat M. Atudorei va apărea în curând și în limba engleză, fiind accesibilă unui public mult mai larg decât cel din România. Este o dovadă de netăgăduit a faptului că vârfurile intelectuale ale românilor se ridică cu demnitate la cele mai înalte cote ale dezbaterilor ce vizează marile frământări ale omenirii în acest moment istoric.

Iurie Roșca 

 

Calistrat M. Atudorei: Actualul sistem financiar mondial sclavagist este în pragul prăbușirii (1)

Sistemul financiar reprezintă – alături de componenta politică și de cea militară – o pârghie esențială a exercitării din umbră a controlului mondial. Tocmai de aceea „elitele” globaliste au orchestrat funcționarea mecanismelor financiare astfel încât să asigure dominația dolarului american, valuta din țara pe care ele o controlează cel mai bine. În ultima perioadă au apărut însă semnalmente evidente că actualul sistem financiar, care urmărește să înrobească toate națiunile, este pe cale să colapseze. O spun nu doar cei care cunosc resorturile ascunse ale sistemului, dar și reprezentanții oficiali ai multor state.

Vom urmări în acest articol să prezentăm o serie de date semnificative ce indică faptul că o resetare globală a sistemului financiar este iminentă. Pentru a înțelege mai bine dinamicile specifice, este util să începem cu un scurt istoric al modului în care a fost fundamentat stabilimentul financiar aflat încă în desfășurare.

Crearea sistemului financiar internațional bazat pe dolar

Din motive care au fost în principal legate de rațiuni de securitate, după al Doilea Război Mondial puterile învingătoare au convenit să își conserve o importantă parte din rezervele lor naționale de aur în America. Mai exact, la Banca Federală a Rezervelor (FED) din New York. În lumea postbelică, acest lucru apărea ca fiind cât se poate de justificat: nu numai că Statele Unite erau atunci cea mai bogată și mai prosperă națiune din lume, dar America era, de asemenea, foarte bine protejată de orice atac exterior. Astfel, în iulie 1944, reprezentanți ai 44 de națiuni aliate s-au întâlnit în Bretton Woods, New Hampshire, într-un efort de a crea o nouă ordine economică globală. Cu o mare parte a economiei țărilor participante distruse de război, Statele Unite, care suferise cele mai mici pierderi în război, apăreau atunci ca noul lider economic mondial. Ca țară relativ tânără și impetuoasă din punct de vedere economic, SUA a devenit atunci proaspătul înlocuitor al fostului hegemon al lumii, Marea Britanie, ruinată de datorii și de război.

Pe lângă introducerea unui număr de agenții financiare globale, întâlnirea istorică de la Bretton Woods a creat, de asemenea, un standard internațional monetar garantat prin echivalarea sa în aur, care s-a bazat în mare măsură pe dolarul american. S-a stabilit ca în cadrul comunității economice mondiale dolarul SUA să fie considerat complet convertibil în aur la o rată fixă de 35 de dolari pe uncie. Această convertibilitate internațională în aur a potolit îngrijorarea cu privire la regimul ratei fixe și a creat un sentiment de securitate financiară între națiuni în stabilirea valorii fiecărei monede în raport cu dolarul. Totul părea în regulă, nimeni nu se simțea constrâns pentru că, la urma urmei, dacă o anumită națiune nu se mai simțea confortabil în ideea de a face tranzacții în dolari, ea putea cu ușurință să-și convertească/schimbe dolarii înapoi în aur și să facă tranzacțiile în acest fel. Acordul de la Bretton Woods a contribuit la refacerea unei stabilități atât de necesare după război în sistemul financiar. Dar, atenție, a realizat și un alt lucru foarte important: a generat implicit o cerere globală puternică pentru dolari americani, ca mijloc preferat de schimb. Pentru că – nu-i așa? – era mult mai complicat să faci plăți în monede și lingouri de aur.

În acest punct devine necesar să clarificăm un lucru: sistemul global financiar nu avantajează Statele Unite ca stat, ci doar „Elita” financiară internațională, care și-a stabilit centre de control global în această țară. Așa cum vom detalia în continuare, chiar SUA  sunt o țară îngenuncheată și dominată prin scamatorii financiare.

Ce reprezintă dolarul american?

