Ilie Șerbănescu: Falnicul economic la cheremul imperturbabilului demografic

09:00, 18 mai 2020 | Actual | 183 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

În înfruntarea istorică dintre economic și demografic, unde se va situa până la urmă episodul coronavirus?

În urmă cu nici 50 de ani, câțiva „pragmatici” ai celor cu atuul economic în mână, dar net dezavantajați demografic (lumea dezvoltată) înaintau către Clubul de la Roma (un fel de adunare de învățați de reputație internațională) un de-acum celebru raport numit „Limitele creșterii”, în care reclamau imperativ celor cu atu demografic (lumea subdezvoltată) să-și reducă sporul de populație pentru a se putea face față nevoilor de resurse la nivel mondial. Dincolo de „incorectitudinea politică” a cererii, după ce tu consumaseși resursele planetei,  problema era pusă eronat chiar din punct de vedere demografic. Savantul demograf francez Alfred Sauvy arătase deja în mod clar că evoluția populației urmează o curbă care se verifică în toate cazurile în timp și spațiu. Într-o primă fază a istoriei, nu există mari diferențe între rata natalității și rata mortalității, astfel încât sporul populației este slab. Din momentul în care se reușește stăpânirea marilor molime cunoscute de istorie, rata mortalității scade consistent, iar menținerea ratei natalității duce la un spor puternic de populație. Ulterior, intrarea în etapa industrializării schimbă radical lucrurile: rata mortalității continuă să scadă, sub efectele progreselor medicale și organizatorice din sistemele de sănătate, dar rata natalității pur și simplu se prăbușește. Din două motive: controlul calendarului personal reproductiv și implicarea femeii în circuitul industrial. Rata natalității mică duce, în ciuda scăderii ratei mortalității, la sporuri modeste sau mai ales negative de populație. Faptul este demonstrat fără nicio excepție în cazul tuturor țărilor intrate pe orbita dezvoltării. Toate aceste țări sunt confruntate cu scăderi de populație, care se mențin în pofida tuturor programelor economice adoptate, tot fără excepție, pentru stimularea nașterilor și sprijinirea mamei și copilului.

În vremea raportului menționat către Clubul de la Roma, peste 4/5 din omenire trăia în țări slab dezvoltate care erau de aceea în plină fază de creștere a populației. Ceea ce făcea ca populația mondială să pară a crește nestăvilit și superpericulos. Dar nu era nicidecum vorba de o creștere exponențială, de tip malthusianist. Populația mondială avea să crească, dar inevitabil urma să treacă la o plafonare și apoi chiar la o scădere pe măsura intrării pe orbita dezvoltării a mai multor țări.

Demografii anunțau încă din anii 70-80 ai secolului trecut că, de pildă, marea Chină, cea mai populată țară a lumii, va intra pe curba descendentă inexorabil în 40-50 de ani. Punctul de inflexiune al curbei a fost consemnat de altfel în 2019!
Fapt este că în anii 70, toată lumea dezvoltată avea deja un factor demografic deficitar. Și începea a se confrunta cu marea problemă a „îmbătrânirii populației”: o tot mai mare parte din populație este în vârstă, o tot mai mică parte din populație este tânără, o tot mai mică parte activă din populație trebuie să susțină o tot mai mare parte inactivă din populație! Și pentru că toate măsurile economice spre a contracara factorul demografic deficitar nu prea dădeau rezultate, s-a trecut la alt gen de măsuri. Poate cea mai concretă a fost acceptarea pe scară largă de imigranți ca cetățeni, ca lucrători sau chiar fără acte.

,,Asta a făcut masiv Marea Britanie cu aport din fostele colonii ale imperiului sau din țări ale Commonwealth-ului! Asta a făcut cea mai puternică țară a lumii, SUA, care a inventat și un mecanism de aducere sistematică de imigranți pe care îi mai și filtrează după necesități: „Loteria vizelor!”

Lovitura în domeniu care a lăsat lumea mască a venit însă din partea Uniunii Sovietice. În urma ratelor de natalitate net discrepante din diferitele părți ale fostului imperiu sovietic (discrepanțe decurgând din nivelurile de dezvoltare sau din confesiunile locale), rușii, care doreau șefia neechivocă, ajunseseră minoritari rău de tot în ansamblul sovietic și atunci conducătorii lor, împreună cu temutele servicii secrete sovietice, au montat, din motive demografice clare, o invenție de-a dreptul teribilă: au abandonat comunismul (mai ușor cu pianul pe scări că l-a învins capitalismul!) și au desființat imperiul, totul pentru a externaliza fosta centură sudică (toată musulmană), preponderentă ca populație și cu creșterea demografică de departe cea mai mare. Rușii au rămas supermajoritari într-o Rusie nouă, mai mică dar cu șansa de a rămâne Rusia, decât să se expună unei implozii din interior în orice moment. Și astăzi la Kremlin, desființarea Uniunii Sovietice este considerată oficial o catastrofă, dar pe culoare probabil artizanii ei și moștenitorii lor se felicită pentru eficiența previziunii, doar uitându-se la ce se întâmplă prin Orientul Mijlociu sau prin întreaga lume cu conflictele asimetrice care opun fundamentalismul islamic regimurilor de toate culorile, mai capitaliste sau mai puțin capitaliste.

Judecând după ceea ce a urmat, desființarea Uniunii Sovietice a deschis o cutie a Pandorei pentru măsurile adoptate în lume cu motivații demografice, chiar dacă acestea păreau a fi ghidonate de alte considerente.

Țările cu atu demografic, toate subdezvoltate sau abia pe primele trepte ale dezvoltării, s-au angrenat în lupte reciproce fără menajamente. Iar în fața noilor epidemii, le-au lăsat pe acestea să-și facă praștia, căci nu aveau nici mijloacele medicale și nici resursele economice de a proceda altfel. Fundamentalismul islamic și-a pus în operă jihadul sub diferite forme: mișcări de gherilă, războaie în toată regula, sacrificii umane, acțiuni teroriste sinucigașe, lovituri de tip kamikaze, toate în numele unor crezuri confesionale sau al răzbunării unor umilințe mai vechi sau mai noi, dar toate reprezentând un lux pe care nu și-l pot permite decât cei cu atu demografic, un fel de nu contează sacrificiul uman căci are balta pește! Un lux pe care țările cu factor demografic deficitar nu și-l pot permite, excluzându-l chiar mental și nu doar în practică!

Dimpotrivă, țările cu factor demografic deficitar, toate pe trepte mai ridicate ale dezvoltării, au căutat sistematic și continuu să obțină echilibrări pe bază de aport din afară. Toate țările dezvoltate, deși se plâng nevoie mare de imigrație, o practică la greu! Ba o mai lasă să se desfășoare și ilegal. În mod semnificativ, și țările care se declară ipocrit împotriva imigrației folosesc muncitori imigranți, pe care îi utilizează la muncile murdare sau repetitive. Sunt binecunoscute compensările de deficit demografic în Germania postbelică cu milioane de turci și în Germania zilelor noastre cu milioane de musulmani din țări ale Orientului Mijlociu.

Cea mai mare acțiune de echilibrare a factorului demografic deficitar rămâne cea a UE de la începutul anilor 2000 când un deficit de forță de muncă de peste 30 milioane persoane a fost stins  în numai 2-3 ani prin ridicarea obligativității vizelor pentru  cetățenii din Europa Centrală și de Est, repartizată în grija Europei Occidentale la reîmpărțirea postcomunistă a sferelor de influență. Acțiunea a trimis țările central și est europene într-o fără întoarcere poziționare de factor demografic deficitar, ceea ce le-a și asociat cu lumea occidentală dezvoltată în situarea pe aceleași aliniamente de strategie și tactică în fața marii confruntări cu coronavirusul. (continuarea săptămâna viitoare)

Sursa: https://romanialibera.ro

Navighează dupa cuvinte-cheie: