Note de lectură

12:44, 14 septembrie 2021 | Actual, Opinii | 445 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Universitatea Populară continuă să facă donații de carte doritorilor din Republica Moldova și România. Printre cele nouă volume, una dintre cele mai remarcabile este lucrarea lui Lucien Cerise ”Neuro-pirații”. Un cititor din România i-a expediat dlui Iuie Roșca, președintele Universității Populare, câteva note de lectură.

Vă salut domnule Iurie,

Am terminat Neuro-pirații, Cerise.

Citindu-i  paginile,  întâi  am  întrevăzut,  iar  pe  măsură  ce  am  parcurs  informația,  am  reușit  să înțeleg dorința dvs. de a fi citită de cât mai mulți români și mă bucur pentru insistențele repetate pe care le-ați  avut, în a le  cere tuturor  celor  ce vă urmăresc  să  o citească, ajungând  chiar  până la  a  o dona, împreună cu  restul  cărților  pe  care  le-am  găsit in  colet(aceasta  e  singura  citită, deci mă  voi  limita  la aceasta în particular).

Într-adevăr, lucrarea oferă un punct de vedere diferit asupra ansamblului de tehnici de inginerie socială   folosite  pentru   fasonarea  societații   totalitare  pe  care  cabala  globalist-satanistă(Fiara  din Apocalipsa, Cap. 13, 1-2) dorește să ne-o impună, iar după ce planul îi va reuși, aceasta să i-o închine lui Antihrist. Diferită(fața de ceea ce am întâlnit până acum), în sensul că le alcatuiește un fel de taxonomie acestor  tehnici,  și  încearcă  să  explice  pe  înțelesul  tuturor  noțiuni  despre  „strategia  de  tensiune”, „strategia de șoc”, „societatea lichidă”, „phishing”, „conflict triunghiular”, „managementul percepțiilor”, „story-telling-ul”, etc.

Am înteles mai bine, din explicațiile și trimiterile autorului, modul de funcționare a creierului si felul in care asigura heteronormativitatea(la polul opus fiind feminismul, homofilia și confuzia de gen) dezvoltarea  corectă  a  acestuia.  Și  cum  un  anumit  fel  de  educație  poate  provoca  un  “flu  identitar psihotic” predispunând într-o anumită măsură copilul(viitorul adult) la „piratarea” minții.

Cartea ataca un pic și subiectul transhumanismului, deși nu atât de aprofundat și concis cum o fac   alți   cercetatori/jurnaliști   independenți   care   studiază   mai   în   amănunt   scopul   eminamente transhumanist al Fiarei(aceasta slujește diavolului, de aici și scopul transhumanist, care de fapt nu este cu adevărat transhumanist așa cum este trompetat conceptul de către cei care îl promovează… nici posthumanist  cum  mai  vor  unii  să  îl  numească,  ci  pur  și  simplu,  țelul  final  al  Fiarei  este  unul  de distrugere  a  marii  majorități  a  oamenilor  și  de  subjugare(închinare)  totală  a  celorlalți  rămași  în  viață după  marile  schimbări  ce  vor  veni.  Diavolul  îl  urăste  pe  Om  care  este  încununarea  creației  Lui Dumnezeu.)

Mi-a plăcut foarte mult argumentarea autorului legată de inutilitatea „revoltelor violente”, dovedind prin trimiteri in istorie că majoritatea absolut covârșitoare a revoltelor, ce au adus schimbări dramatice  în  societate,  au  fost,  de  fapt,  rodul  piratării  totale  a  minții  maselor  prin  specularea slăbiciunilor acestora, succedată de folosirea acestor mase pentru crearea haosului, haos din care să răsară ordinea dorită de slugile Fiarei. Eternele „Ordo Ab Chao”, „Solve Et Coagula” și dialectica hegeliană au fost, sunt și vor rămâne instrumentele de bază ale „alchimiștilor” sociali din toate timpurile.

Soluțiile  propuse  de  autor  pentru  ieșirea  din  această  criză  identitară  în  care  ne  aflăm  sunt naționalismul  permacultural  si  suveranismul,  asupra cărora  nu  stăruie  (lăsându-le probabil  ca  subiect pentru alte lucrări).

