BlackRock, Vanguard, State Street: acești noi stăpâni ai lumii care nu ne vor decât binele

18:42, 4 ianuarie 2022 | Actual | 91 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Autor :Mathias Thépot

Publicat la 16/11/2020

Marii gestionari de active din SUA au ocupat un loc disproporționat în ecosistemul financiar global. Aceştia au capturat o parte din interesele economice, politice și monetare… și constituie o bombă cu ceas pentru sistemul financiar. Atenție, pericol! Pe măsură ce cresc, marii manageri de active americani, care se numesc BlackRock, Vanguard sau State Street, reprezintă un risc pentru finanțele globale. Cel mai mare dintre aceștia, BlackRock, gestionează 7,8 trilioane de dolari, cu 30% mai mult decât în ​​2018! Aceeași dinamică pentru Vanguard (6.200 miliarde) și State Street (3.100 miliarde în administrare). Cumulativ, acești trei giganți au acum în mâinile lor „aproximativ 10% din capitalizarea totală a pieței mondiale”, admite BlackRock. Și chiar 20% din indicele emblematic bursier american, S&P 500, deținând poziții puternice în bănci (JP Morgan, Wells Fargo), companiile ce reprezintă mari producători (Pfizer, ExxonMobil, Walmart) și bineînțeles în GAFAM (Google, Apple, Facebook, Amazon, Microsoft).

O GESTIONARE ÎN STILUL ”UN BUN CAP DE FAMILIE”…

Practic, acești administratori de fonduri oferă clienților lor – investitori privați, companii de asigurări, bănci, mari corporații și alte fonduri de pensii –  „un bun cap de familie”,  gestionarea banilor lor. Produsul lor emblematic: ETF-urile [Exchange-Traded Fund], fonduri care reproduc evoluția indicilor bursieri, formate din acțiuni sau obligațiuni ale mai multor sute de companii. ETF-urile au un dublu avantaj pentru clienții care doresc să-și investească banii în ele: comisioanele percepute de manageri sunt mici și riscul este minim, deoarece ETF-urile grupează un ansamblu de valori. De fapt, prin aceste fonduri, „cumpărăm valoarea unui indice de la bursă, nemafiind vorba de o simplă acțiune”, explică jurnalistul Denis Robert într-o carte extinsă[1], dedicată BlackRock și șeful său foarte puternic, Larry Fink. Gata cu stresul pentru bursa care în fiecare dimineață se temea să-și piardă participația dacă o companie pe care a pariat a dat faliment, BlackRock și alții oferind investiții indexate cu randamente garantate pe termen lung. Și chiar dacă în astfel de cazuri profitabilitatea nu este atât de grozavă, în perioadele când sunt dobânzi scăzute este bine să o acceptați. ETF-urile restante – dintre care aproximativ 80% sunt găzduite la BlackRock, Vanguard și State Street – au explodat în ultimii ani, depășind pragul de 7 trilioane de dolari pentru prima dată la sfârșitul lunii august, potrivit institutului de statistică ETFGI.

…DAR EXPLOZIV

Cu toate acestea, proliferarea ETF-urilor a devenit, potrivit multor experți, principala sursă a instabilității financiare actuale. Într-adevăr, atunci când achizițiile masive ale acestor fonduri indexate au prioritate față de achizițiile de acțiuni individuale, primele dictează prețurile. Și asta fără a examina starea economică a companiilor listate de la caz la caz. Există, așadar, o decorelare mecanică „între valoarea fundamentală a unei companii sau a unui emitent și valoarea sa cotată”, explică în ”Opinion” un editorialist specializat în riscuri financiare.  Prin urmare, multe acțiuni și obligațiuni ar putea fi supraevaluate din cauza ETF-urilor administratorilor de active. O situație explozivă în cazul unui accident îngrijorător.  Având o prezență foarte rară în presă, Michael Burry, unul dintre primii care au prezis criza subprimelor – el este interpretat de Christian Bale în filmul The Big Short – a jurat în vara lui 2019 că fondurile indexate umflau „prețurile acțiunilor și obligațiunilor în aceeași manieră ca și titlurile de creanță garantate pentru creditele ipotecare subprime, acum mai bine de 10 ani”.  Potrivit acestuia, atunci când piața se va întoarce, „nu va fi deloc ceva bine văzut”.

