Confesiunile unui optimist creștin-31.05.2020. Starea de război ca normalitate

12:14, 31 mai 2020 | Actual | 242 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

  1. Războiul interior și cel exterior

Fraților și surorilor, așa cum știm, de când Du    mnezeu i-a izgonit din Rai pe protopărinții noștri Adam și Eva pentru păcatul săvârşit, omul se află într-o permanentă stare de război. Fiind înzestrat cu cel mai de preț dar divin, libertatea, deci libertatea de a opta între bine și rău, între virtute și păcat, omul este angajat în această stare de beligerană care durează până la sfârșitul vieții. Iar câmpul de luptă este întâi de toate sufletul fiecărui om. Acolo se consumă marile bătălii, acolo se călește eroul, martirul sau sfântul și tot acolo se încropește, se clocește trădătorul, dezertorul sau omul căzut.  Și nimeni nu se poate sustrage acestei stări de război spiritual și moral.

Dar starea de conflict permanent se desfășoară în toată amploarea ei și în relația dintre oameni, grupuri de oameni, comunități mai largi, popoare și civilizații. Întreaga istorie a omenirii este un șir nesfârșit de războaie. Acestea au general bărbați care s-au acoperit de glorie și de recunoștința urmașilor pentru vitejia și pentru spiritul lor de sacrifiu. Orice neam își constituie propria istorie din înșiruirea necontenită de figuri eroice care le-a marcat destinul și le-au croit profilul identitar. Iar popoarele îi venerează pe eroi, martiri și sfinți anume pentru faptul că aceștia au trăit și au murit pentru o cauză superioară: pentru Hristos, pentru Neam, pentru Aproapele. Și invers, memoria colectivă îi disprețuieşte pe cei care s-au pătat cu fapte nedemne, degradante, rușinoase.

Trecem peste faptul că societatea liberală sau societatea de piață de azi atrofiază în serie orice criteriu valoric superior, orice sistem de referință axat pe elevație spirituală, orice sentimentul onoarei și al răspunderii. Capitalismul, acest sistem al negustorilor care își urmăresc obținerea proriului beneficiu, anihilează caracterele puternice, șterge orice zvâcnire de flacără eroică în sufletele ofilite de egoism și goana după profit. Și doar momentele de criză majoră, ca cel pe care îl trăim azi, separă apele ca pe vremuri, ca în epocile de aur ale istoriei omenirii. Anume în astfel de momente de maximă tensiune, când asupra tuturora planează o primejdie de moarte, se manifestă adevăratele caractere. Ele se profilează cu o putere izbitoare pe fundalul unei apatii generalizate și a unei stări de orbire axiologică, ce transformă popopoarele în turme inconștiente, bune de sedus cu cântece de sirenă și de condus, fără a întâmpina o minimă rezistență, la abator.

  1. Pandemia COVID-19 ca război hibrid global și total

Ne aflăm de câteva luni de zile într-o stare de război generalizat, care a cuprins întreaga suprafață a planetei. Este vorba despre un război multidimensional, multiform, hibrid. Acesta nu se aseamănă prea mult cu războaile clasice, incusiv cu cele două războaie mondiale din secolul trecut. Iată căteva caracteristici ale acestei noi și atipice conflagrații mondiale:

  • Este vorba despre un război nedeclarat;
  • Nici un stat nu își asumă rolul de stat-agresor sau de inițiator al războiului;
  • Și totuși toate statele, fără excepție, sunt state-țintă, sunt asaltate de inamic;
  • Nici un stat nu reușește să-și asume roul de stat neutru, neutraliatea devenind o condiție imposibilă;
  • Agresorul nedeclarat, care își camuflează cu grijă inentitatea în spatele unor măști onorabile, este o entitate non-statală;
  • Camuflarea identității agresorului îi împiedică pe foarte mulți oameni să înțeleagă că lumea se află în stare de război;
  • Camuflarea identității agresorului împiedică organizarea unei riposte adecvate;
  • Principiul de aur al artei războiului ”Cunoaște-ți dușmanul” e practic inaplicabil;
  • Actorul non-statal colectiv, care a pornit războiul, are mai multe nume: globaliști, stăpânii banilor, corporatocrația, banksterii, plutocrația, iluminații, masoneria, sataniștii, demonocrația, luciferienii;
  • Partea agresată, care nu-și înțelege sau nu-și asumă roul de parte beligerantă a acestei conflagrații, este sortită înfrângerii din capul locului;
  • Drept parte agresată apar nu doar statele ca în războaiele clasice, ci și fiecare om, fiecare familie, fiecare popor, fiecare religie, fiecare civilizație;
  • Miza acestui război total e radical diferită de cele caracteristice epocilor anterioare;
  • Adevărata miză este: 1) asasinarea în masă, în proporiții genocidare fără precedent în istorie, a majorității oamenilor de pe glob; 2) înrobirea tuturor oamenilor de pe planetă rămași în viață prin instaurarea unei dictaturi globale digitale;
  • Acest război total este unul ireconciliabil la modul propriu;
  • Spre deosebire de epocile anterioare, războiul global de azi nu poate să se încheie cu un armistițiu sau cu un tratat de pace impus de către învingători părții învinse;
  • Agresorul nu intenționează să se mulțumească, așa cum se întâmpla de-a lungul istoriei, cu capitularea părții adverse;
  • Agresorul nu-i recunoaște părții agresate calitatea de inamic clasic, ultimul reprezentând o specie inferioară ce urmează a fi anihilată cu desăvârșire prin lichidare fizică, lipsirea de capacitatea de a raționa și înrobirea politico-tehnologică;
  • Guvernele statelor-fantomă, subordonate agresorului, se prezintă drept regimuri de ocupație pe propriul teritoriu, având toate însușirile unor forțe de represalii;
  • Dictaturile instaurate în fostele state naţionale îşi reprimă propriile populaţii cu ajutorul a trei categorii de trupe: 1) trupele mediatice care asigură bombardamentul informaţional, 2) trupele medicale sau „halatele albe ale morţii” şi 3) trupele militarizate – forţele poliţieneşti, armata, serviciile speciale. 
  1. Formele războiului hibrid în plină desfăşurare

Să enumerăm acum formele de manifestare sau sferele de acţiune ale acestui război total.

  • război religios, duhovnicesc sau spiritual

Secta demonică a iluminaţilor, pe care îi numim în mod curent globalişti, poartă un război împotriva Bisericii timp de sute de ani. Iar actuala pandemie a servit drept pretext pentru o ofensivă contra Bisericii fără precedent în istorie. Astfel, caracterul apostatic, luciferian, antihristic al globaliştilor a ieşit în evidenţă în mod flagrant.

  • război politico-juridic

Instituirea stării excepţionale sau de urgenţă în statele lumii a determinat suprimarea drepturilor politice şi ceteţeneşti şi instaurarea unei dictaturi globale, aceasta având trei nivele de coordonare a acţiunilor de război: 1) centrul de comandă globalist situat în SUA („Statul Profund”), 2) centrul de executare a planului – Organizaţia Mondială a Sănătăţii cu sediul la Geneva şi 3) celulele locale formate din administraţiile marionetă ale fostelor state suverane.

  • război economic

Impunerea regimului de pandemie, de arest la domiciu şi de blocaj total al activităţilor economice a provocat o prăbuşire uriaşă a economiei globale. Sectoare întregi au fost distruse iremediabil. Clasa medie a fost lichidată definitiv, iar şomajul va creşte până la proporţii astronomice. În aceste condiţii clica globalistă, stăpânii banilor îşi vor însuşi la preţuri derizorii toate bunurile şi afacerile ce aparţineau până la pandemie celor intraţi în faliment.

  • război biologic

Virusul numit COVID-19, cel mai probabil, este unul elaborat în laboratoarele morţii, controlate şi finanţate de către globaliştii bazaţi în SUA. Aşadar, este vorba despre utilizarea celei mai periculoase arme de distrugere în masă, arma biologică, împotriva întregii lumi.

