Alegerile au fost validate, resentimentele rămân. Cât de solidă este victoria „proeuropenilor”?

17:17, 15 decembrie 2014 | Politica | 1290 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Curtea Constituţională a validat marţi, 9 decembrie, alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 şi mandatele deputaţilor aleşi în noul Legislativ. Totodată, Curtea a respins ca nefondate cererile de contestare a rezultatelor alegerilor depuse de PCRM, PSRM, Partidul Comunist Reformator, Partidul „Patria”, Blocul „Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală”.

În noul Parlament au acces cinci formaţiuni politice, Partidul Socialiştilor obţinând cel mai bun scor şi acumulând 25 de mandate. Deşi cu un vot obţinut la limită, partidele care pledează pentru integrarea europeană acumulează în total un număr de 55 de mandate, ceea ce le permite crearea unei coaliţii majoritare care să voteze Guvernul. Acestea însă nu sunt suficiente pentru votarea unor modificări constituţionale ori pentru alegerea preşedintelui ţării.

Însă chiar dacă alegerile au fost recunoscute, iar rezultatele validate, nişte concluzii pe marginea scrutinului care este deja istorie nu ar fi în plus. În primul rând, pentru că este îndoielnică legitimitatea acestei majorităţii proeuropene şi capacitatea ei de a oferi soluţii pentru problemele grave ale societăţii. Inclusiv a celor legate de denaturarea votului dat de alegători. Prin tertipuri legislative, manipulare etc., după principiul scopul scuză mijloacele.

Un vot pentru stânga, dus către dreapta

Analistul de la Institutul de Studii de Securitate al Uniunii Europene, Nicu Popescu, menţiona într-un interviu pentru Europa liberă: „Dacă vă uitaţi la numărul total al voturilor primite, pe de o parte, de centru-dreapta şi îl comparaţi cu numărul primit de voturi acum cinci ani, atunci se observă o scădere a numărului total. Şi dacă comparaţi voturile care au mers către stânga în aceste alegeri, ne trezim într-o situaţie în care centru-dreapta a câştigat alegerile, dar a pierdut votul popular. Pentru că, dacă adaugi la calculul final electoral acele 5% acumulate de Partidul Comunist Reformator sau acele 3% şi ceva acumulate de Blocul „Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală”, de fapt, arată că pur matematic mai mulţi alegători au votat în aceste alegeri pentru stânga decât pentru centru-dreapta. Dar, evident, în condiţiile sistemului electoral, centru-dreapta a reuşit să-şi menţină o majoritate în Parlament. Însă, ca să fac o mică paranteză, de această redistribuire de voturi au beneficiat şi comuniştii în 2009 şi în 2005. Deci, nu este o premieră în Republica Moldova.”

O victorie obţinută prin abuzuri şi şmecherii

Într-o amplă analiză publicată pe platzforma.md, jurnalistul şi politologul Vitalie Sprânceană caracterizează victoria celor trei partide drept una obținută prin șmecherii și abuzuri electorale. Iată o secvenţă din acest articol, intitulat „Noi am votat, ei au ales. Alegerile din 30 noiembrie povestite altfel”:

„Spusă cinic, istoria votului din 30 noiembrie ar suna așa: partidele ce fac parte din arcul proeuropean au obținut o victorie confortabilă. Nu pentru că ar fi câștigat simpatia populară, ci pentru că au știut să utilizeze în avantajul lor resursa administrativă, golurile din legislația electorală, câteva strategii eficiente de deturnare a votului și o eliminare, la limita legalității, a unui concurent electoral pe ultima sută de metri.

E o victorie pur tehnică, obținută, mai degrabă, „prin șmecherii și abuzuri electorale”, iar asta spune multe despre legitimitatea democratică a noului guvern.

