Confesiunile unui optimist creștin. 23.02.2021
Mitul încălziri globale și mizele acestuia

16:33, 23 februarie 2021 | Actual | 97 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Confesiunile unui optimist creștin. 23.02.2021

Mitul încălzirii globale și mizele acestuia

Revin la un subiect pe care l-am mai vizat în treacăt și care merită să fie dezghiocat mai cu migală. Este vorba despre ceea ce autorii occidentali nesubordonați discursului dominant definesc prin ”climatism”. Redau aici o definiție preluată de pe un site pe care o găsesc extrem de reușită. ”Climatismul este credința în faptul că încălzirea globală și efectele sale apocaliptice ar fi antropogenice (deci generate de activitatea umană), și asta fără a se recurge la gândirea rațională sau la examinarea completă a dovezilor științifice. Este vorba despre un fenoment care face parte din ceea ce a fost numit noul trend al eco-religiei din societatea occidentală, unde știința este ignorată, dar cuvintele științifice sunt folosite cu titlu de acoperire ca parte a unui sistem de credințe. Chimistul James Lovelock, faimosul ”guru verde”, deci apostol al ecologismului, susținea în acest sens că la ora actuală religia verde vine să substituie religia creștină”. (Vezi și

http://appinsys.com/globalwarming/EcoReligion.htm).

 

Pentru a ne descurca mai bine asupra acestui fenomen și asupra scopurilor urmărite de către promotorii cultului efectului de seră provocat de om vom recurge la un articol al celebrului autor american stabilit în Germania Frederick William Engdahl ”Marea conspirație criminală zero carbon”, publicat acum câteva zile. Îi îndemn în treacăt pe toți cei care cunosc engleza să procure fără întârziere cărțile dlui F. William Engdahl și să-i urmărească articolele și materialele video pe internet. Îi mulțumesc dlui Petru Romoșan pentru trimitetrea pe care o face la acest articol într-un recent text al domniei sale, intitulat ”Pandemie sau plandemie?” pe care l-am publicat pe www.flux.md. Asta m-a determinat și pe mine să nu trec peste acest material.

Iurie Roșca

 

Marea conspirație criminală zero carbon[1]

Globalistul Forum Economic Mondial de la Davos proclamă necesitatea de a atinge ținta planetară de ”zero carbon net” până în 2050. Asta li se pare multora ceva dintr-un viitor foarte îndepărtat și este ignorat la scară largă. Cu toate acestea, transformările în curs de desfășurare, ce se petrec din Germania și până în Statele Unite, ca și în nenumărate alte economii, pregătesc scena pentru crearea a ceea ce în anii 1970 a fost numit Noua Ordine Economică Internațională. De fapt este vorba despre un plan ce proiectează un corporatism tehnologic totalitar la scară global, unul care promite un șomaj uriaș, dezindustrializare și colaps economic provcate cu premeditare. În acest sens vă propun să luați în considerare o serie de informații.

La ora actuală Forumul Economic Mondial al lui Klaus Schwab promovează tema lui preferată, ”marea resetare” a economiei globale. Cheia pentru toate acestea este înțelegerea a ceea ce au în vedere globaliștii prin „zero carbon net până în 2050”. Uniunea Europeană este prima în această cursă, având  un plan îndrăzneț de a deveni primul continent din lume „neutru în emisia de carbon” (carbon neutral în orginal – n. trad) până în 2050 și de a-și reduce emisiile de CO2 cu cel puțin 55% până în 2030.

Într-o postare din august 2020 pe blogul său, țarul global al vaccinurilor, Bill Gates, a scris despre viitoarea criză climatică următoarele: ”Oricât de îngrozitoare este această pandemie, schimbările climatice ar putea fi și mai grave… Scăderea relativ mică a emisiilor din acest an arată un lucru clar: nu putem ajunge la zero emisii pur și simplu – sau chiar în cea mai mare parte – prin reducerea călătoriilor cu avionul sau cu automobilul”.

Deținând un cvasi-monopol asupra mainstream media ca și asupra social media, lobby-ul încălzirii globale a fost în stare să conducă majoritatea lumii înspre asumarea faptului că cel mai bun lucru pentru omenire este eliminarea hidrocarburilor, inclusiv a petrolului, a gazelor naturale, a cărbunelui și chiar a energiei electrice produse de industria atomică ”liberă de carbon” până în 2050, precum și evitarea creșterii temperaturii medii mondiale cu 1,5-2 grade Celsius. Asta ar fi singura problemă. Însă de fapt asta acoperă o agendă criminală secretă.

 

Originile ”încălzirii globale”

Multă lume a uitat teza științifică initială, care a fost avansată  pentru a justifica o schimbare radicală a surselor noastre de energie. Nu a fost cea cu „schimbarea climei”.  Clima Pământului se schimbă constant, aceasta fiind corelată cu modificările erupţiilor solare sau ale ciclurilor solare care influenţează clima. Pe la sfârșitul mileniului, pe măsură ce ciclul anterior de încălzire determinat de Soare nu mai era evident, Al Gore și alții au deturnat narațiunea printr-o înşelătorie lingvistică, sărind de la  „Încălzărea Globală” la  „Schimbările Climatice”. Iar în momentul de faţă povestea cu inducerea fricii a devenit atât de absurdă, încât orice eveniment meteorologic mai ciudat este tratat drept „criză climatică”. Şi orice uragan sau furtună de iarnă este dată drept dovadă că zeii climei ne pedepsesc pe păcătoşii de noi pentru emiterea de CO2.

Dar să vedem totuşi despre ce este vorba. Întregul motiv al tranziției la surse de energie alternative, cum ar fi cea solara sau eoliană, și abandonarea surselor de energie de carbon, este afirmația lor precum că CO2 este un gaz cu efect de seră care, cumva, urcă în atmosferă, unde formează o pătură ce se presupune că încălzește Pământul, şi asta ar constitui, după ei, încălzirea globală. Potrivit Agenției pentru Protecția Mediului din SUA, emisiile de gaze cu efect de seră provin în principal din CO2. De aici accentul pe care îl pun aceştia pe „urmele lăsate de carbon”.

Însă ceea ce nu se spune aproape niciodată este faptul că CO2 nu se poate ridica în atmosferă din instalațiile de evacuare ale mașinilor sau din cărbune, sau din alte surse create de om. Dioxidul de carbon nu este carbon sau funingine. Este un gaz invizibil, inodor, esențial pentru producerea fotosintezei și pentru toate formele de viață de pe pământ, inclusiv pentru noi, oamenii. CO2 are o greutate moleculară de puțin peste 44, în timp ce aerul (în principal oxigen și azot) are o greutate moleculară de doar 29. Greutatea specifică a CO2 este de aproximativ 1,5 ori mai mare decât aerul. Acest lucru ar sugera că gazele de eșapament CO2, provenite de la vehicule sau centrale electrice, nu se ridică în atmosferă la aproximativ 12 mile sau mai mult deasupra pământului pentru a forma temutul efect de seră.

 

Maurice Strong

Pentru a înţelege esenţa acțiunilor criminale ce se desfășoară astăzi în jurul lui Gates, Schwab și a susținătorilor unei presupuse economii mondiale „durabile”, trebuie să ne întoarcem în anul 1968, când David Rockefeller și prietenii săi au creat o mișcare în jurul ideii ce pretindea precum că anume consumul uman și creșterea populației ar fi principalele probleme. Rockefeller, a cărui bogăție se baza pe petrol, a creat neomalthusianul Club de la Roma la vila sa din Bellagio, Italia. Primul lor proiect a constat în finanţarea unui studiu realizat la Massachusetts Institute of Technology (MIT), numit “Limitele creşterii” în 1972.

