Pierre-Antoine Plaquevent: Soros și societatea deschisă. Metapolitica globalismului (8)

09:02, 6 ianuarie 2020 | Actual | 434 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

 (fragment din cartea cu același titlu, în curs de apariție la Universitatea Populară)

Sociologia politică a societății deschise.

Ce este societatea deschisă?

Făcând din societatea deschisă stindardul și cuvântul de ordine al acţiunii sale metapolitice, să vedem ce înseamnă această noţiune pentru George Soros. Iată definiţia pe care o dădea la sfârșitul lui 2016 într-un interviu publicat pe site-ul Project Syndicate, o reţea de media finanţată de Open Society:

În 1947, am fugit din Ungaria, atunci sub stăpânire comunis- tă, în Anglia. Ca student la London School of Economics, am fost influențat de filosoful Karl Popper, şi am dezvoltat propria mea filosofie, construită pe pilonii gemeni ai failibilității şi ai reflexitivității. Am deosebit două tipuri de regimuri politice: cele în care poporul îşi alege conducătorii, care se ocupă de interesele electorilor, şi al tele, în care conducătorii caută să-i manipuleze pe administrați în favoarea intereselor conducătorilor. Sub influența lui Popper, am spus că primul tip de regim este cel al societății deschise, iar al doilea al societății închise.”

Atunci când ne aplecăm asupra scrierilor și interviurilor lui George Soros, ne dăm seama că el nu definește niciodată direct conceptul de societate deschisă. În afara prezenţei instituţiilor politice parlamentare, caracteristicile ideii de societate des- chisă par să interpună o serie de mari generalităţi sau de bune intenţii un pic naive, așa cum sunt cele evocate în cartea La vérité sur la crise financière, publicată în 2008. El dădea atunci următoarea definiţie:

Societatea deschisă, după definiția mea, este o societate imperfectă care rămâne deschisă ameliorării. Ea este o sursă de speranță şi de creativitate, chiar dacă este constant în pericol şi chiar dacă Istoria este plină de decepții.

Invocată în permanenţă de George Soros, ideea unei societăţi deschise pare mai ales să se definească prin ceea ce nu e : „Este mai uşor să identifici duşmanii societății deschise decât să îi dai un sesn pozitiv. Totuşi, lipsită de sensul pozitiv, societatea deschisă ar fi victima inamicilor săi. Există un interes comun în conservarea unității unei comunități, dar societatea deschisă nu este o comu- nitate în sensul tradițional al termenului. Este o idee abstractă, un concept universal.

Un concept universal care trebuie să servească drept vârf de lan- ce pentru stabilirea unei civilizaţii mondiale integrată în faţa in- tereselor particulare ale statelor-naţiuni istorice:

Desigur, există o comunitate globală; există interese comune la nivel global, precum păstrarea mediului sau prevenirea războaie- lor. Dar aceste interese sunt relativ slabe în comparație cu interesele speciale. Ele nu au multe ecouri într-o lume de state suverane. În plus, societatea dechisă este un concept universal care transcende toate frontierele. Societățile îşi asigură coeziunea datorită valorilor împărtăşite. Aceste valori sunt înrădăcinate în cultură, religie, istorie şi tradiție. Într-o societate fără frontiere, care sunt valorile împărtăşite? Mi se pare că nu există decât o sursă posibilă: însuşi conceptul de societate deschisă

Conceptualizată inițial în anii 30 de către Karl Popper, teoria societăţii deschise a fost concepută ca o apărare a democraţiei liberale în faţa sistemelor totalitare care îi făceau concurenţă în contextul crizei politice din epocă. Iată genealogia pe care Soros o stabilea într-un interviu din februarie 1997:

Termenul de ”societate deschisă” a fost folosit pentru prima dată de Henri Bergson, în cartea Les deux Sources de la morale et de la religion (1932), şi pus în lumină de filosoful austriac Karl Popper, în cartea Societatea deschisă și dușmanii ei (1945). Popper arată că ideologiile totalitare precum comunismul sau nazismul au un element comun: pretind să dețină adevărul ultim. Deoarece adevărul ultim nu este la îndemâna speciei umane, aceste ideologii trebuie să facă recurs la opresiune pentru a-şi impune viziunea despre societate. Popper a juxtapus acestor ideologii o altă viziune despre societate, care recunoaşte că nimeni nu are monopolul adevărului; diferite persoane au viziuni diferite şi interese diferite, şi există o nevoie de instituții care să le autorizeze să trăiască în pace. Aceste instituții protejează drepturile cetățenilor şi asigură libertatea de a alege şi libertatea de expresie. Popper a numit această formă de organiza- re socială ”societatea deschisă”. Ideologiile totalitare erau duşmanii ei. Scrisă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Societatea deschisă și dușmanii ei explica ce apărau democrațiile occidentale şi pentru ce anume se băteau ele.”

Așa ca în titlul lucrării lui Karl Popper, Societatea deschisă şi duşmanii ei, exact adversarii acestei idei sunt cei care dau cu adevărat întregul sens acestui concept. Mai mult decât o teorie politică ce ar propune un model specific de societate, conceptul de societate deschisă constituie mai ales un contra-model care permite atacarea și demolarea în negativ a teoriilor politice ad- verse. Cu acest termen generic cu contururi plutitoare, George Soros s-a dotat cu o unealtă metapolitică din cele mai eficiente pentru a înfunda poziţiile ideologice concurente. Prin conotaţia sa umanistă, ea îi permite să mascheze acţiunile de influenţă și de ingerinţă politică pe care le desfășoară în lume printr-o terminologie umanitară binevoitoare. Mai degrabă decât a căuta la Soros o definiţie clară și precisă despre ceea ce constituie fundamentele societăţii deschise, este în fapt mult mai instructiv să ne aplecăm asupra tipurilor de societate pe care aceasta pretinde să le combată și să le înlocuiască: faimoșii inamici ai societăţii deschise.

(va urma)