Dolarul este o bancnotă emisă de banca Rezervei Federale (FED), un cartel privat ce are puterea și autoritatea de a transforma pur și simplu hârtia în bani. Această putere a fost statuată în Legea privind rezervele federale din 1913 (Federal Reserve Act, 1913, Section 16 – detalii aici https://insidefraser.stlouisfed.org/2018/10/federal-reserve-notes/). De fapt, Banca Federală nu doar că „produce” bani din nimic, dar îi și împrumută guvernului SUA cu titulatura de „Note ale Rezervei Federale”. Iar pentru acest împrumut, desigur, percepe și o dobândă, a cărei rată tot FED o stabilește. Evident, cu cât sumele sunt mai mari, cu atât dobânzile sunt mai consistente. Așa se face că Statele Unite au căzut în această capcană și au început să acumuleze datorii colosale.

Înțelegând foarte bine că acest sistem financiar înrobește și distruge economia americană, în anul 1963, preşedintele J.F. Kennedy a emis un ordin executiv (ordinul cu nr. 11110) prin care a autorizat Trezoreria SUA să tipărească dolari. El urmărea în felul acesta să stopeze frauda prin care Federal Reserve extorca poporul american prin emiterea de bani pe bandă rulantă pentru care lua și dobândă. După cum știm, la foarte scurt timp după ce a semnat acest ordin, în noiembrie 1963, J.F. Kennedy a fost asasinat.

Lucrurile au mers și mai departe, pentru că FED era încă limitată de condiția de a menține aparența că dolarii au acoperire în aur. În data de 15 august 1971 președintele american Richard M. Nixon a șocat piața globală atunci când în mod oficial a pus capăt convertibilității internaționale a dolarilor americani în aur, aducând astfel sfârșitul acordului Bretton Woods. Din acel moment moneda americană a devenit „monedă fiat” (o entitate abstractă, care nu mai este susținută de vreo valoare fizică) și întreaga autoritate a tipăririi dolarilor a trecut de la Departamentul de Trezorerie – așa cum stabilise Kennedy – la Banca Rezervelor Federale. De atunci toate bancnotele emise de FED au inscripționată (de obicei în partea de sus) mențiunea „Notă a Băncii Federale”.

Este important să înțelegem că prin anularea acoperirii în aur a dolarilor, Washingtonul a afectat nu numai politica economică americană, ci și politica economică globală. În sistemul Bretton Woods toate monedele își echivalau valoarea în raport cu dolarul. Iar dolarul își deriva valoarea din prețul fix stabilit al rezervelor de aur. Dar când valoarea dolarului a fost detașată de aur, el a devenit ceea ce economiștii numesc o „monedă plutitoare” (floating currency). Prin termenul „plutitor” se înțelege că moneda nu este atașată și nici nu își derivă valoarea dintr-o valoare fizică, externă. Termenul cel mai utilizat este „fiat money” sau în limba română „monedă fiduciară”. Bineînțeles, de când dolarul a devenit o monedă „plutitoare”, și restul monedelor care anterior fuseseră echivalate în dolari, au devenit la rândul lor „valute plutitoare” (monede fiat).

Crearea sistemului petrodolar

Doi ani mai târziu, în 1973, într-un efort de a menține cererea globală pentru dolari SUA, „elitele” globaliste de la Washington au creat un alt sistem, numit „sistemul petrodolar”. S-a ajuns la o înțelegere între Arabia Saudită (a doua țară cea mai bogată în petrol după Venezuela) și Statele Unite, conform căreia fiecare baril de petrol achiziționat de orice stat de la saudiți să fie cuantificat (valorizat) în dolari americani. Așadar, de atunci s-a stabilit că orice țară care dorește să achiziționeze petrol din Arabia Saudită trebuie să își schimbe mai întâi propria monedă națională în dolari SUA. În schimbul condiției ca Arabia Saudită să își efectueze vânzările de petrol exclusiv în dolari americani, Statele Unite i-au oferit arme și protecția câmpurilor petroliere față de țările vecine. În plus, cele mai multe dintre națiunile care dețineau mari rezerve de petrol au fost integrate într-o organizație (considerată de mulți ca fiind un cartel) numită „Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC – Organization of the Petroleum Exporting Countries). Până în 1975, toate națiunile OPEC au fost convinse să își valorizeze propriile resurse petroliere exclusiv în dolari SUA. Ca argument stimulativ Casa Albă le-a promis armament și protecție militară.

Sistemul petrodolar, sau mai simplu cunoscut sub numele de sistemul „petrol pentru dolari”, a creat în mod suplimentar și artificial o cerere imediată de dolari SUA pe piața mondială. Aceasta deoarece pe măsură ce cererea de petrol a crescut (prin dezvoltarea exponențială a industriei pe plan global), a crescut și cererea de dolari americani.

(va urma)