Aleșii poporului

08:51, 2 noiembrie 2020 | Actual | 5 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Avem așteptări de la aleșii poporului! Suntem nemulțumiți de activitățile lor, de legile lor favorabile… ca bariere peste care sar leii, pe sub care se strecoară cățeii și la care se opresc boii! Dar am citit, cu atenție, semnificația cuvântului politician în MIC DICȚIONAR ENCICLOPEDIC? Dar în DICȚIONAR AL LIMBII ROMÂNE CONTEMPORANE? Dar în toate variantele DICȚIONARULUI EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE (DEX) existente în mediul online?

Curioasă din fire, am luat în brațe aceste cărți cu greutate, la propriu și la figurat, cu hârtia îngălbenită, achiziționate cu mari eforturi (din prima bursă, ori din puținii bani de buzunar) și le-am deschis la… politician. Am citit cu atenție: POLITICIAN – persoană care face politică mai ales în folosul său propriu, nu în interesul general (pag. 731, mic dicționar enciclopedic, Editura enciclopedică română București, 1972) și 1. Om politic. 2. (Peior.) Persoană care activează în domeniul politicii în scopul realizării unor interese personale.(pag. 451, DICȚIONAR AL LIMBBII ROMÂNE CONTEMPORANE, autor Vasile Breban, Editura științifică și enciclopedică București, 1980).

Apoi, folosind motorul de căutare Google, aflat la îndemâna tuturor, actual, am descoperit mai multe semnificații ale cuvântului politician, în esență apropiindu-se de primele două definiții din vechile dicționare: 1. Om politic. 2. (Peior.) Persoană care face din politică un mijloc abil și demagogic de realizare a intereselor personale [Sursa: DEX ’98 (1998)]; 1. Om politic; persoană care face politică (în interes personal, de grup etc.); persoană care deține un rol important în politică. 2. (Peior.) Persoană care face din politică un mijloc pentru realizarea intereselor personale [Sursa DEX`09 (2009)]; Persoană care are un rol important în politică; Persoană care desfășoară o activitate politică, mai ales în interesul său sau al grupului din care face parte [Sursa: MDA2 (2010)]; Persoană care, activând în politică, urmărește mai ales satisfacerea intereselor personale. Solidarizarea celor două facțiuni, adverse la cuțite pînă ieri… trebuia firește să fie considerată de poporul întreg ca o ultimă opinteală a politicienilor pentru păstrarea privilegiilor oligarhiei. (Caragiale, O. III 187) [Sursa: DLRLC (1955-1957)]; Persoană care activează în politică, urmărind interese personale; afacerist politic. [Sursa: NODEX (2002)]; Cel care vorbește și scrie asupra politicei din ambițiune personală [Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)]; Om politic, mai ales șarlatan: un politician demagog. [Sursa: Scriban (1939)].

Multe definiții peiorative! Și ce dacă? Politicienii le respectă întru totul! Fără excepții! Doar alegătorii sunt supărați, criticiști, nemulțumiți! Vor altceva! Așteaptă rezolvarea problemelor! Vor condiții, vor ca politicienii să manifeste grijă față de ei, să le asigure condiții șamd.

Vina aparține alegătorilor! Au citit definițiile? Sunt de acord cu ele? Sau au doar pretenții?

Totul depinde de noi! Dacă noi, alegătorii, dorim o schimbare cu adevărat, atunci ar trebui să ne mobilizăm pentru a începe cu începutul, căci problema este rezolvată! Soluții există! Doar trebuie aplicate.

O soluție, radicală, este aceea de a renunța la politicieni, dar și la partidele politice (grupări ale claselor sau păturilor sociale care exprimă și își apără interesele, conducând spre lupta de clasă). În acest caz trebuie găsite soluții de înlocuire a politicienilor cu specialiști, oameni de omenie, cu dragoste de țară și de neam.

Doar că, de la Aristotel încoace, se tot face politică. El este cel care a susținut că, politica este prima dintre științe. Însă, această știință studiază omul destinat să trăiască o existență biologică în care trebuie să facă bine și să fie fericit. Fericirea rezidă în activitate și presupune o independență maximă față de constrângerile materiale, iar individul este incapabil să o obțină singur și este pe deplin realizată doar în comunitatea politică. (Politikon provine de la cuvântul polis, care în limba greacă înseamnă cetate). În Politica III, 12, 1282b, 14-23, Aristotel spunea că: Întrucât Binele suprem se află dincolo de bunurile particulare, omul trebuie să se mulțumească cu obținerea a ce e mai bine posibil și să nu pornească în căutarea unui absolut iluzoriu… pentru că în toate științele și artele scopul este binele; cel mai mare se află în cel mai înalt grad în <știința> suverană asupra tuturor și aceasta este știința politică, iar binele politic este dreptatea, adică avantajul comun.

În acest caz trebuie să aplicăm o a doua soluție mult mai simplă: schimbarea definițiilor din toate dicționarele explicative. Simplu! Iar politicienii trebuie să se conformeze!

Ce bine și frumos ar fi dacă am putea citi în DEX următoarea definiție:

Politician, politicieni, s.m. 1. Om politic. 2. Persoană care activează în domeniul politicii în scopul realizării binelui și fericirii tuturor locuitorilor unei așezări umane (sat, oraș, județ, țară etc.). Persoană implicată în asigurarea dreptății și egalității de șanse pentru toți cetățenii.

Ce simplu poate fi! Politicianul modern trebuie să manifeste conștiință politică. Să fie conștiincios și politicos, manifestând o politică fără suprastructuri ale sistemului social, ci cu instituții și organizații statale, independente de ideologia unui partid, care să relaționeze corect în vederea găsirii de metode și mijloace necesare realizării obiectivelor tactice și strategice ale țării. Să aibă un anumit grad de pregătire în probleme de politică a diverselor domenii de activitate, cu o pregătire temeinică, cu experiență și să joace un rol important în activitatea politică a țării, să aibă acea abilitate, acea dibăcie trezită din propria conștiință. Adică să manifeste câteva calități de bază: să aibă credință cât un bob de muștar, să manifeste curajul de a face ceea ce gândește și spune, să se bucure pentru ceea ce este, să mulțumescă pentru viață, pentru ceea ce a primit și să dăruiască pentru a dobândi.

Ca să te ocupi de politică trebuie să stăpânești știința și arta guvernării, să respecți o doctrină bazată pe principii, concepte și legi pentru toate domeniile: sociale, economice, culturale, juridice, religioase etc., să respecți o ideologie bazată pe idei și concepții potrivite fiecărei grupări și să ții seama de faptul că cei mai importanți sunt oamenii. Să înțelegi că, orice cetățean are dreptul să ia parte, în mod activ, la discutarea și rezolvarea treburilor din țara în care s-a născut și căreia îi aparține, dar, mai ales, să țină seama de faptul că instituțiile funcționează cu oameni, iar calitatea acestora fac din instituție una de prestigiu sau una criticabilă.

Ce spuneți dragi academicieni? Răspundeți acestei provocări?

Elena CĂPĂȚÎNĂ

Sursa: https://www.justitiarul.ro