Pierre-Antoine Plaquevent: Soros și societatea deschisă. Metapolitica globalismului (5)

08:08, 26 decembrie 2019 | Actual | 453 vizualizări | Nu există niciun comentariu

(fragment din cartea cu același titlu, în curs de apariție la Universitatea Populară)

 London School of Economics și matricea liberal-socialismului globalist

                

”Fabienii trebuie să devină iezuiții socialismului”.

Édouard Bernstein

Pentru a termina acest tur de orizont al legăturilor dintre Geor- ge Soros și cercurile restrânse ale elitelor planetare, să evocăm aici instituţia în care George Soros și-a făcut studiile: London School of Economics sau LSE. După ce a emigrat în Regatul Unit în 1947, Soros va face studii la London School of Economics. Obţine aici un Bachelor of Science, apoi un PhD în filosofie, va începe apoi să muncească într-un brokerage din City of London. Aici va descoperi gândirea lui Karl Popper și teoriile economice ale lui Friedrich Hayek.

London School of Economics (oficial London School of Economics and Political Science), poate fi considerată ca una din principalele universităţi în formarea elitelor lumii occidentale contemporane din anglosferă: „Ea deține astfel printre foştii săi elevi şi profesori 19 laureați ai premiului Nobel, 52 de şefi de stat (dintre care ma- joritatea şi-au exercitat funcția în țări din British Commonwealth şi din Uniunea Europeană) şi 21 de membri actualmente în funcție la Camera Comunelor din Regatul Unit. Este, de asemenea, universitatea europeană care a format cei mai mulți milardari şi ai cărei diplomați beneficiază de salariile cele mai consistente la început de carieră.

Pierre Hillard, doctor în știinţe politice și profesor de relaţii internaţionale, a deconstruit îndelung structura profundă a instituţiilor mondialiste, printre acestea fiind și London  School  of  Economics:

Această prestigioasă şcoală de formare economică, care ulterior s-a diversificat, a format, într-un spirit fabian, generații de conducători englezi, dar şi numeroşi studenți din toate colțurile planetei. Aceştia au devenit adeseori actori majori ai vieții politice şi economice din țările lor. Astfel, fostul preşedinte al Comisiei Europene, Romano Prodi; preşedintele John Kennedy; regina Danemarcei Margareta II; Pierre Trudeau (prim-ministru canadian); lobbystul şi membru al mai multor think tank-uri Richard Perle (“prințul tenebrelor”); finanțistul George Soros (fondator al institutelor Open Society); fostul consilier al lui François Mitterrand Erik Orsenna, şi chiar cântărețul Rolling stones, Mick Jagger (nu a făcut decât un an!), au ieșit de pe băncile acestei şcoli. Și aceasta din urmă grație acțiunii Societății Fabiene a contribuit la formatarea a numeroase minți din toată lumea.

Această Societate Fabiană – Fabian Society – e cea care se află la originea London School of Economics la sfârșitul secolului XIX. LES a fost fondată în 1895 de mai mulţi membri ai Societăţii fabiene: Sidney Webb, Beatrice Potter Webb, Graham Wallas și celebrul scriitor irlandez George Bernard Shaw. Societatea fabiană este un club de gândire (un think tank, cum am spune azi), care a văzut lumina zilei la Londra în 1884 și care regrupa numeroase personalităţi anglo-saxone din epocă. De-a lungul secolului XX, Societatea fabiană va exercita o influenţă preponderentă în lumea culturală, financiară și politică britanică și va fi la originea partidului laburist. Deși de orientare socialistă, Societatea Fabiană va regrupa personalităţi provenite din socialismul englez ca Robert Owen (1771-1858), precum și oameni cu bani ca Cecil Rhodes (1853-1902), celebrul om de afaceri și om politic britanic, fervent susţinător al imperialismului britanic în lume. Imperialism pe care îl concepea, în maniera lui Soros, ca pe un instrument avansat pentru binele și progresul omenirii. Cecil Rhodes va fi, în calitate de fondator al British South Africa Company, premierul coloniei Cap în Africa de Sud între 1890 și 1896:

Cecil Rhodes se află la originea industriei diamantelor De Beers în legătură şi cu sprijinul lui Nathaniel Mayer Rothschild (1840- 1915). Averea sa colosală i-a deschis porțile coloniei britanice, iar Cecil  Rhodes a fixat jaloanele ce au permis statului Sud African (dominion al Imperiului Britanic) să capete formă la câțiva ani după moartea sa în 1910. Influența sa politică şi financiară îi permite să controle ze teritorii cărora le şi dă propriul nume: Rodezia.

Cele două personalităţi cele mai implicate în Societatea Fabiană vor fi soţii Sidney și Beatrice Webb, ambii vor fi și membri ai Partidu- lui laburist, în cadrul căruia vor avea un rol politic activ. Sidney Webb va deveni astfel deputat în 1922. Va fi făcut apoi lord cu numele de ”Lord Passfield” în 1929 și va redacta în același an 1929 Passfield White Paper, un raport oficial privind gestionarea imigraţiei evreiești de către administraţia britanică în Palestina mandatară. Un memoriu cu tonalitate mai degrabă critică despre politica de populare a Palestinei reclamată de militanţii sioniști din epocă. O politică ce fusese până atunci definită prin cartea albă a lui Churchill, redactată în 1922. Influenţa soţilor Webb și a Societăţii fabiene se dovedește preponderentă în înalta societate britanică din epocă, mai ales prin intermediul Coefficients club, care atrăgea gânditori și oameni de stat din cei mai influenţi în acea vreme.”