Dacă nu au știut să-și câștige dragostea alegătorilor, partidele zise proeuropene (mă refer, mai ales, la PD și PLDM, întrucât PL a fost într-un fel de opoziție în ultimul an) au știut cum să redirecționeze, pe linie moartă, eventualul vot de protest, să disperseze și să dizolve blocurile de opoziție, să beneficieze de unele „slăbiciuni” inerente făpturii umane (votul pentru Partidul Comunist Reformator s-a datorat doar asemănării siglei sale cu cea a Partidului Comuniștilor).

Cum ar veni, votul popular se ducea inițial într-o direcție ce nu prea coincidea cu dorințele liderilor PD și PLDM, și atunci aceștia au chemat rapid în ajutor CEC-ul, SIS-ul și MAI-ul. Care instituții au organizat câteva operațiuni foarte discutabile (scoaterea lui Renato Usatâi, introducerea lui Ruslan Popa, stimularea fricii prin operațiunea anti-„AntiFa”) așa încât votul popular să meargă în direcția „corectă”. Și a mers.

Așa încât alegerile vorbesc, mai degrabă, de abilitatea unor specialiști din PD și PLDM de a utiliza şi construi jocuri electorale complicate, cu implicarea mai multor actori, inclusiv a instituțiilor de stat, decât de vreo direcție a votului popular.

Sigur că nu e corect și nici democratic, sigur că au fost utilizate proceduri la limita legii – toate acestea împreună, dincolo de faptul că reduc legitimitatea noului guvern, mai și creează precedente periculoase ce pot fi folosite în alte condiții de alți actori în același scop: menținerea puterii cu orice preț.

Concluzia preliminară a acestor alegeri e că acestea n-au revelat nimic nou despre sistemul politic din Moldova decât se știa anterior. Alianța, care și-a dovedit de multe ori dibăcia în a manevra/manipula/interpreta buchea legii, a știut și de data asta să utilizeze deficiențele sistemului politic (combinate cu uzul resurselor administrative) în folosul său.

Partidele și concurenții care se plâng că au fost furați „la vot” au dreptate doar pe jumătate. Mai ales cei care au mai fost la guvernare. Pentru că, chiar dacă e adevărat că la actualele alegeri, unii concurenți au fost nedreptățiți, la fel de adevărat e că majoritatea din ei au contribuit, de-a lungul timpului, la acumularea acestor deficiențe și la consolidarea unui sistem politic plin de găuri”.

Politicienii, cu aceleaşi moravuri şi năravuri

Pe de altă parte, la această victorie „majoră” a contribuit şi armata de jurnalişti de curte, analişti şi comentatori isterizaţi, reprezentanţi zeloşi ai „societăţii civile” care ne-au îndemnat să-i alegem pe aceiaşi „mafioţi, contrabandişti, raideri şi corupţi”, pentru că nu avem altă alternativă, pentru că suntem ameninţaţi de pericole şi de „scenariul ucrainean”, pentru că numai ei sunt capabili să ne ducă în Europa. Şi pentru că atunci când vom ajunge în Europa, toţi cei care au prădat ţara vor fi băgaţi la dubă.

Adică, chiar îşi închipuie toţi aceştia că politicienii, odată ajunşi iarăşi la putere, se vor băga singuri la închisoare pentru crimele comise, pentru înstrăinarea bunurilor statului, pentru jaful de la BEM, care, de altfel, continuă şi astăzi?

Culmea este că acum aceiaşi jurnalişti, analişti şi oengişti par supăraţi pentru că aşa-zişii proeuropeni îşi împart iarăşi funcţiile „la subsol” şi cer să fie transparenţă în negocieri. De parcă nu am şti cine sunt politicienii care au venit/rămas la putere şi nu am fi avut experienţa câtorva „AIE” până acum.

„Deci, ei au revenit la Alianţa pentru Integrare Europeană, după ce am avut o pauză de un an şi jumătate de înlocuire a aşa-zisei Alianţe pentru Integrare Europeană cu Coaliţia Pro-Europeană. Deci, avem aceleaşi componente, ştim moravurile acestor lideri. Nu ştiu dacă ne putem aştepta la ceva nou, la ceva ce nu ştim despre aceşti lideri, despre capacitatea lor de negociere, despre ambiţiile lor ş.a.m.d. Este adevărat, se spune că nu poţi intra de două ori în aceeaşi apă, dacă e curgătoare, dar dacă e baltă poţi intra şi a doua oară, şi a treia oară”, astfel a caracterizat actuala situaţie analistul Igor Boţan.

Vor rămâne politicienii cu lecţia neînvăţată?

Prin urmare, ce putem aştepta de la majoritatea nou constituită, care este acum în febra împărţirii comândului. Să-l credem pe Mihai Ghimpu, care le mulţumea alegătorilor pentru „lecţia pe care ne-aţi dat-o” şi afirma că ei „trei” ne vor crea „un viitor demn” în continuare? Să credem că oligarhii de la putere nu-şi vor mai subordona în continuare importante instituţii ale statului, că vor fi traşi la răspundere cei vinovaţi pentru tranzacţiile frauduloase de la Banca de Economii şi Aeroportul Chişinău? Că va fi realizată reforma în justiţie şi în administraţia publică locală?

Acelaşi Nicu Popescu mai opina în interviul său că „… alegătorii nu au votat atât pentru Europa sau pentru Rusia, cât pentru faptul că au aşteptat o altfel de Europă şi au aşteptat un progres mai ferm în apropierea nu doar de Europa prin paşi geopolitici, ci prin curăţarea situaţiei de acasă, prin lupta cu corupţia, prin îmbunătăţirea mediului de afaceri. Probabil, principala cauză a situaţiei electorale actuale, care, de fapt, a dus la o situaţie că centru-dreapta a obţinut mai puţine voturi decât stânga se datorează, în mare parte, faptului că au existat foarte multe scandaluri, suspiciuni, cazuri de corupţie, practic fiecare partid de la guvernare a avut mai multe persoane implicate în astfel de scandaluri. Şi anume această neclaritate faţă de gradul de curăţenie a partidelor de la guvernare cred că a fost cel mai important factor care a jucat în detrimentul actualei guvernări. Şi, prin urmare, lecţia care se impune este că actualele partide de centru-dreapta au nevoie de o reînnoire destul de radicală a metodelor de guvernare, a mesajelor de guvernare, dar şi, probabil, a echipelor cu care vor guverna, dacă creează încă o coaliţie.

Uitaţi-vă şi la cazul lui Renato Usatâi. Renato Usatâi a venit cu un mesaj care, de fapt, repeta mai multe din tezele PLDM-ului din 2010. Renato Usatâi spunea că intenţionează să pună la puşcărie politicieni corupţi, spunea că intenţionează să închidă Centrul Naţional Anticorupţie, care a devenit un pilon al sistemului corupt din Republica Moldova. Or, aceste teze, de fapt, sunt tezele pe care le auzeam pe centru-dreapta acum patru-cinci ani. Însă marea diferenţă este că în 2010 se promitea o ordine şi o îmbunătăţire a sistemului şi lupta cu corupţia de pe o platformă europeană, iar în această campanie, jucători politici ca Usatâi promiteau o curăţenie a sistemului politic prin metode belaruse, de tip Lukaşenko. Şi acest lucru, fără doar şi poate, a fost remarcat de o populaţie care vede că situaţia cu corupţia nu s-a îmbunătăţit, ba chiar s-a înrăutăţit în ultimii ani.”

Oficialii occidentali au criticat de nenumărate ori guvernarea pentru lipsa de progrese în lupta cu corupţia şi pentru mimarea reformelor în domeniul justiţiei. Acest lucru nu a dat însă prea mult rezultat şi nu a perturbat confortul interior al guvernării. Şi chiar dacă acum noii potentaţi vorbesc tot mai insistent despre faptul că lupta cu corupţia trebuie să devină o prioritate a noii guvernări, există prea puţine indicii că lucrurile se pot schimba cu adevărat. Asta o putem deduce şi din modul în care au pornit negocierile pentru constituirea viitoarei alianţe, şi din faptul că această nouă coaliţie este constituită din aceleaşi persoane bănuite de comiterea unor acte de corupţie, de atacuri neloiale asupra sistemului bancar, de spălare de bani etc.

