Oana Pellea joacă în viaţă rolul de instructor de partid* (PCR). Catedrala Neamului pe post de hambar îngheţat pentru vaccinare.

16:42, 26 ianuarie 2021 | Actual | 96 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

*(Instructorul de partid era, de cele mai multe ori, un personaj primitiv, incult, dur, agresiv, incompetent, un soi de supraveghetor trimis de partid cu bâta.)

Implicată cum o ştim în viaţa rezistentă a cetăţii, Oana Pellea are o scurtă postare în 22 ianuarie, în care îşi „deznudează” interiorul şi pe simţire şi pe gândire. Zice zâna asta mică şi plină de venin natural:

Catedrala Neamului nu poate găzdui vaccinarea ? Întreb. Atât! Intotdeauna in timp de pandemie, de razboi, in stare de necesitate…marile catedrale ale lumii…si au pus la dispozitie spatiile pentru a adaposti oameni, pentru a deveni spitale, etc…Catedrala Neamului este ridicata din banii oamenilor si ar trebui sa fie inspre folosul lor.De ce este nevoie? De vaccin, personal medical și de organizare. Atât.”

Să facem deci puţină analiză degajată şi detaşată.

OP ne pune tuturor, inchizitor, o întrebare. Scurtă. Finalizată cu semnul întrebării. Imposibil de evitat sau de confundat cu un strigăt de dor, sau de naştere. După care, nesigură pe alfabetizarea noastră, ne anunţă: „Întreb.”. De parcă am fi bănuit-o că recită ceva cu Ceauşescu. Cum nici asta nu ajunge, că ne ştie nivelul de retardare, ne şficuieşte scurt, stil Zorro: „Atât!”.

Pe scenă am putea relua şi juca totul altfel: OP pune o întrebare, că suntem la ora de democraţie anticlericală şi noi ce facem? În loc să stăm cuminţi, cu mâinile la spate, să ridicăm frumos mâna şi să răspundem, râdem de ne prăpădim ca nişte golani habotnici ce suntem, drept care, pe bună dreptate progresistă, trebuie să fim traşi de perciuni. „Bă, loazelor, – ne aduce ea înapoi profesoral în clasă de pe tăpşanele cu flori de primăvară – voi aţi înţeles, sau vă scot la tablă?

Acu’ nici noi nu suntem chiar aşa de nătăfleţi, cum ne crede iubirea asta mică şi tormentată, stăm prost cu bila, ne cade guma pe jos şi când ne aplecăm, simţim că vine de undeva o duhoare. Ridicăm fustele zicerilor ei şi descoperim sursa: o gură de iad din care se scurge în şuvoaie negre şi grele, ura, marmorată cu dispreţ, aroganţă şi multă superioritate ţâfnoasă.

Nu avem însă prea mult timp pentru a ne dezmetici că, OP se dezice de ea însăşi şi, deşi ne anunţase că a pus şi ea o întrebare, „Atât”, şi ne-am fi aşteptat să încheie, continuă subversiv, coroziv şi doctoral să ne ţină o lecţie de istorie şi morală creştină. Pe care o finalizează administrativ-medical, dovedind o paletă vastă de cunoştinţe tehnico-ştiinţifice şi calităţi manageriale.

Ne trebuie, zice ea, prntru transformarea catedralei într-un hangar sanitar, vaccin, personal medical şi organizare. Şi din nou cu „Atât”, ceea ce ne arată că are totuşi un tic zâna. Sau un complex de comisar bolşevic/securist/miliţian, zona asta.

Îmi pare rău, chiar îmi pare rău, dar aici prostia şi aroganţa de tipul celei afişate de activistul de partid de pe vremuri (şi de acum, aşa e, aveţi dreptate), care le ştie pe toate şi dă indicaţii cum şi când să se recolteze, sau cum să arate Casa Poporului, dă din greu pe afară.

De fapt, finalul real e altul. După întrebarea: De ce este nevoie?  – răspunsul mai avea un cuvânt pe care OP l-a şters să nu-şi parfumeze firma:  De un c…t: vaccin, personal medical şi organizare. Zicere scurtă, ton dur, repezit, de şef plictisit de micimea celor din jur.

Şi chiar dacă vaccinul nu prea soseşte, chiar dacă personalul medical nu îşi dublează numărul peste noapte cu drojdie de bere, chiar dacă organizarea lui Cîţu – Ad Labam Gheorghiţă e praf (bun, aici probabil că ea se gândeşte la Andrei Caramitru, să ia el în mânuţele-i fine dar hotărâte frâiele şi să facă ordine), problema e la catedrală; concluzia postării e că vaccinarea nu merge pentru că nu le-a deschis uşile Catedralei Neamului patriarhul cu mânecile sumecate şi în salopetă de stahanovist.

Şi, peste tot şi peste toate, OP, din nou inconsecventă şi fără rigoare, pune un al doilea „Atât”. Adică ultimul cuvânt al postării. Dar nu şi al listei cu cele necesare. Şi asta pentru că fată de-a gata cum e ea, organism parazitar, care şi-a hrănit statutul de vedetă, pe scenă şi în lume, din agonisirile de excepţie ale tatălui ei, habar nu are că mai trebuie ceva esenţial pentru anotimpul acesta: CĂLDURĂ! În acest moment, Catedrala Neamului e un soi de frigider mult mai mare şi doar puţin, foarte puţin mai cald. Cât să se lucreze, pentru că acolo este încă şantier.

În schimb, i-am sugera noi, dacă am avea cu cine vorbi, în toate sălile şi pe toate holurile Teatrului Naţional, despre care Ion Caramitru ne anunţă că sunt gata să ne primească, e cald, frumos, curat, proaspăt zugrăvit, personalul actoricesc pregătit  să facă voluntariat şi să găzduiască centre de vaccinare pour toujours, după cum se anunţă că va ţine şi stagiunea panedemiilor începută în 2020. Şi, mai ales dacă Andrei Caramitru va fi cu organizarea, nu văd eu ca tatăl să fie atât de câinos şi să nu deschidă larg porţile teatrului.

Evident, faţă de conţinutul textului pelenian, orice discuţie despre de ce avem nevoie şi la ce foloseşte un spaţiu eclezial şi despre responsabilităţile guvernanţilor era de prisos.

Pe scurt, un text plin de ură, de violenţă şi, iertat să-mi fie, de prostie d’aia cu moţ. Urât mirositoare. Atât!

Paul Ghiţiu

Sursa: https://paulghitiu2009.blogspot.com