Calistrat M. Atudorei: România între integrarea globalistă și parteneriatul multipolar (VIDEO)

09:52, 11 noiembrie 2019 | Actual | 172 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Forul de la Chișinău III, 

20-21 septembrie 2019 

Calistrat M. Atudorei, cercetător specializat în domeniul filosofiei și științelor sociale, România

Situația României înainte de 1989 și azi

România este o țară fostă comunistă în prezent aflată, de aproximativ 15 ani, în integrarea euro-atlantică. Pentru a reda situația în care se găsește România astăzi aș dori să fac mai întâi un scurt bilanț comparativ între starea prezentă și cea dinainte de așa-zisa „Revoluție”, care ne-a adus liberalizarea, privatizarea, progresismul și înscrierea generală pe linia globalizării. În esență, cred că putem spune că în acești 30 de ani am trecut de la stadiul opresiunii comuniste — dar în care măcar mai eram stăpâni pe resursele și economia țării — la un trist statut de colonie în care acum aproape că nu mai avem nici suveranitate, nici industrie, nici proprietate pe resurse, nici cultură națională.

Să intrăm în câteva detalii. Cu privire la situația economică a României dinainte de 1989, în prezent ni se spune că nu există date oficiale pentru că totul în comunism era o minciună și ca urmare datele vehiculate de guvernul Ceaușescu erau exagerate, politizate. Și că deși aceste date urmăreau să redea „măreția” comunismului și a „conducătorului mult iubit” al poporului, în realitate sistemul economic ar fi fost defectuos, ineficient. Propaganda megalomanică era absolut reală, totuși ideea că nu ar exista date și că sistemul era disfuncțional se pare că a devenit una dintre noile forme de manipulare a poporului.

În primul rând să nu uităm că România a fost una dintre extrem de puținele țări din lume care în primăvara lui 1989 a reușit să își plătească integral datoriile către FMI (21 miliarde de dolari). Apoi, toți cei care am prins acele vremuri știm, de exemplu, că în fiecare oraș cât de cât măricel exista cel puțin o întreprindere mare, cu sute sau mii de angajați. Per ansamblu, în țară erau aproximativ 1 200 de mari uzine și întreprinderi, care aveau o masivă producție pe foarte multe direcții: utilaje, mașini, industrie extractivă, confecții, industrie alimentară… și foarte mult din producție mergea la export. În conformitate cu declarațiile apărute în presă ale unui fost ministru secretar de stat și ulterior director la Institutul de Economie al Academiei Române, Constantin Ciutacu, România era în anii ʼ80 între primele 10 ţări din Europa ca putere industrială, cu cea mai rapidă creştere economică. [1]

În prezent corporaţiile transnaţionale au ajuns să controleze mai mult de 90% din capitalul utilizat în economia ţării [2] și conform unui raport relativ recent, dat publicității de un senator, mai mult de jumătate dintre companiile multinaționale care ne exploatează resursele de 20 de ani nu au plătit niciun leu din redevențele pe care trebuiau să le achite în  conformitate cu angajamentele contractuale. [3]

România este astăzi a doua din coada celor mai sărace țări din Uniunea Europeană [4], cu cea mai mare rată anuală a inflaţiei din UE. [5] 

Ca urmare, din România au emigrat în ultimii 10 ani mai mult de patru milioane de cetățeni din populația activă, dintre cei mai bine pregătiți, ceea ce reprezintă peste 20% din populația țării. Aceasta ne clasează pe locul 5 în topul populațiilor emigrante de pe mapamond, cu mult mai mulți decât din țările vecine. [6]  

Relația România-Moldova

Vedem, așadar, care au fost „beneficiile” integrării noastre în structurile euro-atlantice și că, oricât ar fi criticat regimul comunist, astăzi stăm mult mai rău decât atunci. Pe acest fundal trebuie semnalată direcția tratativelor care se poartă pentru a se realiza o apropiere „europeană” dintre România și Republica Moldova. Consider că sunt două țări surori, de aceleași neam, sânge și limbă, care au fost și aș zice că în esență sunt în continuare unite la nivel de suflet, de conștiință. Doar vicisitudinile istorice și interesele marilor puteri au pus în 1940 o linie de demarcație artificială între noi. Dar în condițiile în care România este deja ocupată de imperiul globalist, este destul de transparent faptul că în acest moment euro-atlanticii sprijină această re-apropiere dintre noi mai degrabă ca un mijloc de a pătrunde și mai adânc spre Rusia, care este adevărata lor țintă.