În această ordine de idei, este simptomatică opinia lui Ion Grosu, care scrie pe blogul său: „Este foarte grav dacă Pirkka Tapiola, Dirk Schuebel și colegii lor, care influențează politicile moldovenești ale Uniunii Europene, se vor îmbăta cu apă chioară aidoma liderilor „AIE-3”. Europenii cunosc foarte bine care este potențialul acestor AIE-uri. Noi toți l-am văzut, toți îl cunoaștem, el demult s-a epuizat.

AIE-3 va fi prea firavă pentru a-și asuma marile reforme de care are nevoie Moldova – reformatarea justiției, reforma sistemului de pensionare, reforma administrativă, descentralizarea, politici demografice curajoase. Toate aceste reforme sunt costisitoare, vor fi nepopulare, vor fi eficient sabotate de o opoziție foarte puternică, o opoziție cu suport majoritar popular.

AIE-3 nu va fi în stare să răspundă provocărilor de securitate care stau în fața Republicii Moldova, din cauza slăbirii instituțiilor statului care sunt împărțite între partide. Moldova va fi profund afectată economic de criza care se prefigurează în Rusia și de diminuarea inevitabilă a acelor 1,5 miliarde de dolari anual remitențe care vin din Est. Liderii „AIE-3”, dar și europenii cunosc foarte bine și alte valuri dureroase economice generate de trecutul de succes al istoriei Republicii Moldova.

AIE-3 în 2-3 ani va aduce suportul pentru Uniunea Europeană în Moldova mai jos de 30%. AIE-3 va pierde la scor mare alegerile locale de peste un an. AIE-3 va acutiza divizarea societății și creșterea tensiunii sociale.

O alternativă care poate detensiona situația din Moldova, poate împărți responsabilitatea pentru guvernarea extrem de dificilă care vine și care poate oferi șansa găsirii unor soluții benefice pentru întreaga Moldovă și poate oferi suport suficient de larg pentru reforme profunde este o coaliție largă, cu includerea PCRM.”

Această ultimă propunere a lui Ion Grosu se întemeiază pe experienţa Germaniei, unde „există o profundă înțelepciune în împărțirea victoriei electorale cu principalul contracandidat”.

„Cei care se uită în bugetul de stat și văd acolo o treucă nu vor înțelege niciodată de ce în Germania deja a treia guvernare la rând este susținută de o largă coaliție SPD-CDU. Asta, în pofida faptului că, de fiecare dată, cele două mari partide germane au avut șansa formării unei majorități simple cu partide mai mici”, notează sursa.

Şi fiindcă tot vorbim de Germania, mai aducem în încheiere o opinie a fostului ambasador al acestei ţări în Republica Moldova, Matthias Meyer, un critic dur al moravurilor politicienilor de pe la noi, care a afirmat, între altele, pe final de mandat: „Politicienii nu trebuie să se ascundă după deget şi nu trebuie să joace teatru în faţa oamenilor. Oamenii nu sunt proşti. Mulţi politicieni cred că oamenii nu ştiu nimic, dar nu e aşa, oamenii înţeleg foarte bine ce se întâmplă în Republica Moldova, văd cum unii se îmbogăţesc, ştiu cine sunt corupţi. Trebuie să înţelegeţi că, dacă vreţi în Europa, aceste lucruri trebuie să se termine. Prietenia este un lucru, dar sinceritatea, deschiderea, transparenţa este cu totul altceva”.

Alexandru STEJĂRESCU, FLUX

Navighează dupa cuvinte-cheie: ,