Universitatea Populara din Chişinău: 1918-1940

09:18, 19 decembrie 2018 | Cultura | 770 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Universitatea Populară, societate culturală, inaugurată la 18 febr. 1918, la Chişinău, din iniţiativa unui grup de intelectuali basarabeni: Pan Halippa, Ştefan Ciobanu, Ion Pelivan, Nicolae Alexandri etc, cu puţin timp înaintea Unirii. Şi-a încetat activitatea după 28 iunie 1940.

Grupul de iniţiativă în frunte cu Pan Halippa a fost format în cadrul redacţiei Cuvânt Moldovenesc. Tot acolo fondatorii şi-au ţinut primele şedinţe de lucru. Sediul instituţiei a fost în renumita Casă Eparhială. Cu ocazia inaugurării, preşedintele Universităţii Pan Halippa menţiona: „Universitatea Populară din Chişinău va fi o instituţie culturală pentru redeşteptatrea şi luminarea minţii norodului…”Universitatea urmărea cele mai nobile scopuri: promovarea valorilor culturale româneşti şi a cunoştinţelor din diferite domenii ale ştiinţei în rândurile populaţiei basarabene, care pe parcursul îndelungatei perioade de dominaţie ţaristă a fost văduvită de istoria şi cultura naţională. A devenit chiar din momentul deschiderii un adevărat centru de propagandă culturală, a contribuit enorm, pe parcursul celor 22 de ani, perioadă cât Basarabia a fost în componenţa României Mari, la ridicarea culturii poporului şi întărirea dragostei de Ţară şi de Neam. La crearea acestei instituţii a contribuit nemijlocit marele cărturar Onisifor Ghibu, dânduşi foarte bine seama că la acel moment Basarabia avea stringentă nevoie de un asemenea aşezământ cultural.

Documentele timpului menţionează faptul că la înfiinţarea Universităţii Populare din Chişinău, alături de basarabeni, şi-au adus contribuţia şi reprezentanţi de vază ai altor provincii româneşti, ai Ardealului, ai Bucovinei şi ai Regatului: Onisifor Ghibu, Gheorghe Murgoci, Romulus Cioflec, Teodor Porucic, Gheorghe Tofan, Ion Nistor etc.

Onisifor Ghibu şi-a adus contribuţia şi la fondarea bibliotecii Universităţii Populare din Chişinău. Către sfârşitul anului 1921 biblioteca avea deja 14470 de cărţi, dintre care 10870 volume în limba română, 3000 în limba rusă, 300 în franceză şi 300 în germană. De serviciile ei beneficiau fără nici o restricţie cele mai largi pături ale populaţiei. La completarea fondurilor bibliotecii au acordat un mare sprijin centrele ştiinţifice şi culturale din Ţară, în special Universitatea din Iaşi şi Academia Română.

Principala formă de activitate a Universităţii era organizarea de cursuri pentru masele largi. Pentru ţinerea lor erau invitaţi cunoscuţi oameni de ştiinţă şi cultură din România: Ştefan Ciobanu, Sergiu Cujbă, Vasile Harea, Iustin Frăţiman, Leon Boga, Ion Nistor, Titus Hotnog, Romulus Cioflec, Constantin Simionescu, Scarlat Panaitescu ş.a. Subiectele erau destul de variate: istorie, limbă, literatură, economie, teologie, drept, medicină, ştiinţe ale naturii etc. Pentru o mai bună comoditate ascultătorii erau împărţiţi în grupe ce activau în cadrul a trei secţii: 1) secţia literatură, menirea căreia era popularizarea culturii naţionale, a istoriei, limbii şi literaturii române; 2) secţia juridică, care-şi propunea drept scop popularizarea legislaţiei; 3) secţia de ştiinţe şi medicină, chemată să răspândească cunoştinţele despre natură şi ocrotirea sănătăţii. În primul an de activitate (1918) numărul ascultătorilor a fost atât de mare, încât a apărut necesitatea de a închiria noi spaţii pentru lecţii, precum şi a prelungi perioada de studii. În localul Universităţii, în fiecare duminică şi în zile de sărbătoare, se organizau diferite matinee şi şezători, interesul pentru care era la fel de mare ca şi pentru renumitele cursuri: Însemnătatea culturii naţionale, Poetul-martir Alexei Mateevici, Scriitorii basarabeni de astăzi, În memoria celor trei bărbaţi ai neamului: A. Mateevici, S. Murafa, A. Hodorogea, Din trecutul Basarabiei, Din istoria oraşului Chişinău, România pitorească ş. a. Universitatea a editat şi o revistă a sa Anuarul Universităţii Populare din Chişinău, care apărea sub îngrijirea lui I. Negrescu. Avea şi o formaţie corală condusă, o anumită perioadă de timp, de cunoscutul compozitor şi om de cultură Alexandru Cristea.

Universitatea Populară din Chişinău, la fel ca şi alte aşezăminte de cultură, a fost un focar de primă importanţă al vieţii spirituale în Basarabia interbelică. A contribuit nespus la luminarea maselor largi, la trezirea şi educarea oamenilor în spiritul dragostei faţă de Neam şi Patrie. Mulţi dintre ascultătorii ei şi-au continuat studiile în adevăratele universităţi de stat, devenind nu numai buni specialişti, dar şi patrioţi de excepţie.

Sursa: orasulmeuchisinau.wordpress.com

Navighează dupa cuvinte-cheie: ,