  • război mediatic sau de presă

Mafia globalist-satanistă foloseşte mass-media pe care o controlează, recurgând la dezinformare ca armă de război, la manipularea opiniei publice internaţionale, la lansarea de ştiri false, precum și la exagerarea metodică a numărului celor infectaţi şi decedaţi din cauza coronavirusului.

  • război psihologic

Centrul de comandă al globaliştilor a utilizat OMS, administraţiile de stat corupte şi docile şi  presa aservită pentru a induce panică și frică, teroare psihologică şi tanatofobie, menite să inhibe definitiv capacitatea de discernământ și de rezistență a popoarelor. Procedeul de bază – ştirile alarmiste, anunţarea ritualică, de o manieră sinistră, prin gura unor oficiali de prim rang şi tirajarea acestor ştiri de mass-media, care anunţă zilnic numărul (falsificat şi exagerat pretutindeni în lume!) de infectaţi şi decedaţi. Ţinta finală a operațiunii este determinarea victimelor să accepte vaccinările obligatorii ca pe o salvare.

  • război tehnologic

Însăşi elaborarea viruşilor artificiali în condiţii de laborator este un element al războiului tehnologic. La fel şi elaborarea vaccinurilor constituie o activitate a tehno-ştiinţei care face parte din aceeaşi categorie. Nano-tehnologiile ce elaborează nano-cipuri ţin de acelaşi domeniu. Cripto-valuta care urmează să substituie în totalitate banii lichizi şi să fie inoculată în organismul uman e din aceeaşi serie. Crearea şi instalarea la scara întregii planete a tehnologiei de război 5G e şi ea parte a aceluiaşi set de acţiuni. Lansarea sateliţilor ce deservesc tehnologia 5 G e parte componentă a acestui plan. Inteligenţa artificială utilizată de sistemul computerizat global e o verigă din acelaşi lanţ.  Toate aceste elemente urmăresc instituirea unui control total asupra întregii populaţii a planetei în scopul instaurării unei dictaturi globale, creării unui Guvern Mondial şi a unei Noi Ordini Mondiale.

