Primăvară cu două cutremure politice europene anunțate

10:07, 15 februarie 2019 | Actual | 1180 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

A supune un guvern minoritar unui vot de încredere într-un moment în care țara se confruntă cu începutul unei crize a migrației, când începe un megaproces al separatiștilor pe voturile cărora te bazezi și când extrema dreaptă naționalistă este în ascensiune înseamnă să riști enorm. Asta a facut premierul socialist al Spaniei, Pedro Sanchez. Și a pierdut.

Miercuri, Parlamentul de la Madrid a respins proiectul de buget al guvernului, într-un vot care este similar celui de neîncredere. Partidul Socialist deține doar 84 de mandate din totalul de 350 și a guvernat cu susținerea primită din partea extremei stângi – Podemos – și a naționaliștilor din Catalunia și Țara Bascilor. Premierul Pedro Sanchez nu a reușit să-i convingă pe aliații săi să voteze bugetul, respins cu 191 la 158 de voturi. Venit la putere în iunie 2018, după ce fostul premier Mariano Rajoy (Partidul Popular, conservator) a demisonat în urma celui mai mare proces de corupție din Spania, încheiat catastrofal pentru partidul său, Pedro Sanchez poate fi unul dintre premierii cu cel mai scurt mandat din istoria țării. Presa spaniolă și cea internațională dau ca foarte probabilă convocarea alegerilor anticipate în luna aprilie sau mai. Vineri, Sanchez va face un anunț decisiv în acest sens.

Situația din Spania nu este importantă prin confruntarea politică din actualul Parlament, ci prin rezultatele care se anunță la anticipate. De la începutul istoriei sale democratice moderne, în 1975, Spania a avut un sistem bipartit clasic, dominat de conservatori și socialiști. După criza economică din 2009, scena politica s-a schimbat esențial. Sondajele arată că socialiștii lui Sanchez nu vor obține decât circa 23% din voturi, aproape la egalitate cu Partidul Popular. Însă din spate vin formațiunea centrista nou înființată Ciudadanos (20%), un partid al stângii radicale, Podemos (circa 15%) și un partid de extremă dreapta, Vox (10%), care în urmă cu jumătate de an nu era cotat în sondajele la nivel național decât cu circa 1%. Ar fi pentru prima dată în perioada postfranchistă când un partid de extremă dreapta va intra în Parlamentul de la Madrid. Vox făcut deja istorie în Andaluzia, cea mai populată regiune a țării, unde a intrat pentru prima dată în parlamentul regional, dar și la guvernare, unde s-a coalizat cu Partidul Popular pentru a întrerupe zeci de ani de guvernare regională socialistă. Vox este un partid criticat pentru influențele franchiste, antifeminism și pentru poziția clară împotriva migrației.

De la momentul deciziei a cancelarei Angela Merkel de a decide, în 2015, deshiderea portilor UE pentru imigranți, pe un sistem care împovăra uriaș țările de intrare ale imigranților, Europa liberei circulații a început să se prăbușească ca un joc de domino. Astfel, Italia a ajuns să aibă o guvernare populistă antimigrație în urma potopului de imigranți sosiți aici; noul guvern a închis porturile italiene, ruta migrației s-a mutat în Spania, iar aceasta a dus la ascensiunea unui partid de extremă dreapta. Au contribuit și evolutiile din Spania, cu referendumul pentru independență, confruntările cu poliția și chiar încercarea de proclamare a independenței Cataluniei, in 2017. Partidul Vox este un partid naționalist, care îi reprezintă pe spaniolii ce resping categoric tendințele secesioniste ale regiunilor.

Pe lângă instabilitatea politică ce se anunță se va adăuga marele proces al secesioniștilor catalani, început în această săptămână. De altfel, acest proces are și el o contribuție la probabila cădere a guvernului Sanchez. Pentru a câștiga susținerea politică a catalanilor, premierul a sugerat că ar putea recurge la o mediere internațională în disputa privind statutul Cataluniei. Asta i-a facuit pe liderii Ciudadanos și ai Partidului Popular, dar și pe fostul premier socialist Felipe Gonzales, să-l numească pe Sanchez ”trădător”. Nici catalanii nu au fost mulțumiți, ei dorind nici mai mult nici mai puțin decât anularea procesului ”rușinos” al foștilor lideri separatiști.

Chestiunea catalană a adus un plus de imagine naționaliștilor din partidul Vox, care se opun oricăror solicitări de anulare a acuzației de rebeliune împotriva liderilor catalani. Vox cere 74 de ani de închisoare pentru fostul vicepreședinte catalan Oriol Junqueras. În ce-l privește pe fostul său șef de la Barcelona, fostul președinte al Cataluniei Carles Puigdemont, acesta se află în continuare în exil Belgia, iar autoritățile de la Bruxelles, dar și de la Berlin, nu sunt de acord ca acesta să fie acuzat de rebeliune. Prin urmare, încercarea Spaniei de arestare a lui Puigdemont nu are sorți de izbândă, pe moment.

Având în vedere cele de mai sus, ne putem întreba cui folosește propunerea făcută de fostul premier italian Matteo Renzi, liderul Partidului Democrat din Italia (unul dintre artizanii uriașei înfrângeri în fața populiștilor antimigrație), ca Angela Merkel (respinsă de propriul partid în Germania) să devină noua șefă a Consiliului European. Și ne mai putem întreba cui folosește poziția unui portdrapel al liberalismului precum publicația Financial Times, care critica, în 2018, încercările guvernului Spaniei de a contra propaganda secesionistă a catalanilor și a celor care susțin că Spania este o țară inapoiata. O ascesiune a extremei drepte la alegerile anticipate și la europarlamentare nu va fi doar rodul acestei ”înapoieri”, ci și al criticilor liberale oarbe și al deciziilor Angelei Merkel impuse întregii Europe.

Dacă Spania poate oferi Europei în acest moment, o poate face prin contextul ce a dus la această criza politica. Premierul Sanchez a arătat că, dacă un partid de stânga încearcă să rămână fidel programului sau, atunci pierde, iar dacă virează spre dreapta, pierde din nou, iar extrema dreaptă profita de asta. Apoi, ca și în Italia de dinaintea alegerilor din martie 2018, ca și în Suedia dinaintea alegerilor din septembrie 2018 (extrema dreapta s-a clasat pe al treilea loc), ca și în Danemarca, în 2015 (extrema dreapta a ocupat a doua poziție), Spania ne arată o Europa tot mai speriată în fața migratiei și a dificultăților economice, care caută sprijin în statul națiune și în autoritatea sa.

Sursa:https://www.cotidianul.ro

Navighează dupa cuvinte-cheie: ,