Totodată, în ceea ce privește soluțiile pe care le creionează autorul sunt atinse conceptele de „re-informare”(foarte frumos expus) și de revoluție lentă prin (re!)introducerea ordinii și normalității în societățile  noastre  –  eliminarea  treptată  a  surselor  de  entropie  socială  prin  recunoașterea  acestora urmată de refuzul nostru de a participa la ele, toate fiind rodul acțiunilor subversive ale agenților elitei globaliste. Trebuie să speram că vom reuși – fără a fi pesimist, trebuie să subliniez că lucrarea lui Cerise a fost realizată, totuși, în altă epocă… ca să zic așa, și sub alte auspicii. Spune un faimos citat atribuit lui Lenin: „sunt decenii în care nimic nu se întâmplă, și sunt săptămâni în care se întâmplă decenii!”(in engleza – “There are decades where nothing happens; and there are weeks where decades happen.”). Nu-mi face plăcere să-l citez, dar este fix ceea ce trăim – deci să sperăm că mai e timp!

Îmi pare rău că autorul nu este credincios, sunt sigur că privirea informațiilor prezentate în carte prin lupa creștinismului ortodox ar fi adăugat o valoare și mai mare mesajului lucrării. La soluții, ar fi fost ideal dacă ar fi putut “vedea” autorul ce impact negativ extraordinar asupra mondializării(ca să folosesc termenul francofon) ar avea întoarcerea oamenilor la credința creștina autentică și la practica acesteia!

Cât privește raționamentul autorului dinspre finalul carții de a „echilibra” globalismul „rău” cu eurasianismul(globalismul „bun”) – recunosc că nu sunt încă familiarizat cu lucrările lui Dughin(știu ca le- ați recomandat și dvs. în trecut, una din ele fiind chiar în colet) – în schimb, “flerul” mă face să întrevăd înfiriparea unei dialectici hegeliene, a carei „sinteză” s-ar putea să fie exact ceea ce dorim să evităm.

Probabil mai sunt aspecte prezentate în carte care mi-au scăpat din grabă, poate cu ocazia unei recitiri  le  voi  vedea  altfel,  cine  știe?!  Vedeți  și  dvs.,  domnule  Iurie,  că  aceste  slugi  ale  Fiarei  fac  tot posibilul să ne țină ocupați cu supraviețuirea, ne hăituiesc cu tot felul de lockdown-uri, ordonanțe de urgentă, ordine de ministru, acte normative, legi „ilegale”, ne atacă copiii, în curând proprietățile … și câte și mai câte. Marea majoritate a oamenilor, chiar și dintre cei cu formare intelectuală, aproape că nu mai  au  timpul  necesar  parcurgerii  unei  carți.  Aceștia  se  ocupă  mai  nou  cu  procesele  de  anulare  a „contravențiilor” de a călători la orice oră sau de nepurtare a botniței din diverse materiale. Se ocupă și cu a păzi  dreptul la respirație al copiilor și la integritate corporală în fața iminentei vaccinări  ce va fi impusă  mai  întâi  în  școli, iar  mai  apoi  în  toate  aspectele vieții  cotidiene.  Astfel,  afirm  că  trăim  niște vremuri în care citirea unei cărți de la un cap la altul, pentru majoritatea oamenilor, poate fi o adevărată revoluție. Probabil încă un sens care poate fi dat acelei „re-informări” de care ne spune Cerise.

Revenind la opera autorului – pe lângă maniera extraordinar de organizată și de structurată a informațiilor prezentate în această carte(aș putea spune că este chiar o surpriză la prima vedere, cartea continând până și interviuri ale autorului, toate având, de fapt, o noimă și un scop in argumentare), vreau să subliniez un mare avantaj al acestei cărti – subiectul este în limba română, meritul traducătorului și al editorului, de altfel. Vă rog să nu vă simțiți jenat de laude, dar este mare lucru că există asemenea informații în limba română, iar efortul dvs. de a le pune la dispoziția cititorului român trebuie să fie recunoscut și apreciat.

Dar ca să nu mai lungesc prea mult acest mesaj, în definitiv, cartea este revelatoare, cu o traducere pe măsură, pe care o s-o recomand cu caldură și altor prieteni de-ai mei.

În încheiere, vă mulțumesc încă o dată pentru tot setul de cărți pe care mi le-ați trimis, iar dacă veți reuși  să vă faceți timp, după ce vă veți reface sanătatea, trimiteți-I, vă rog, urările mele de bine autorului(care am înțeles că vă este un bun prieten) și mulțumiri pentru multitudinea de surse pe care le-am găsit citate in lucrarea dânsului.

Vă urez sănătate și putere de muncă, atât intelectuală, cât și fizică! Dumnezeu să vă aibă in pază!