Ce reprezintă Rusia în acest moment

Rusia deranjează imperiul globalist pentru că se opune eficient planurilor acestuia. Alături de China, Federația Rusă configurează câte un pol de putere diferit de ordinea unipolară hegemonică pe care o doresc Statele Unite și cei сare de fapt conduc America. Observăm că globaliștii nici măcar nu se mai feresc să își ascundă acest scop de obținere a supremației. Rusia este în prezent principalul pol al creștinătății în lume, al conservării valorilor și tradițiile morale și spirituale creștine, care au stat cândva la baza culturii întregii Europe. Aceste valori creștine au ajuns însă acum aproape complet dez-rădăcinate în Occident prin asaltul așa-ziselor „norme progresiste” și „corecte politic”.

Din punct de vedere militar, este important să observăm că Federația Rusă a blocat expansiunea imperialistă americană începută după anul 2001. Zădărnicire răsturnării puterii în Siria, care s-a produs în 2017-2018, a constituit o cotitură radicală. Această țară urma să aibă acceeași soartă cu precedentele schimbări de regim forțate în Irak, Libia și alte țări din Orientul Mijlociu, care erau demult pe lista țărilor pe care Statele Unite stabiliseră să le controleze. În toate aceste țări NATO, sub conducerea SUA, a atacat cu pretextul „intervențiilor umanitare” și nu a adus decât dezastrul pe toate planurile, ca preț pentru dominația americană. Tot prin intervenția decisivă a Rusiei, secondată de China, a fost blocată lovitura de stat din Venezuela de la începutul acestui an, prin care se urmărea impunerea complet ilegală a unui așa-zis nou „președinte”, de fapt o păpușă a CIA. Federația Rusă reprezintă în continuare un factor esențial de menținere a păcii în Orientul Mijlociu, în condițiile în care coaliția atlantistă condusă de SUA vizează insistent să atace Iranul.

Poziția delicată în care se află țările din zona-tampon între Rusia și zona euro-atlantistă

Dat fiind acest context internațional tensionat, consider că este necesar să subliniez că atât România, cât și Moldova, la fel ca toate țările aflate în zona ce unește Marea Neagră cu Marea Baltică ar fi bine să aleagă cu atenție cu cine se aliază. Decizia este cu atât mai importantă, cu cât teoriile geopolitice arată că respectivele state sunt esențiale pentru controlul Eurasiei, a zonei continentale pricipale a lumii (Heartland). Aceste țări au o poziție cheie în zona de confruntare dintre cele două mari alianțe (atlantistă și continentală) și tocmai de aceea este greu să credem că țările din această zonă pot aborda cu succes o poziție de neutralitate și independență.

Un alt lucru important care trebuie subliniat este că, în opinia mea,  Rusia de azi nu mai este URSS-ul de ieri. În acest sens este revelator să ne uităm la fapte, nu la propagandă. Cei care urmăresc discreditatrea Rusiei caută să suprapună realitățile de astăzi cu vechile practici ale URSS, dar diferența este evidentă pentru orice analist obiectiv din punct de vedere militar, politic, ideologic sau economic. În același timp, SUA, care conduce alianța euro-atlantică, este portretizată de susținătorii săi ca un garant al democrației și libertății lumii. Dar este suficient să ne uităm comparativ la acțiunile din ultimii 20 de ani întreprinse pe de o parte de Federația Rusă și de cealaltă parte de Statele Unite și NATO. Alianța NATO/SUA a atacat un șir tot mai mare de țări chiar și după Războiul Rece, fapt care a condus, așa cum am mai punctat, la sute de mii de morți și la haos în respectivele regiuni.

Modul în care acționează Globalismul

Pe baza observațiilor realizate în timp se poate contura succint modul în care acționează Globalismul pentru a acapara puterea, dominația asupra țărilor lumii. Pe plan economic a fost creat sistemul petro-dolar, care avantajează mereu valuta americană, ca monedă de referință globală. Sistemul băncilor naționale este centralizat, aflat sub controlul unui cartel trans-național Occidental. Statele sunt încurajate să facă împrumuturi și să se îndatoreze, iar datoriile cresc apoi exponențial. Odată cu creșterea datoriilor, vine și cedarea suveranității și a resurselor naturale. Statele care tind să iasă din sistem sunt supuse unor sancțiuni economice care le afectează dur tocmai prin faptul că pârghiile fundamentale ale sistemului sunt controlate de elita globalistă. Până de curând nu prea exista alternativă. Dar situația s-a mai modificat de când tot mai multe state au început să înțeleagă că singura ieșire de sub monopolul globalist este alianța cu alte state în vederea accederii la o ordine multipolară. În acest sens este de remarcat că a început deja un proces ferm de „de-dolarizare”.

Pe plan militar și paramilitar, am văzut cum se acționează în cazul așa-numitelor „state-rebele”: prin susținerea, finanțarea și chiar organizarea unor „proteste ale opoziției”, declanșarea unor „кevoluții” mai mult sau mai puțin „colorate”, care duc în cele din urmă la schimbările de regim. Iar dacă aceste metode nu sunt suficiente, se invocă necesitatea unei ”intervenții umanitare” și intră în acțiune NATO, condusă de SUA.

Pe plan social și ideologic, au fost slăbite structurile de susținere ale societății, ierarhiile, clasele sociale: clasa intelectualilor liberi și clerul, apoi clasa micilor comercianți independenți și în general toată clasa mijlocie. Globalismul divide societatea în „elita” celor foarte puțini, super-bogați care dețin puterea, iar de cealaltă parte este marea masă ținută în ignoranță, sărăcie și manipulată să voteze după cum i se sugerează cu abilitate de către mass-media aproape în totalitate aservită Elitei. Democrația a devenit un instrument al nivelării și de-structurării (atomizării) societății sub  motivația egalității, a drepturilor omului. Un exemplu: în țările emancipate nu se mai permite să manifești elementele religoase creștine ca să nu îi jignești pe alții, mai exact pe imigranți, și de aceea religia creștină trebuie — în viziunea legiuitorilor globaliști — dosită, marginalizată, practicată doar în privat. Progresiștii doresc ca familia tradițională să nu mai reprezinte un model fundamental, ei susțin că pot exista la fel de bine căsătorii LGBT. Că drepturile individului sunt mai importante decât ale comunității. Că însăși ideea de a mai exista „națiuni” ar fi căzut în desuetudine.

În ceea ce privește conceptul de națiune, de exemplu, filosoful german Hegel vedea „națiunea” ca o expresie a unei ordini divine manifestată pe Pământ: „Unitatea Voinței universale și subiective se regăsește [arhetipal vorbind, nota mea] în stat, în legile sale, în aranjamentele sale universale și raționale”. [7] Iar un important istoric, și om politic român, Nicolae Iorga, spunea că ceea ce definește o națiune este o comuniune de conștiință și de suflet între membrii aceleiași națiuni: „Nu suntem laolaltă pentru că există pentru toți același regim vamal, aceeași administrație, aceleași împrejurări de zi cu zi, ci pentru că același suflet ne însuflețește pe toți”. [8]

Vedem însă că progresismul și „gândirea corect politică” din societatea euro-atlantică de astăzi tind să conducă la o uniformizare și dez-agregare a acestor resorturi profunde la nivel de conștiință și suflet național. În felul acesta rezultă un conglomerat amorf, plat, care și-a pierdut dimensiunea verticală: a rădăcinilor în tradiții și a aspirației colective spre un model dumnezeiesc.

Conectarea la Sursă (Dumnezeu) este calea cea mai puternică

O ultimă idee pe care doresc să o reliefez este că o alternativă reală la sistemul globalist poate funcționa doar dacă se produce o mutație la nivelul general al populației. Oricâte idei bune am avea, dacă ele nu sunt asimilate și apoi susținute de popor, sistemul rămâne vulnerabil la lovituri de stat, la corupție și manipulare. Iar cea mai importantă mutație este recunoașterea dimensiunii verticale de care vorbeam mai devreme. Și mai ales re-conectarea la Sursa Divină. Dumnezeu este aliatul invincibil. Tocmai de aceea unii încearcă să ne facă să nu ne dăm seama sau să uităm acest lucru.

 

Referințe 

  1. Ion Longin Popescu, dr. Constantin Ciutacu: „Clasa politică apare ca un veritabil detaşament al legiunii străine”, Cotidianul, 13 noiembrie 2014, https://www.cotidianul.ro/prof-dr-constantin-ciutacu-clasa-politica-apare-ca-un-veritabil-detasament-al-legiunii-straine/
  1. Constantin Cojocaru, Centenarul unui stat în captivitate, Justițiarul, 8 noiembrie 2018, http://www.justitiarul.ro/centenarul-unui-stat-in-captivitate/; vezi și Ilie Şerbănescu, Colonialismul actual şi colonia sa România, Editura Mica Valahie, 2018, pp. 219-220
  1. Andrei Nicolae, Senatorul PNL Daniel Zamfir face acuzații GRAVE: Peste jumătate din firmele străine care exploatează resursele naturale ale României NU au plătit niciun leu din redevențele datorate statului român. Agenția Națională a Resurselor Minerale, COMPLICE, ActiveNews, 7 decembrie 2017, https://www.activenews.ro/economie/Senatorul-PNL-Daniel-Zamfir-face-acuzatii-GRAVE-Peste-jumatate-din-firmele-straine-care-exploateaza-resursele-naturale-ale-Romaniei-NU-au-platit-niciun-leu-din-redeventele-datorate-statului-roman.-Agentia-Nationala-a-Resurselor-Minerale-COMPLICE-147969
  1. Involuția sărăciei: România și Bulgaria sunt departe de restul țărilor UE, Perol.ro, 19 august 2019, https://perol.ro/involutia-saraciei-romania-si-bulgaria-sunt-departe-de-restul-tarilor-ue/
  1. Laura Albu, România, cea mai mare rată anuală a inflaţiei din UE, Mediafax, 19 august 2019, https://www.mediafax.ro/economic/romania-are-cea-mai-mare-rata-anuala-a-inflatiei-din-uniunea-europeana-18294393
  1. Raport OCDE: România ocupă locul 5 în topul ţărilor cu cei mai mulți emigranţi. Află ce statistici deține diaspora românească, perol.ro, 16 iulie 2019, https://perol.ro/raport-ocde-romania-ocupa-locul-5-in-topul-tarilor-cu-cei-mai-multi-emigranti-afla-ce-statistici-detine-diaspora-romaneasca/; Raportul original la https://read.oecd-ilibrary.org/employment/talent-abroad-a-review-of-romanian-emigrants_bac53150-en#page3
  1. W.F. Hegel, Philosophy of Law, in Jacob Loewenberg (ed.), Hegel: Selections (New York: C. Scribner’s Sons, 1929), § 331
  1. Discurs din anul 1906 al lui Nicolae Iorga, citat în „Discursuri ale marilor români, valabile și astăzi”, Matricea românească, 16 martie 2017, https://matricea.ro/discursuri-ale-marilor-romani-valabile-si-astazi-iv-nicolae-iorga-numai-pe-vorbirea-limbii-nationale-se-poate-intemeia-sentimentul-de-solidaritate-nationala/
Navighează dupa cuvinte-cheie: ,