CIRCULAȚI, AICI NU E NIMIC DE VĂZUT!

Contactat de Marianne, BlackRock, care condamnă „ponderea disproporționată” acordată marilor administratori de active, neagă orice risc sistemic legat de fondurile indexate. „Ca dovadă, dacă ETF-urile ar fi trebuit să provoace prăbușirea piețelor financiare în vremuri de mare incertitudine, acesta ar fi fost cazul în timpul crizei Covid-19 care a supus – și încă supune – piețele din întreaga lume unei volatilități extreme. S-a întâmplat însă exact invers: pe tot parcursul lunii martie 2020, ca și de atunci încoace, tranzacționarea cu ETF a continuat într-o manieră ordonată și a oferit investitorilor lichidități și acces eficient la piață atunci când aveau cea mai mare nevoie”, explică firma.  Altfel zis, circulați, nu e nimic de văzut! BlackRock ne spune: dacă ar fi fost o problemă cu ETF-urile, am fi văzut-o în timpul crizei Covid-19.

Acest argument poate fi reținut. Și totuși este unul contestabil. Pentru a înțelege despre ce e vorba, trebuie să ne întoarcem la data de 23 martie 2020: în timp ce bursa de pe Wall Street tocmai suferise o scădere de 35% în  doar o lună, Rezerva Federală Americană (Fed) a făcut totul: pentru a evita cataclismul, a anunțat o intervenție fără limită de sumă sau de timp, prin răscumpărarea de acțiuni și obligațiuni corporative (sau: ale întreprinderilor). Cu alte cuvinte, de fapt Fed a înlocuit piața pentru a crește prețurile companiilor care se prăbușesc. Acest anunț a schimbat totul, pentru că de atunci Wall Street a început să se ridice din nou. Cu toate acestea, pentru a recupera prețurile, Fed a răspuns nevoii urgente, răscumpărând masiv… ETF-uri. Pentru un editorialist al Financial Times, este astfel „posibil ca, dacă nu ar fi avut loc această salvare a Fed, prețurile deconectate ale ETF-urilor să fi provocat în cele din urmă prăbușirea”. Prin urmare, este imposibil ca administratorii de active să fie absolviți de orice responsabilitate.

Dar lucrurile stau și mai rău: pentru a răscumpăra toate aceste titluri, Fed a încredințat responsabilitatea pentru miliardele sale lui… BlackRock. Bingo: ETF-ul său emblematic a reprezentat peste 25% din achizițiile Fed la sfârșitul lunii mai, potrivit Les Echos. „BlackRock și Fed sunt cheia și lacătul ei”, spune Denis Robert în cartea sa. Neputând risca faptul ca sistemul să se prăbușească, Fed le-a dat administratorilor de active – State Street[2] și PIMCO[3] au fost, de asemenea, numiți – cheile camionului pentru a se salva. Ca să înțelegeți: noii giganți de pe Wall Street au preluat politica monetară a SUA. Răspunzând portalului nostru Marianne, BlackRock contestă așa ceva și ne dă asigurări precum că a ridicat „un zid chinezesc foarte strict” între mandatul său pentru Fed și activitățile sale pe piețele financiare. Dar vorba lor nu ține. Oricum ai suci-o, totuși este imposibil de ascuns evidentele conficte de interese în cazul acestor probleme.

INTERFERENȚĂ ÎN GUVERNANȚA CORPORATIVĂ

Prin urmare, „mai mult ca niciodată, administratorii de active au devenit jucătorul esențial în financiarizare”, rezumă economistul Xerfi Olivier Passet. Chiar și marile  întreprinderi  trebuie să se supună viziunii noilor giganți de pe Wall Street. „Aceștia au atins o anvergură atât de critică, un astfel de grad de concentrare, încât nicio companie listată nu îndrăznește să se abată de la obiectivele financiare pe care le atribuie aceste fonduri”, mai notează economistul.