  1. Cum construim apărarea 
  • Prima măsură de luat este să facem ordine în sufletele noastre. Adică să luptăm pentru a câştiga bătălia din interiorul nostru. Armele sunt cunoscute: pocăinţa, revenirea în sânul Bisericii, rugăciunea, urmarea tuturor rânduielilor creştine, într-un cuvânt, încadrarea plenară şi activă în armata oştenilor lui Hristos. Altfel zis, să spunem un NU categoric analfabetismului religios, ignoranţei teologice, neştiinţei sprituale, nulităţii duhovniceşti. Fără a avea o busolă spirituală nu avem nici o şansă să ajungem la liman.
  • A doua măsură ţine de identificarea corectă a duşmanului. Fără însuşirea principiului clasic „Cunoaşte-ţi duşmanul” nu ai şanse de izbândă. E absolut necesar să cunoaştem atât duşmanul externcentrul de comandă al globaliştilor, cât şi pe cel intern –  adimnistraţia de stat aflată sub controlul duşmanului extern. Cea de-a doua unealtă a inamicului din afară este presa aservită acestuia, TOATE televiziunile şi întreaga presă dominantă. Să nu scăpăm din vedere nici trupele în halalte albe şi cele în uniformă. Tot la categoria neprieteni trebuie trecute şi partidele politice. În noile condiţii aceste structuri sunt total perimate, ele nu sunt conştiente de mizele majore ale acestui moment istoric crucial şi se reduc la lupte intestine pentru putere asemeni unor gândaci aflaţi într-un borcan.
  • A treia măsură ţine de recăpătarea unei optici corecte asupra realităţii. Pentru asta, cine vrea să fie liber în gândire, trebuie să renunţe odată şi pentru totdeauna la privitul televizorului. Televiziunea este închisoarea minţii. Tocmai de aceea vă îndemn de pe toatele reţele de socializare să vă asumaţi deviza: MĂ LEPĂD DE TELEVIZOR! REVIN LA HRISTOS! Anume aşa, ori cu televizorul, ori cu Hristos. Ori teleman, ori creştin. Şi una, şi alta nu se poate. E o iluzie, o capcană.
  • A patra măsură. Să ne înscriem cu toţii în armata de partizani de pe reţelele de socializare. Să dăm ripostă avalanşei nesfârşite de dezinformre şi de minciuni din presa dominantă prin crearea şi extinderea reţelei presei de alternativă. Urmăriţi doar canale de informare de alternativă, distribuiţi mereu informaţiile veridice, creaţi şi adăugaţi zilnic, pe toate reţelele de socializare, grupuri de prieteni, unde să plasaţi materialele noastre şi altele de acest fel. E o chestiune de supravieţuire a fiecăruia dintre noi, nu un joc de copii.
  • A cincea măsură. Călirea psihologică, cultivarea calităţilor de luptător, a răbdării ca virtute indispensabilă într-un război de durată. Un război presupune o stare de veghe permanentă. Ostaşul care aţipeşte fiind la datorie este lichidat. Depăşirea propriei condiţii de om comun, „ca toată lumea” şi asumarea condiţiei de voluntar activ şi neobosit al armatei lui Hristos – iată ce ni se mai cere de la cei care suntem hotărâţi să dăm bătălia decisivă. Un adevărat luptător nu se lasă descurajat nici de prostia majorităţii inerte, nici de batjocura neprietenilor, nici de ameninţările sau riscurile permanente. El preferă să înfunte moartea decât să-şi piardă libertatea. Nu avem nevoie de majorităţi. Nu ne pornim la alegeri. Acum e nevoie de o minoritate conştientă, bine organizată şi dinamică. Atât. Restul va veni de la sine.
  • A şasea măsură. Încrederea totală în victoria finală. Această încredere neclintită, fără nici o ezitare, plină de entuziasm neţărmurit şi de dragoste pentru semeni este însăşi chezăşia biruinţei. Nu suntem singuri. Vă mai amintiţi cum cântăm noi, ortodocşii? „Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu”. Mai ţineţi minte cum îi încurajează Mântuitorul Hristos pe ucenicii Săi? „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (Ioan, 16:33). Şi dacă ne asumăm condiţia de creştini, atunci suntem şi noi ucenicii Lui şi deci să îndrăznim! 
  • A şaptea măsură. Pilda înaintaşilor. Nu suntem singuri, nici puţini. Suntem doar o verigă în nesfârşitul lanț de luptători pentru dreptate de-a lungul istoriei. Oare asta nu ne încurajează şi nu ne face să depăşim propriile limite?

Post scriptum.

Acum vreo nouă ani ajunsesem pe o insulă din arhipelagul Hawaii, undeva în mijlocul oceanului Pacific,  la Istitutul Haggai de liderism creştin. Eram vreo cincizeci de bărbaţi din cam treizeci de ţări. O lună de zile au durat acele cursuri. Reuşisem să ne cunoaştem bine între noi. Şi iată că într-o seară stăteam de vorbă cu un grup de cursanţi. Iar unul mai tinerel decât mine,  aflând că am făcut preţ de câteva decenii politică, mă întreabă: „Iurie, se zvoneşte că pe la voi e cam periculos să te ocupi de politică? Ţine nu ţi-e frică?”. I-am răspuns în doi peri: „Nu, ni mi-e frică. Dar ştii de ce? Pentru că am crucea la gât şi câte un pistol pentru fiecare mână”. Băieţii din jur au râs cu poftă. Glumeam, desigur. Deşi era perfect adevărat. Avem şi cruce la gât, şi două pistoale, cu tot cu dreptul de portarmă pentru fiecare unitate. Aşa, pentru orice eventualitate.

Personal cred, fraţilor, că un bun creştin trebuie să i se opună răului cu rugăciune şu cu smerenie. Dar până la un timp. De la un moment dat pasivitatea e soră cu ticăloşia, cu evadarea, cu renunţarea la propriul crez. Un creştin i se opune iniţial agresorului cu blândeţe, dar dacă acesta năvăleşte peste el, atunci creştinul se apără cu ce i se nimereşte sub mână. Anume asta şi este legitima apărare. Nici mai mult, dar nici mai puţin.

Pe curând.

Iurie Roşca