La începutul anilor 1970 un organizator cheie al agendei lui Rockefeller de „creștere zero” a fost vechiul său prieten, un petrolist canadian pe nume Maurice Strong, de asemenea membru al Clubului de la Roma. În 1971, Strong a fost numit subsecretar al Organizației Națiunilor Unite și secretar general al conferinței Ziua Pământului de la Stockholm din iunie 1972. Acesta a fost, de asemenea, administrator al Fundației Rockefeller. Maurice Strong a fost un propagator esențial al teoriei nefondate științific precum că emisiile provocate de om, cele care provid de la vehiculele de transport, centralele de cărbune și agricultură, ar  determina o creștere substanţială și accelerată a temperaturii globale, care ar amenința civilizația – așa-numita încălzire globală. Anume el a inventat termenul elastic de „dezvoltare durabilă”[2].

În calitate de președinte al Conferinței ONU de la Stockholm,  Ziua Pământului,  din 1972, Strong a promovat reducerea populației și scăderea nivelului de trai din întreaga lume pentru „salvarea mediului”. La distanţa de câţiva ani acelaşi Strong a declarat: „Oare nu este singura speranță pentru planetă faptul că civilizațiile industrializate se prăbușesc? Oare
nu este responsabilitatea noastră să realizăm asta?

Anume aceasta este agenda cunoscută astăzi ca “marea resetare” sau Agenda ONU 2030.
Strong a fost cel care a creat Grupul Interguvernamental al ONU privind Schimbările Climatice, un organism politic ce promovează afirmația nedovedită, potrivit căreia emisiile de CO2 provocate de om ar fi pe punctul de a împinge lumea spre o catastrofă ecologică ireversibilă.

Cofondatorul Clublui de la Roma, Dr. Alexander King, a recunoscut frauda esențială a agendei lor de mediu câțiva ani mai târziu în cartea sa ”Prima revoluție globală”. El scrie astfel:

În căutarea unui nou dușman care să ne unească, am venit cu ideea că poluarea, amenințarea încălzirii globale, lipsa apei, foametea și altele asemenea s-ar potrivi cu factura (adică cu ceaa ce ni se cere să plastografiem – n. trad) … Toate aceste pericole sunt cauzate de intervenția umană şi doar prin schimbarea atitudinii și a comportamentului pot fi depășite.  Adevăratul dușman este deci umanitatea însăși”.

King a recunoscut că „amenințarea încălzirii globale” a fost doar o stratagemă menită să justifice un atac asupra „umanității însăși”. Aceasta este lansată acum  prin intermediul trucurilor numite  Marea Restetare şi Zero Carbon.

 

Dezastrul energiei de alternativă

În 2011, acționând la sfatul lui Joachim Schnellnhuber de la Institutul pentru Cercetările asupra Impactului Climatic din Potsdam, Angela Merkel și guvernul german au impus o interdicție totală asupra energiei nucleare până în 2022 ca parte a strategiei guvernamentale numite Energiewende sau Turnura Energetică, ce s-ar baza pe energia solară și eoliană și alte „surse regenerabile”. Scopul a fost de a face din Germania prima națiune industrială care să fie „neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon”.

Această strategie s-a dovedit a fi o adevărată catastrofă economică. Trecând de la faza de a avea una dintre cele mai stabile din lume rețele de producere a electricității la un preț redus, ce se bucura de o maximă încredere, Germania a devenit astăzi cel mai scump furnizor de energie electrică din lume. Potrivit asociației germane din industria energetică BDEW, cel târziu până în 2023, când se va închide ultima centrală nucleară, Germania se va confrunta cu deficiențe de energie electrică. În același timp, cărbunele, cea mai mare sursă de energie electrică, este eliminat treptat pentru a se ajunge la zero carbon net. Industriile tradiționale cu consum intensiv de energie, precum oțelul, producția de sticlă, produsele chimice de bază, fabricarea hârtiei și a cimentului, se confruntă cu costuri și stopări crescânde sau cu delocalizarea și pierderea a milioane de locuri de muncă calificate. În momentul de față energia eoliană și energia solară sunt atât de ineficiente, încât costă de aproximativ șapte până la nouă ori mai mult decât gazul.