Totuși, teoretic, atunci când managerii investesc în mod minoritar în companii prin intermediul fondurilor indexate, ei intervin foarte puțin în guvernanță. Ei se mulțumesc să își gestioneze exploatațiile ca o investiție financiară. Dar aici, „însăși dimensiunea ETF-urilor pune probleme de guvernanță, democrație acționarială și antitrust”, notează un editorialist din cercul economiștilor, specialist în piețele financiare. El mai adaugă că BlackRock a triplat „efectivul  serviciului său de monitorizare pentru companiile listate”. Astfel, fondurile sale pot „cântări mai mult prin voturile lor la adunările generale asupra strategiei și comportamentului companiilor pe care le aveau în portofoliu”.

Drept urmare, „de la începutul anului 2020, BlackRock a votat împotriva recomandărilor managementului de aproape una din trei ori în Statele Unite”, notează Denis Robert. Știam că scrisoarea anuală trimisă de Larry Fink directorilor marilor companii a fost descifrată cu atenție. Dar acum suntem siguri: în calitate de administrator hiper-influent al principalilor acționari ai lumii, anume el este cel care le dictează  marilor patroni calea corectă de acțiune din punct de vedere strategic.

PUTEREA POLITICĂ DEPOSEDATĂ

În fața acestei realităţi, Statele, fiind depășite de situație, rămân cu mâinile în sân. Mai rău, acestea încearcă să obțină cecul în alb de la BlackRock pentru a atrage capital străin.  „Discursul lui Larry Fink despre atractivitatea economică a unei țări cântărește foarte mult”, a declarat pentru Marianne fostul ministru de finanțe (2014-2017) Michel Sapin în ianuarie anul trecut. El a confirmat că Larry Fink se numără printre cei care „formatează opinia acestei lumi mici, mai degrabă maniheice[4]”, a factorilor de decizie economică. Fiind perfect conștient de acest lucru, Emmanuel Macron a multiplicat între 2017 și 2019 întâlnirile cu Larry Fink și staff-ul său pentru a promova „marca” Franța și a lăuda meritele reformelor sale pro-business. Şi asta ignorând riscurile pe care BlackRock și principalii săi concurenți le prezintă pentru economia globală.

De atunci, criza coronavirusului nu a făcut decât să întărească strânsoarea administratorilor de active care au încasat economiile clienţilor lor agitaţi de turnura pe care a luat-o conjunctura economică.  De acum înainte, „băncile centrale și statele lucrează mână în mână pentru a elimina riscul unor prejudicii care ar fi costisitoare pentru sectorul finanicar. Iar fondurile de gestionare (…) au mai mult control ca niciodată asupra opțiunilor de investiții, cu alte cuvinte asupra construirii lumii de mâine”, regretă Olivier Passet. Și, în cele din urmă, „contribuabilul generațiilor viitoare este cel care va plăti pentru imunitatea finanțelor de astăzi”. Iată cum cei care gestionează banii altora au devenit mai puternici decât cei care îi dețin…

Traducere de Iurie Roşca

 

Sursa: https://www.marianne.net

[1]Larry et Moi. Comment BlackRock nous aime, nous surveille et nous détruit„, Editions Massot 19 euros, 299 pages.

[2] https://en.wikipedia.org/wiki/State_Street_Corporation

[3] https://en.wikipedia.org/wiki/PIMCO

[4] MANIHEÍSM s. n. Mișcare religioasă din Orientul Apropiat, potrivit căreia lumea este guvernată de două principii, al binelui și al răului. – Din fr. manichéisme. (DEX)

[1]Larry et Moi. Comment BlackRock nous aime, nous surveille et nous détruit„, Editions Massot 19 euros, 299 pages.

[2] https://en.wikipedia.org/wiki/State_Street_Corporation

[3] https://en.wikipedia.org/wiki/PIMCO

[4] MANIHEÍSM s. n. Mișcare religioasă din Orientul Apropiat, potrivit căreia lumea este guvernată de două principii, al binelui și al răului. – Din fr. manichéisme. (DEX)

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , ,