18:00, 28 ianuarie 2022 | Actual | 50 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor: FLUX ON-LINE
Motto: ”Întreaga artă a războiului se bazează pe înșelătorie” (Sun Tzu)
Dacă tot m-am apucat să descurc ițele nebuloasei numite Dezvoltare Durabilă, despre care marele public nu știe mai nimic, m-am concentrat asupra cărții doamnei Rosa Koire din SUA ”În spatele măștii verzi: Agenda 21 a ONU”. Lucrarea e publicată în 2011, dar e de o actualitate stringentă.
Cine va face efortul să pătrundă în profunzime acest plan elaborat de globaliștii sataniști are toate șansele să deslușească tabloul de ansamblu al scenariului sinistru care se desfășoară la ora actuală la scară mondială.
Descifrarea adevăratelor scopuri ale artizanilor Dezvoltării Durabile, numite și Marea Resetare, mai poate contribui la zmulgerea măștii de onorabilitatea de pe chipurile unor impostori care pozează în ”români verzi” înțoliți pantaloni roșii. Acești panglicari unși cu toate alifiile masonice se drapează cu frazeologie patriotardă, invocă până la suprasaturație strămoșii și sar din papuci în dorința arzătoare de a-și servi patronii din umbră.
Ascultându-i nesfârșitele perorații patriotarde, îmi vin în minte versurile nemuritoare ale lui Eminescu:
Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Înțelepciunea populară ne spune că minciuna are picoare scurte.
Aşadar, să purcedem la reflectarea temei, inspirându-ne din cartea doamnei Rosa Koire. Deși autoare se referă la exemplu țării sale, SUA, trebuie să reținem că este vorba despre un plan global care dacă încă nu e implementat în totalitatea în țara noastră, atunci în mod sigur va ajunge foarte repede să fie. Mai mult, văzând care era starea de lucruri acum un deceniu în SUA, putem să anticipăm ce ni se pregătește și nouă în cadrul aceluiași plan.
Ce este Agenda 21 a ONU şi de ce ar trebui să-mi pese de ea?
Acest plan specific îşi are baza în comunitarism… Pe scurt, planul respectiv face apel către guverne să preia controlul asupra folosirii tuturor terenurilor şi să nu lase nici o decizie în mâinile deținătorilor de proprietate privată. Se prezumă că oamenii nu sunt niște buni administratori ai propriilor pământuri și că guvernul va face o treabă mai bună dacă acestea se vor afla sub controlul său. În general, drepturile individuale se reduc la funcția de a face cale necesităților comunității, așa cum cum sunt stabilite acestea de către entitățile globaliste care exercită puterea. Mia mult decât atât, oamenii urmează a fi separați de pământ și înghesuiți în niște așezări umane sau insule ale habitatului uman, cum sunt numite acestea în documentele ONU Agenda 21, în apropierea centrelor de angajare în câmpul muncii și a trasportului în comun. Un alt program al aceleiași agende este intitulat Wildland Project (Proiectul Pământul Sălbatic); acesta va stabili ce suprafețe de pământ vor fi rezervate pentru orice vietate cu excepția omului. Iar pentru a anticipa obiecțiile noastre față de astfel de planuri, drepturile noastre civile vor fi lichidate…
Conceptul de re-dezvoltare (redevelopment) este un instrument de promovare a viziunii Agendei 21 de reconstrucție a orașelor americane. Având deja baza legislativă pentru asta, autoritățile municipale dispun de dreptul de a pune mâna pe anumite bunuri imobiliare în pofida voinței proprietarului respectiv și a le oferi sau vinde către un dezvoltator privat. Prin declararea unei zone a orașului drept ”afectată” (iar în anumite orașe circa 90% au fost declarate afectate!) taxele pe proprietate în acele zone sunt deturnate din Fondul General… Până la urmă banii sunt redirecționați spre Agenția Redezvoltare, iar de acolo ajung să favorizeze firmele de construcție a unor blocuri pentru cei cu venituri mici și de utilizare mixtă. Anume în asta constă Creșterea Inteligentă…
Proprietatea în zona rurală este din ce în ce mai restricționată… În pofida faptului că cei din regiuni susțin folosirea pământului în scopuri agricole și consumul de hrană produsă local, vor să mențină piața locală a fermierilor, în realitate există o mulțime de reglementări ce restricționează folosirea apei și a pământului, astfel încât fermierii își pierd de-a valma terenurile lor.
Autoarea noastră arată că astfel oamenii sunt mânați din zonele rurale și suburbii spre orașe, abandonându-și casele proprietate privată în favoarea unor apartamente mici din centrele urbane, mai renunțând și la automobile în favoarea bicicletelor[1].
Cultul bicicletelor este și el parte a Agendei 21, ne arată Rosa Koire.
Astfel, încetul cu încetul oamenii nu vor mai fi lăsați să aibă propria casă în care să stea doar o familie. Oamenii nu vor fi lăsați nici să aibă propriul automobil. Astfel ei vor deveni mult mai dependenți. Mult mai restrciționați. Mult mai supravegheați și monitorizați.
Iată câteva dintre căile cele mai importante de realizare a acestor obiective. Acest plan cuprinde toate domeniile vieții. El include sistemul educațional, piața de energie, sistemul de transport, sistemul guvernamental, sistemul ocrotirii sănătății, producerea hranei etc. Este un plan de inventariere și de control al tuturor resurselor naturale, al tuturor mijloacelor de producție și al tuturor oamenilor din lume. Planul este să-ți limteze opțiunile, să-ți subțieze fondurile, să-ți restrângă libertățile și și să-ți suprime vocea. Una dintre căile pentru a-și atinge aceste obiective este utilizarea a ceea ce se cheamă Tehnica Delphi de ”confecționare a consensului”. O alta constă în infiltrarea grupurilor comunitare sau efectiv să pună în mișcare asocațiile de cartier conduse de niște ”lideri” selectați cu grijă. O alta ține de pescuirea și pregătirea candidaților pentru administrația locală. O alta vizează sponsorizarea diverselor grupuri non-guvernamentale care merg în școli și instruiesc copiii. O alta se referă la ofertirea de granturi federale și din fundații private care să le promoveze agenda. (E vorba despre rețeauna de ”agenți de influență gen rețeaua ”Soros”, mercenarii care formează ceea ce numim ONG-crația sau expertocrația – n.n.). O alta țintește educarea unei generații de planificatori ai folosirii pământului care să pledeze pentru Noul Urbanism. O alta ochește convertirea întreprinderilor pentru alte utilizări, introdecerea de măsurări ale energiei pentru a penaliza producția și a impune obiectivele consumului de energie la nivelul de dinainte de anul 1985 (Această măsură face parte din politicile elaborate de Clubul de la Roma care vizează deindustrializarea, dar și desuveranizarea statelor ca măsuri ce ar trebui luate pentru a se conforma ”agendei verzi”, adică mitului schimbărilor climatice și a ”efectului de seră”, pe care l-ar provoca dioxidul de carbon și care, fiind prezentate drept ”amenințări globale”, ar necesita un răspuns global, o guvernanță globală.- n.n.). O alta constă în a permite (mai exact ar fi – a planifica, a provoca și a finanța în mod deliberat – n.n.) o imigrație (în masă – n.n.) nereglementată în scopul diminuării standardelor de viață și a epuizării resurselor locale.
Să avansăm ceva mai în profunzime
Cele trei pietre de temelie ale Agendei 21/Dezvoltare Durabilă sunt Ecologia, Economia și Echitatea Socială, uneori numite și cele trei ”E”.
Colapsul economic creează un lanț de evenimente, însă la mico-nivel (district, oraș) are loc reducerea semnificativă a impozitelor pentru menținerea serviciilor. Dispariția serviciilor în zonele periferice înseamnă, de pildă, că drumurile din zona rurală și suburbană nu mai sunt menținute într-o stare bună. Iar dacă drumurile nu sunt întreținute la nivelul cuvenit, atunci nici școlile din aceste arii nu mai sunt întreținute, nici forțele de ordine, nici serviciile antiincendiare, nici serviciile sociale, toate acestea determinând deplasarea graduală a populației spre centre urbane mai mari. Mai adăugați la toate acestea creșterea (artificială) a prețurilor la combustibil și niște costuri majorate (artificial) la energie, aceasta fiind necesară pentru încălzirea și răcirea caselor mai mari, toate acestea reprezentând presiuni suplimentare pentru părăsirea spațiilor rurale și suburbane. Reducerea consumului de energie reprezintă însăși cheia. Creșterea Inteligentă/Noul Urbanism în Zonele de Redezvoltate reprezintă presupusul răspuns: unități mai mici, apartamente îngrămădite, lipsă de parcări (sau foarte puține). Mai mulți ochi în stradă…
Pe lângă acești factori, reglementrările motivate ecologic impun interzicerea dezvoltării zonelor rurale și suburbane… Monitorizarea strictă a consumului de apă și pierderea dreptului de a beneficia de apă reduce oportunitatea de a locui în afara orașelor. Programul pentru ținuturile sălbatice, care interzice șoselele și traseele în zonele rurale în scopul conservării servituții lor, sporește pierderea independenței în dobândirea surselor de hrană. Vânzarea drepturilor de dezvoltare către Trusturile de Pământ Agricol restricționează capacitatea fermierilor de a-și folosi pământurile și prin urmare face imposibilă activitatea lor pe durata a mai mult decât o generație, punând în pericol posibilitatea de a se hrăni din propria muncă.
Iar dacă mai adăugăm la toate acestea și presiunile exercitate pirn indetrmediul campaniilor de proctecție a climei, promovate de către ICLEI, de a reduce nivelul de consum al energiei la situația de până la 1985, precum și reglementările crescânde în industrie, atunci avem de a face cu o adevărată furtună ce devastează locurile de muncă, dar și cu o dependență crescândă față de mega-corporațiile ce produc bunuri…
Iar pe măsură ce populația devine din ce în ce mai urbanizată și mai puțin capabilă să producă hrană și sau alte produse necesare, tot mai multă lume va deveni dependentă de guvern pentru a se bucura de adăpost, hrană și alte necesități. Și guvernul însuși devine tot mai dependent de granturi și împrumuturi însoțite de cerințele și condiționările respective. În felul acesta decidenții politici sunt influențați și presați de către corporatocrație. Parteniriatul public-privat favorizează anumite afaceri în detrimentul altora, astfel dezechilibrând orice competiție. Businessul independent falimentează. Sărăcia surpă treptat clasa de mijloc.
Echitatea socială, una dintre cele trei pietre de temelie ale Agendei 21, va fi vizată în cele ce urmează. Fiind un nivelator major, pierderea banilor, a pământului, a hranei și a independenței energetice vor împinge SUA în condițiile de ”echitate socială” cu cele mai sărace țări din lume. (Vă mai amintiți de principiul lichidării diferențelor ce țin de nivelul de dezvoltare între țări, pe care vi l-am citat în materialele precedente? – n.n.) În 1976, conferința ONU cu privire la Așezările Omenești (Habitat I) declară în preambulul că ”proprietatea privată asupra pământului este de asemenea principalul instrument de acumulare și de concentrare a bogăției și prin urmare contribuie la injustiția socială… Controlul public asupra folosirii pământului este deci indispensabil”… Poate ai crezut că echitatea socială ar presupune faptul că săracii vor fi ridicați la nivelul celor bogați. Câtuși de puțin. Există niște elemente ale echității sociale care blochează dezvoltarea ”industriei murdare” sau a orice altceva ce ar fi considerat ”rău pentru comunitate” într-o zonă cu venituri mici… Anume în asta constă masca verde. În spatele acestei măști se află planul de a elimina TOATE industriile din TOATE regiunile. Singurul lucru care va fi construit în zonele cu venituri mici vor fi blocurile destinate celor cu venituri mici…
Iată cum a început povestea cu DEZVOLTAREA DURABILĂ
Așadar, după conferința din 1976 invocată mai sus, a mai existat o inițiativă care a precedat Summitul de la Rio din 1992, o întrunire similară din 1987 în cadrul Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare (numită și Comisia Brundtland[2]). Anume această comisie a definit noțiunea de ”dezvoltare durabilă”. Este vorba despre raportul ONU „Our common Future”, comisia Brundtland definind dezvoltarea durabilă astfel:
”Dezvoltare ce satisface necesitățile prezentului fără a compromite capacitatea viitoarelor generații să-și satisfacă propriile lor necesități”.
(Esența acestui concept este ecologismul ca parareligie, climatismul ca ideologie a globaliștilor și celelalte componente ale planului luciferian de reducere și control a populației – n.n.)
După ce raportul „Our common Future” a fost prezentat la Adunarea Generală ONU în 1987, respectiva Comisie Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (Comisia Brundtland) a primit misiunea să elaboreze strategiile de realizare a dezvoltării durabile până în 2000. Iar la Summitul de la Rio respectiva comisie (condusă de Maurice Strong) a prezentat un plan de acțiuni: Agenda 21. Nu există domeniul al vieții care să nu fie acoperit de acest document…
Baza filosofică a celei mai mari părți a legislației și reglementărilor prevăzute de Agenda 21 a ONU este Principiul Precauției. Iată definița lui:
”Principiul precauției prevede că dacă o acțiune sau o politică este suspectată că ar putea cauza daune publicului sau mediului, în absența unui consens științific ce ar arăta că respectiva acțiune sau politică este dăunătoare, sarcina probării că aceasta nu este dăunătoare revenindu-le celor care întreprind respectivele acțiuni”. Adică, acest principiul te face vinovat apriori, fără a-ți da prea multe șanse de a-ți demonstra nevinovăția.
Uniunea Europeană face uz anume de acest principiu pentru a-și elabora legile pivind hrana, dezvoltarea tehnologică, comerțul, protecția mediului și a consumatorilor. Acestea sunt măsuri obligatorii.
Pentru a promova Agenda 21 se recurge la principiul consensului, ceea de anulează orice posibiltate de a avea o opinie diferită.
Tehnica Delphi
Fiind elaborată inițial de către Rand Corporation pe timpul Războiului Rece ca metodă de control asupra minții (mind control), Tehnica Delphi este folosită pentru a canaliza un grup de oameni să accepte punctul de vedere care li se impune, în același timp convingându-i că a fost chiar ideea lor. Aceasta poate fi aplicată oricărui grup, de la o persoană până la întreaga lume. Moderatorul bine antrenat prezintă publicului o gamă largă de opțiuni, în același timp canalizându-i discret spre soluția dorită…
Ia acum familiarizeaz-te cu comunitarismul. În spatele lui stă o întreagă filosofie politică. Ea declară că drepturile individuale sunt un pericol comunitatea globală. Și deoarece fiecare este un individ, suntem cu toții o amenințare pentru comunitatea globală. Drepturile noastre la proprietate, la mobilitatea personală și la alegerea modului de viață, dreptul de a ne hrăni și a ne îmbrăca sunt niște pericole pentru comunitatea globală. Deci trebuie să fim raționalizați, controlați, supravegheați, reglementați, restricționați și echilibrați. Drepturile noastre individuale trebuie să fie echilibrate în raport cu niștre drepturi care nu sunt numite și care sunt dăruite comunității globale de către ONU, codificate în Agenda 21/Dezvoltare Durabilă.
Comunitarismul este bazat pe următoarea paradigmă. Mai întâi este creată o problemă. Apoi este propusă o soluție. Bătălia dintre ”două tabere” produce un efect numit ”cea de-a treia cale”. Această cale a treia n-ar fi fost agreată niciodată, cu excepția cazului că acum ea e numită soluție a problemei. Așa ceva n-a existat. Însă acum această soluție reprezintă noua normalitate.
Corporatocrație. Guvernare prin corporație. Parteneriat public-privat. Facilități fiscale pentru corporații. ONG-urile care sunt non-profit sunt și ele niște corporații, dar au o față verde.
Povestea măștii verzi
Am descoperit recent că planeta se încălzește rapid. Ghețarii se topesc. Nivelul mării crește. Biodiversitatea este amenințată. Există prea mulți oameni. Dioxidul de carbon este un gaz cu efect de seră ce contribuie la creșterea temperaturii. Utilizarea petrolului și a gazului natural, combinat cu dezvoltarea zonelor rurale din lume intensifică încălzirea globală/schimbarea climei. Trebuie să întreprindem schimbări, și încă foarte repede. Timpul ne presează. Celebritățile, oficialii și toți oamenii rezonabili sunt de acord că planeta este în pericol, iar cauza suntem noi…
Simți sensul urgenței, panica în astfel de mesaje? Anume în asta constă tactica Agendei 21. Să te mențină panicat, nervos, neconcentrat, tulburat și împrăștiat. Se știe că oamenii nu pot gândi normal atunci când se află în stare de panică, confuzia și suprasaturația informațională fiind parte a Tehnicii Dephi.
Deci este vorba despre o tactică de război, provocarea panicii și a dezordinii în tabăra inamicului. Iar inamicul sataniștilor suntem noi, oamenii. Anume această tactică e folosită și în cadrul operațiunii de război psiho-biologic cu numele de cod Covid–19. – n.n.
XXX
Putem pune toate astea laolaltă?
- Pas cu pas: Agenda 21 a ONU pune în scenă dezvoltarea orașelor cu o densitate a populației ridicată.
- Agențiile de redezvoltare subvenționează dezvoltarea Creșterii Inteligente (Smart Growth). Însă doar unele companii de construcții beneficiază de bani pentru aceste proiecte.
- Sub Admnistrația Clinton băncile au fost somate să-și relaxeze criteriile de împrumut și să lase banii să curgă.
- Dezvoltatorii construiesc tot mai multe clădiri comerciale și rezidențiale, saturând piața.
- Colapsul economic a fost instrumentat pentru a ascunde migrarea businessului și a producției în exteriorul SUA.
- Prăbușirea bursei a fost orchestrată pentru a lipsi clasa de mijloc de bunăstare și pentru a o lipsi de pensii.
- Planul de salvare TARP[3] a fost direcționat spre finanțarea din plin a băncilor și a consolidat capacitatea lor, permițându-le să înghită băncile mai mici.
- Ruinarea economiei este un eveniment pus în scenă, acesta încurajează agitația pentru mai multe programe sociale, concomitent cu denigrarea proprietății private. Cei care au proprietate privată sunt taxați drept niște ”nesățioși”.
- Din moment ce oamenii își pierd casele ca urmare a executării silite, iar locurile de muncă stabile dispar, aceștia vor fi mult mai dispuși să locuiască în centrele orașelor în apartamentele subvenționate de guvern. Coeziunea de cartier (între vecini) va rămâne în trecut. Vor exista mai puțini oameni care să obiecteze că și-au pierdut drepturile de proprietate. Propunerile de a stopa deducerea fiscală a dobânzii ipotecare federale vor fi acceptate mai ușor, astfel punându-se în pericol posedarea unei case proprietate privată. Iar între timp presa scrie cu mult zel despre mizeria de a avea casă în proprietate privată și exaltă viețuirea într-un apartament de bloc (în care te poți muta oricând!), situat în preajma căii ferate.
- În locul ”echității sociale” vedem cum se produce transferul de avuții dinspre clasa de mijloc spre cei bogați, proprietatea executată silit fiind însușită la reduceri maxime de către cei cu bani grei.
- Șomajul tot mai masiv și asistența din partea guvernului contribuie la înfundarea acestuia în datorii și accelerează spirala de reducere a standardelor noastre de viață.
- Posedarea unui automobil ca proprietate privată va deveni inaccesibilă din cauza unor prețuri exorbitante la combustibil, a unor prețuri nesăbuite la parcare în centrele orașelor și din cauza taxării călătoriei cu propriul automobil la fiecare milă, în timp ce salariile pot fi reduse pentru a reflecta ”economiile” făcute.
- Convertirea ”zonelor roșii” în ”zone verzi” din suburbii vor permite autorităților municipate să demoleze clădiri și să desființeze serviciile pentru aceste zone. Astfel, banii obținuți pentru redezvoltare din taxele ce vi s-au impus prin impozitarea proprietăților voastre vor fi folosiți anume în aceste scopuri.
- Drumurile de țară nu vor fi pavate, făcând proprietatea din zona rurală mai puțin valoroasă, băncile nu vor mai opera aici, iar puterea locală va cumpăra totul pe niște bănuți. Din ce în ce mai puțin pămând va fi lăsat pentru agricultură, pentru pruducție, pentru traiul la scară mică. Pământul aflat în proprietatea autorităților va fi administrat sau va fi dat unor trusturi funciare non-profit în regim de parteneriat public privat.
- Pământurile vor fi interzise pentru pentru folosirea de către oameni. Zonele rurale vor fi închise. Zonele suburbane vor fi închise. Zonele forestiere for fi închise. Drumurile de țară vor fi închise. Drumurile forestiere vor fi închise. Zonele de camping vor fi închise. Zonele parcurilor de stat vor fi închise.
- Vor fi impuse restricții de circulație. Ți se va cere să te legitimezi la tot pasul. Evidență strictă a stării de sănătate. Evidență la școală. Înregistrarea tutror mijloacelor de comunicare. E-mail, Facebook, cartografierea poziției globale, Realitatea Virtuală – toate acestea servesc restrângerii lumii tale (adică, a spațiului tău de viață).
- Politici orientate spre comunitate, Centrele de Fuziune, extinderea capacității de supraveghere a vieții private, redefinirea noțiunii de tortură, nesfârșitele războaie pentru pace, eternul război contra terorismului, reactualizarea regulată a Patriot Act[4].
- A-i selecta pe perdanți și pe învingători este sportul la sânge al Agendei pentru secolul 21.
Regionalizarea autorităților va sustrage puterea de planificare autorităților locale și o va scoate de sub controlul tău, așa puțin cum este el la ora actuală. Consiliile rurale, cele regionale, asociațiile de vecinătate (sau de cartier), consiliile de condominiu, asociațiile de rezidenți – toate vor vorbi în numele tău fără să ai vreo posibilitatea de a le stopa. Toate acestea urmăresc același lucru. Control, informație totală, inginerie socială. Crezi că vei putea stopa Smart Meters (sistemul de transmitere a datelor de pe contor fără fir, digital – n.n.) atunci când vei locui într-un bloc de 200 de apartamente ce aparține respectivului dezvoltator de locuințe cu venituri scăzute (dar subvenționat de către guvern)?
La ora actuală a fost indexată, fişată pe categorii şi stocată atâta informaţie despre tine cum nu s-a mai întâmplat niciodată în istoria lumii. Aceasta a fost folosită pentru a te vinde, a te conduce, a te controla, a te restricţiona pe tine. Guvernul tău, prin intermediul oficialilor tăi aleşi, dar şi al consiliilor şi comisiilor nealese de nimeni, al asociaţiilor şi grupurilor de cartier echilibrează drepturile tale individuale cu „drepturile comunităţii”, tu rămânând eternul perdant. A te menţine în condiţia unui ins liniştit, potolit, pasiv, supus, consumat, extenuat, distras, speriat, ignorant şi zăpăcit este la ordinea zilei. Noua Ordine Mondială Globalistă.
Neo-feodalismul Agendei ONU 21/Dezvoltare Durabilă reînvie iobăgia ca pe o condiţie a viitorului. Dacă vei permite asta. (p.141 – 144)
P.S.: Așadar, ce am putea adăuga în concluzie? Poate o nedumerie de-a mea care-mi străuie în minte de ceva vreme. E vorba despre un personaj public plin de morgă, țeapăn și monumental, de parcă tocmai a evadat de la muzeul figurilor din ceară. Atunci când este prezentat în cadrul unor emisiuni, insul este supranumit cu venerație ”expert ONU în Dezvoltare Durabilă”. La care ipochimentul cu pricina rămâne înțepenit în propria importanță și nici nu clipește din ochi. De parcă nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i pute. Jurnaliștii ar putea să nu știe ce e cu această Dezvoltare Durabilă, însă deoarece sună frumos, cred și ei că ar vorba despre ceva cât se poate de vrednic de respect. Dar dumnealui, respectivul expert, de ce își dă ochii peste cap și arborează un aer doctoral la auzul acestor vorbe? De ce nu-și presoară cenușă pe creștet și nu recunoaște că toată viața a slujit niște interese oculte, urzite de secta masonică Iluminati? De ce nu-și face mea culpa? Se jenează? Oare? Cel mai probabil e că Mister Dezvoltare Durabilă pur și simplu minte prin omisiune, preferând să risipească nume de domnitori și oameni de cultură pentru a-și atrage simpatiile publicului credul.
Vom reveni.
Compilare și comentarii după cartea ”BEHIND THE GREEN MASK: UN Agenda 21”, de Rosa Koire, apărută în 2011, de Iurie Roșca.
[1] Există o hartă a SUA, elaborată în baza Agendei 21, care arată că peste 50% a suprafeței acestei țări urmează să fie interzisă pentru traiul oamenilor. Iar acum un an postul TV ortodox de la Moscova Tsarigrad a dezvăluit că o astfeld e hartă există și în Rusia și că guvernanții sunt deciși să recurgă la strămutarea masivă a populației dinspre zonele periferice spre marile orașe.
[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Raport_Brundtland; Wikipedia: Gro Harlem Brundtland, n. 1939, este o politiciană norvegiană, fostă prim-ministru și fostă lider a Partidului Muncitoresc Norvegian. În 1998 a fost numită director general al WHO (Organizația Mondială a Sănătății). A fost numită „Policy Leader of the Year” pentru coordonarea eforturilor împotriva epidemiei SARS în 2003. În vara anului 2003 a părăsit funcția și a fost urmată de Jong-Wook Lee.În 2007 a fost numită, împreună cu Ricardo Lagos Escobar și Han Seung-soo, trimis special al ONU pentru probleme de climă.
[3] TARP – Programul Troubled Asset Relief (TARP) a fost o inițiativă creată și condusă de Trezoreria SUA pentru a stabiliza sistemul financiar al țării, a restabili creșterea economică și a atenua executările silite în urma crizei financiare din 2008. TARP a căutat să atingă aceste obiective prin achiziționarea de active și stocuri ale companiilor cu probleme. (
[4] Patriot Act a reprezentat impunerea unei legistații ce reduce drastic libertățile cetățenești și instituie un stat polițienesc drept urmare a înscenării actelor teroriste din 11 septembrie 2001, scopul globaliștilor fiind exercitarea unui control și a unei dominații de totale. Vezi și https://ro.wikipedia.org/wiki/USA_PATRIOT_Act