Germania are parte de foarte puțin soare în comparație cu țările tropicale, astfel încât vântul este văzut ca sursa principală de energie verde. Însă este nevoie de o imensă cantitate de beton și aluminiu necesare pentru a produce ferme solare sau eoliene. Iar pentru a produce aceste materiale este nevoie de energie ieftină:  gaz, cărbune sau energie atomică. Pe măsură ce acestea sunt eliminate treptat, costul devine prohibitiv, chiar și fără „taxe pe carbon” adăugate.

Astăzi Germania deja dispune de circa 30 000 de turbine eoliene, mai mult decât în orice ţară din UE. Giganticele turbine eoliene generează grave probleme pentru locuitorii din apropierea acestor structuri uriașe, provocând zgomot sau pericole pentru sănătate, cauzate de infrasunete, mai întâmpinând şi disfuncţii pe motivul deteriorării vremii şi din cauza păsărilor. Până în 2025, aproximativ 25% din morile de vânt germane existente vor trebui înlocuite, iar eliminarea deșeurilor constituie o problemă colosală. În plus, companiile sunt date în judecată pe măsură ce cetățenii își dau seama ce dezastru sunt acestea. Pentru a atinge țintele stabilite până în 2030, Deutsche Bank a recunoscut recent că statul va trebui să instaureze o „dictatură ecologică”.

În același timp, presiunea germană de a pune capăt transportului bazat pe benzină sau motorină până în 2035 în favoarea vehiculelor electrice este pe cale de a distruge cea mai mare și mai profitabilă industrie din Germania, sectorul auto, și să lichideze milioane de locuri de muncă. Vehiculele alimentate cu baterii ce conţin litiu şi ion au o „amprentă de carbon” totală atunci când sunt incluse efectele exploatării miniere a litiului și a producției tuturor pieselor necesare, ceea ce este mai rău decât autovehiculele bazate pe diesel. Iar cantitatea suplimentară de energie electrică, necesară pentru o Germania,  cu zero emisii de carbon până în 2050, ar fi mult mai mare decât astăzi, întrucât milioanele de încărcătoare de baterii vor avea nevoie de o rețea electrică ce ar dispune de energie fiabilă.  În momentul de faţă Germania și UE încep să impună noi „taxe pe carbon”, care ar fi menite să finanțeze tranziția la zero carbon. Aceste taxte vor face curentul electric şi energia şi mai scumpe, asigurând prăbușirea mai rapidă a industriei germane.

 

Depopularea

Potrivit celor care promovează agenda zero carbon, ceea ce își doresc aceștia este exact asta: dezindustrializarea celor mai avansate economii, o strategie calculată de zeci de ani, așa cum a afirmat Maurice Strong, pentru a provoca prăbușirea civilizațiilor industrializate.

A împinge actuala economie industrială mondială înapoi la  distopia arderii de lemne și la moara de vânt, în care întreruperile devin o normă, așa cum se întâmplă acum în California, anume asta constituie partea esențială a transformării numite Marea Resetare sub egida Agendei 2030: Pactul Mondial al ONU pentru Dezvoltarea Durabilă.

Consilierul pentru schimbări climatice al dnei Merkel, Joachim Schnellnhuber, un ateu, a prezentat în 2015 radicala agendă verde a Papei Francisc, o scrisoarea enciclică, Laudato Si, în calitatea lui de persoană desemnată de Francisc la Academia de Științe Pontificală. Tot el este cel care consultă și UE în chestiunea agendei verzi.

Într-un interviu acordat în 2015, Schnellnhuber a declarat că la ora actuală „știința” a stabilit că numărul maxim al unei populații umane „durabile” este cu circa șase miliarde de persoane mai puțin[3]:

Ca să mă exprim într-u mod cinic, este un triumf pentru știință, deoarece în cele din urmă am stabilizat ceva – și anume estimările pentru capacitatea de încărcare[4] a planetei, și anume sub un miliard de oameni.[5]

Iar pentru a realiza așa ceva, lumea industrializată trebuie demontată. Christiana Figueres, o colaboratoare a agendei Forumului Economic Mondial și fost secretar executiv al Convenției-Cadru a ONU privind Schimbările Climatice, a dezvăluit adevăratul obiectiv al agendei ONU cu privire la climă într-o conferință de presă din Bruxelles din februarie 2015, unde a declarat următoarele: „Este pentru prima dată în istoria omenirii când ne punem sarcina de a schimba intenționat modelul de dezvoltare economică ce a domnit de la Revoluția Industrială”.

Remarcile făcute de dna Figueres în 2015 sunt repetate astăzi de către președintele francez Macron la „Agenda Davos” a Forumului Economic Mondial din ianuarie 2021, în cadrul căreia acesta a afirmat că ”în curcumstanțețe existente la ora actuală modelul capitalist și economia deschisă nu  mai sunt fezabile”. Macron, un fost bancher al magnatului Rothschild, a pretins că ”singura cale de a ieși din această epidemie este de a crea o economie ce ar fi mai concentrată asupra eliminării decalajului dintre bogați și săraci[6]. Merkel, Macron, Gates, Schwab și alți prieteni vor să facă acest lucru prin reducerea nivelului de trai din Germania și din cadrul țărilor membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică la nivelurile Etiopiei sau Sudanului. Anume în asta constă distopia lor numită ”zero carbon”. Limitarea drastică a călătoriilor cu avionul, a călătoriile cu automobilul, a circulației oamenilor, închiderea industriei „poluante”, și toate acestea pentru a reduce emisiile de CO2. În acest context cum să nu te minunezi de faptul cât de bine pică povestea coronavirusului care, iată, aranjează decorul necesar pentru Marea Resetare și Agenda ONU 2030,  cunoscută ca ”zero carbon net”.

Traducere de Iurie Roșca

 

sursa: http://williamengdahl.com/englishNEO5Feb2021.php

[1] Sublinierile și notele de subsol ne aparțin – n. trad.

[2] De altfel, dl Călin Georgescu, discursul căruia este perfect valabil şi chiar cumva singular în spaţiul românesc, are în acest context câteva restanţe neonorate. El evită să menţioneze faptul că Clubul de la Roma, de la care se revendică,  este oficina globaliştilor din clanul Rockefeller. Dar şi să spună adevărul despre scopurile reale, nu cele afişate, ale acestei ramificaţii a unor forţe malefice profund inumane şi anticreştine. Dânsului îi place să se declare cu seninătate „expert în dezvoltarea durabilă”, probabil mizând pe ignoranţa publicului, ca şi a gazetarilor care îl invervievează. El ocoleşte să răspundă şi la întrebarea dacă e sau nu mason. Rămâne de văzut dacă e vorba despre o prudenţă a unui insider pocăit, care evită o eventuală vendetta din partea colegilor, sau de un infiltrat în zona naţionaliştilor.

[3] Adică șase miliarde din totalul de circa șapte ar trebui lichidate fizic! Totul e spus pe față la cel mai înalt nivel, ni se pregătește un genocid planetar, doar că foarte puțini realizează asta și de aceea nu se opun.

[4] Deci numărul de oameni optim care ar trebuie să trăiască pe Pământ păstrându-se echilibrul ecologic.

[5] Inițiatorii reducerii drastice a populației planetei ar trebui să manifeste consecvență și să înceapă cu ei înșiși curățarea planetei de surplusul de populație, trăgându-și câte un glonț în cap sau făcându-și câte un vaccin cu efect letal preparat în laboratoarele lui Bill Gates. Ori moartea e doar pentru noi, muritorii de rând, globaliștii pregătindu-se pentru o eternă tinerețe fără bătrâneție și viață fără de moarte cu ajutorul tehnicilor transumaniste?

[6] Nobilă intenție, dar ca să le dăm crezare, acești apostoli ai dezvoltării durabile ar trebui să înceapă lichidarea discrepanței dintre bogați și săraci prin împărțirea propriilor averi nevoiașilor.