Roland Marx, profesor la Sorbona, dă următoarea definiţie a ori- ginii denumirii de Societate fabiană: ”Denumirea de Fabiană, oricât de puțin misterioasă la prima vedere, este o referință la un episod din istoria romană. Numit dictator de Senatul Romei, Fabius a inaugurat, împotriva cartaginezului Hanibal, o abilă strategie de gherilă, numită pe atunci ”temporizare”: Fabius ”Cunctator” (NA: “temporizatorul”) reuşea astfel să slăbească considerabil forțele inamicilor fără a-i înfrunta. Pentru un fabi- an, inamicul este capitalismul: este important să îi sape bazele prin reforme progresive care vor aduce mai aproape momen- tul în care un ultim efort, botezat revoluționar, va permite să se ajungă la societatea ”socialistă”.

Astfel, pentru un fabian, revoluţia trebuie să se facă în mod fur- tiv și permanent, societatea fără clase este un scop care ”nu se lasă”. Concepţii care evocă gândirea lui Karl Popper și noţiunea de inginerie socială pe paliere așa cum o propune în Societatea deschisă şi duşmanii săi. Pentru socialismul fabian, economia și liberalismul dirijat sunt mijloace mult mai eficiente decât revolta sau lupta armată pentru a conduce omenirea către comuna uni- versală și societatea deschisă fără clase. Un praxis politic pe care l-a studiat bine Pierre Hillard:

”Această metodă de schimbare blândă, dar implacabilă, este marca de fabrică a Societății fabiene. Aceasta apără principiul unei societăți fără clase, care să conducă la sinteza socialismului (statul providență) şi a capitalismului (legile pieței), totul trebuind să conducă la punerea în practică a unei economii monopoliste într-un cadru statal mondial. Pentru a răspunde ambițiilor acestei societăți, conducătorii estimează că trebuie să se ajungă acolo pas cu pas, sau, potrivit propriei lor expresii, prin ”gradualitate”. Influența acestei societăți este imensă, deoarece numeroşi politicieni englezi au fost membri ai Societății fabiene. Totuşi, această influență a fost cu atât mai importantă, cu cât această societate a fost la originea înființării London School of Economics (LES) în 1895 din inițiativa lui Sydney Webb.”

Faptul de a fi studiat în leagănul socialismului fabian îi va da lui So- ros nu numai cunoștinţele și carnetul de adrese necesare pentru a pătrunde în înaltele sfere al finanţelor anglo-saxone, dar și vi- ziunea asupra lumii a elitei din anglosferă. Adică, idealul cosmopolit al unei ordini a lumii fondate pe convergenţa forţelor finanţelor internaţionale, încadrate de o guvernanţă globală, care să înlocuiască statele naţiune devenite caduce.

Celebrul autor Herbert George Wells, autor binecunoscut al Războ- iul lumilor sau al Omul invizibil, a fost el însuși un socialist fabian format în cadrul London School of Economics. El va rezuma în 1940 crezul liberal-socialist al elitelor anglosferei într-o carte cu titlul simplu și programatic  de  Noua Ordine Mondială:

”Trebuie să realizăm că o federație politică fără o colectivizare economică concomitentă este sortită eşecului. Sarcina pacifistului care doreşte cu adevărat o lume a păcii constă într-o revoluție pro- fundă nu doar politică, ci şi socială, mai profundă încă decât cea întreprinsă de comunişti în Rusia. Revoluția rusă a eşuat, nu prin extremismul său, ci din cauza nerăbdării, a violenței şi a intoleranței încă de la nceputurile ei, din cauza unei lipse de viziune pe termen lung şi a unei insuficiențe intelectuale. Revoluția cosmopolită pentru un colectivism mondial, care este singura alternativă la haosul şi la degenerescența omenirii, trebuie să meargă mai departe decât Revoluția rusă; ea trebuie să fie mai minuțioasă şi mai bine conce- pută, iar realizarea ei presupune un obiectiv mult mai eroic şi de nezdruncinat.”

Anume acest ideal cosmopolit liberal-socialist îl impregnează pe George Soros în toate acţiunile și luările de poziţie; nu este astfel contradictoriu să îl vedem implicat în cea mai mare parte a actelor de piraterie financiară dintre cele mai agresive și cele mai destabilizatoare pentru populaţii, predicând o reglementare internaţională a pieţelor financiare și a economiilor. În mintea sa, acţiunile financiare nu sunt decât o distrugere necesară și un rău temporar în cale ce duce la edificarea unei guvernanţe globale fericite și planetare. Un guvern mondial care, odată fiind instalat, va face să fie uitate suferinţele trecute și va împiedica pentru întotdeauna abuzurile pe care le-a cunoscut vechea omenire. Reglementare economi- că sau liberalism economic, stânga și dreapta, acestea nu se în- fruntă decât la baza piramidei. La vârf, tendinţa planificatoare și tendinţa de dereglementare converg într-o viziune despre lume comună: edificarea unei societăţi deschise planetare, pilotată de un guvern mondial tehnocratic. În acest ideal, la un moment dat urmează să dispară banii, proprietatea privată, familia, diferenţierile sexuale naturale și toate semnele vechii omeniri. Anume acesta era idealul primar al bolșevicilor înainte de eșecul în realitate al revoluţiei lor.

Vom nota pentru a încheia că primul blazon al Societăţii fabiene reprezenta un lup acoperit cu o piele de miel, acest blazon inse- rându-se el însuși în cadrul unei fresce ce reprezenta doi zidari (masoni?) gata să lovească cu ciocanul globul terestru, ca și cum ar distruge lumea veche și i-ar reconstrui viitorul. O alegorie care simbolizează destul de bine metapolitica societăţii deschise: im- perialismul economic îmbrăcat în veștmintele filantropiei în sluj- ba instaurării unei ordini mondiale post-naţionale. Aceasta este viziunea lumii sorosiene pe care o vom expune în următoarele capitole.

(va urma)

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *