Aducerea moaștelor Sfîntului Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului (846)

12:19, 26 martie 2021 | Actual, Religie | 303 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Sfântul Nichifor a păstorit Biserica lui Hristos cu mare râvnă şi înţelepciune, fiind unul dintre cei mai mari Arhipăstori ce au stat vreodată pe scaunul patriarhal al Constantinopolului. Când Leon Armeanul s-a ridicat împotriva icoanelor, singur Sfântul Nichifor a stat pe faţă împotriva împăratului. El mai întâi l-a sfătuit în taină şi cu blândeţe pe împărat, dar mai pe urmă l-a dat fără teamă pe faţă. De aceea depravatul împărat l-a surghiunit în insula Prokenesis. Pe această insulă se afla o mănăstire pe care Sfântul Nichifor o ridicase în cinstea Sfântului Teodor. Mărturisitorul Ortodoxiei, Sfântul Nichifor, a rămas în această mănăstire timp de treisprezece ani, unde a şi murit. Trecerea lui la cele veşnice s-a întâmplat la anul 827 după Hristos. După aceea, pierind toţi împăraţii iconoclaşti iar la cârma imperiului aflându-se Mihail cu maica lui Teodora, pe scaunul patriarhal al slăvitului Constantinopole s-a reîntors Patriarhul Metodie. Acesta a mutat sfintele moaşte ale Sfântului Nichifor de la Prokenesis la Constantinopole la anul 846, aşezându-le mai întâi în Biserica Sfintei înţelepciuni a lui Dumnezeu (Sfânta Sofia) de unde Sfântul Nichifor şi fusese surghiunit – iar mai apoi în Biserica celor Doisprezece Apostoli. Praznicul cel mai important al Sfântului Nichifor este în ziua de 2/15 iunie, şi apoi iar în ziua de 13/26 martie, când se prăznuieşte descoperirea şi mutarea sfintelor lui moaşte nestricăcioase. Tot pe 13 martie Sfântul Nichifor fusese izgonit din scaunul său, dar după 19 ani în aceeaşi zi sfintele lui rămăşiţe au fost readuse în Capitoliu.

***

Marele arhiereu al lui Dumnezeu, Sfîntul Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, pentru cinstirea cea dreptcredincioasă a sfintelor icoane a fost izgonit din scaunul său de răucredinciosul împărat Leon Armeanul (813-820), în insula Proconis. Şi, petrecînd acolo în strîmtorare şi chinuire treisprezece ani, s-a mutat la Domnul şi s-a îngropat lîngă biserica Sfîntului Mucenic Teodor, în mănăstirea cea zidită de dînsul.

După ce au trecut cîţiva ani şi au pierit cu sunet răucredincioşii împăraţi Leon Armeanul, iar după dînsul Mihail Valvos (820-829), apoi Teofil, fiul lui (829-842), a luat sceptrul împărăţiei greceşti dreptcredincioasa Teodora, împreună cu fiul său Mihail, care era foarte tînăr; asemenea şi mincinoşii patriarhi ai Constantinopolului, adică Teodot Casiter, după dînsul Teodor Spatarocandilat, apoi Antonie Casimat au pierit de pe pămîntul celor vii. După aceasta Ioan, ce se numea Annia, care a fost cu meseria vrăjitor, s-a gonit de pe scaun ca unul ce era fără rînduială ales. Şi a luat scaunul Sfîntul Metodie, cînd s-a întors buna credinţă şi icoanele sfintelor biserici; atunci şi cinstitele moaşte ale Sfîntului Nichifor, mărturisitorul lui Hristos, s-au întors de la surghiun în Constantinopol.

Pentru că, preasfinţitul Patriarh Metodie a sfătuit pe drept-credincioasa împărăteasă Teodora: „Nu este cu cuviinţă ca Sfîntul Nichifor, cel mai vestit între patriarhi pentru dreapta credinţă, să fie izgonit de pe scaun şi pînă într-atîta uitat, deşi este mort. Deci, se cade să se întoarcă sfîntul lui trup la scaunul său, altfel nu vom scăpa de păcat. Iar dacă îl vom lăsa să fie în pedeapsă, vom arăta că împreună ne-am învoit la izgonirea lui şi că a fost izgonit cu dreptate. Ştim seminţia lui Iosif, că s-a învrednicit binecuvîntării pentru că oasele tatălui, după patru sute de ani, le-au adus fiii din Egipt în pămîntul Canaan.

Iar noi, fii ai binecuvîntării fiind, oare să suferim mai mult ca să ne lipsim de venirea părintelui nostru, de care sîntem hrăniţi cu dumnezeieştile legi întru dreapta credinţă? Pentru că cetatea aceasta împărătească, care este cea mai vestită sub soare, doreşte cinstitele moaşte ale sfîntului povăţuitor şi păstorului său, fiind gata a le păstra la sine cu bună credinţă. Veselească-se iarăşi Sfînta Biserică de mirele său, de care s-a lipsit cînd era viu, fiind luat cu nedreaptă mînă. Iar acum, trupul celui odihnit întru Domnul se întoarce cu porunca împărătesei iubitoare de oameni. Vezi, o, dreptcredincioasă împărăteasă, pe poporul cel împăcat prin tine cu dreapta credinţă, cum doreşte să audă glasul păstorului său cel mort. Pentru că măcar numai umbra lui de o va vedea, îl va socoti ca însufleţit, şi ca pe un viu îl va primi şi-l va păzi ca pe o vistierie preabogată”.

Cu nişte graiuri ca acestea ale preasfinţitului Patriarh Metodie iubitoarea de Hristos, împărăteasa Teodora, îndată s-a învoit, zicînd: „Va fi aceasta de folos sufletelor noastre şi numele nostru va fi cinstit în vremurile cele de pe urmă”. Deci, nezăbovind, preasfinţitul Patriarh a luat preoţi şi monahi şi s-a dus în insula Proconis, urmîndu-i mulţime de popor, şi, intrînd în mănăstirea Sfîntului Mucenic Teodor, a descoperit mormîntul Sfîntului Nichifor. Atunci au văzut toţi cinstitul trup, după nouăsprezece ani, întreg cu totul, neavînd nici urmă de stricăciune şi dînd bună mireasmă.

Făcînd cîntare de toată noaptea şi săvîrşind dumnezeiasca Liturghie, Sfîntul Metodie a intrat în acel mormînt şi, cuprinzînd cinstitele moaşte ale Sfîntului Nichifor, grăia către dînsul ca şi către un viu: „O, preafericitule bărbat, cel ce te-ai asemănat Sfîntului Ioan Gură de Aur – căci după asemănarea aceluia ai luat asupra ta osteneala şi ai răbdat nevoi -, şi precum el, aşa şi tu, cu îndrăzneţ cuvînt mustrînd fărădelegea, ai suferit izgonire nedreaptă. Acum, după atîta surghiunie de treizeci de ani, în viaţă şi după moarte, dă-te nouă fiilor tăi, celor ce te iubim, şi, ieşind de aici, întoarce-te la ale tale, căci şi acum poporul, ca şi altă dată, are să te primească. Pentru că împăratul cel fără de Dumnezeu, care cu nelegiuire te-a izgonit din Biserică, şi-a luat pedeapsa cea vrednică după faptele sale, lipsindu-se cu ticăloşie de împărăţie şi de viaţă. Iar acum împăraţi dreptcredincioşi, ţie, celui mort, ca unui viu îţi dau a ta Biserică pe care, ca nişte fii ai Evangheliei, împreună cu mine au curăţat-o de necurăţeniile ereticilor şi au adus-o în acelaşi chip, precum ai împodobit-o tu mai înainte şi ai lăsat-o frumoasă şi fără de prihană. Caută şi vezi pe fiii tăi adunaţi, care sînt veniţi de prin cetăţile cele de aproape, iar alţii, fiind departe, cu dorinţă aşteaptă întoarcerea ta la dînşii. Pe aceştia tu, ca pe cei sărmani şi mîhniţi, să nu voieşti a-i trece cu vederea şi a fi departe de dînşii. Cetatea ta să aibă ca pe un dar preascump sfintele tale moaşte, prin care, împodobindu-se, mai mult să se mărească şi să se proslăvească decît cu coroana cea împărătească”.

Zicînd unele ca acestea, preasfinţitul Patriarh Metodie a ridicat de la pămînt moaştele sfîntului şi, punîndu-le în racla cea nouă, le-a luat pe umeri împreună cu sfinţitul sobor şi cu cîntări de psalmi le-a dus în corabie. Apoi, ridicînd pînzele, a ajuns degrabă la împărăteasca cetate. Dreptcredincioasa Teodora, cu fiul său Mihail, cu toată suita şi toată mulţimea poporului, cu lumînări, cu tămîieri, cu cîntări şi cu negrăită bucurie şi veselie dănţuind, au ieşit la limanul corăbiei, în întîmpinarea cinstitelor moaşte ale Sfîntului Nichifor, patriarhul lor.

Deci, luîndu-le, le-au dus mai întîi în soborniceasca biserică a Sfintei Sofia, din care a fost izgonit odată. Şi s-a săvîrşit acea întoarcere a sfintelor moaşte în treisprezece zile ale lunii martie, în care mai înainte a fost izgonit Sfîntul Nichifor de către răucredinciosul împărat; adică în care zi a fost izgonit, în aceeaşi zi s-a şi întors. După ce s-a plecat ziua aceea în care s-a săvîrşit întoarcerea, s-a făcut cîntarea de toată noaptea în biserica Sfintei Sofia, deasupra cinstitelor moaşte. A doua zi le-au dus din Sfînta Sofia în biserica Sfinţilor Apostoli şi le-au pus acolo cu cinste. Acolo şi soborul lui s-a rînduit a se săvîrşi întru cinstea şi pomenirea Sfîntului Nichifor Mărturisitorul şi întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel slăvit împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, în veci. Amin.

Condacul Sfântului Nichifor, gl. 1:

Ceata patriarhilor, cu laude și cu cântări, cinstește sfințită pomenirea ta, Nichifor. Că la pristăvirea ta a primit sufletul tău, mărite. Pentru aceasta cinstita Biserică, mărindu-te pe tine, laudă pe Hristos împăratul, pe Cel ce singur este iubitor de oameni.

Canon de rugăciune la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Ierarh Nichifor, Patriarhul Constantinopolului

Tropar la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Ierarh Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Nichifor, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Condac la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Ierarh Nichifor, Patriarhul Constantinopolului

Glasul 1
Ceata îngerească…

Ceata patriarhilor, cu laude şi cu cântări, cinsteşte sfinţită pomenirea ta, Sfinte Părinte Nichifor. Că la pristăvirea ta a primit sufletul tău, mărite. Pentru aceasta, Cinstita Biserică, mărindu-te pe tine, laudă pe Hristos Împăra­tul, pe Cel Ce Singur este Iubitor de oameni.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Veniţi, popoarelor, să cân­tăm cântare lui Hristos, Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a povăţuit pe poporul pe care l-a scos din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În groapa cea cumplită a păcatelor fiind ţinut, ridică-mă, cu voia Ta cea nemuritoare şi cu mâna Ta cea mult milostivă, făcându-mă viu, ca un Îndurat şi Mult Milostiv.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Desăvârşirile cele cuprinză­toare ale faptelor bune împătrit dobândindu-le şi urcându-te pe ele întocmai ca pe un car, Sfinte Ierarhe Nichifor, ai ajuns de la faptă la locul de unde ai început a privi spre cele Dumnezeieşti.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dobândind Viaţa Cea Nestricăcioasă, ai băut din potirul cel Dumnezeiesc, cuvioase, bău­tura cea plină de chibzuinţă. Pentru aceasta, te-ai şi făcut vas al înţelepciunii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izgonit ai fost de pe scaun, din mărire şi de la turma ta, de mâna cea silnică a fiarelor ce­lor stricătoare de suflet ale ere­sului, cuvioase, iar acum ai ve­nit din nou la turma ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cuvântul Tatălui, prin cu­vânt L-ai zămislit şi mai presus de cuvânt L-ai născut şi după naştere, mai presus de fire şi de cuvânt, iarăşi ai rămas Fecioară, ca şi mai înainte de naştere.
Cântarea a 3-a. Irmos: Întăreşte-ne pe noi…

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu arma Crucii împlătoşându-te şi zugrăvind Icoana Mântuitorului, te închini ei cu dreaptă credinţă, aşezăminte­lor celor părinteşti urmând.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Turma ta dorindu-te pe tine, păstorul ei, pe care o chemai la tine pe nume şi alungai lupii cu toiagul credinţei, la tine alear­gă acum, înţelepte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Precum odinioară Israel pur­ta cu sine trupul Dumnezeiescu­lui înţelept Iosif, tot aşa acum Biserica lui Hristos cinsteşte racla moaştelor tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Biserică şi Sfânt Locaş al Cu­vântului fiind, Fecioară Născă­toare de Dumnezeu, fii şi mie Curăţire de greşelile mele, Prea­sfântă Mireasă Dumnezeiască.

Irmosul:

Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul şi fricata o sădeşte întru inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Auzit-am, Doamne, glasul iconomiei Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Chivot de sfinţenie s-a făcut racla ta, din care scoatem izvor de tămăduiri, noi cei ce te cinstim pe tine.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ereziile le-ai alungat şi staulul turmei l-ai întărit, înconjurându-l cu învăţături Dumnezeieşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

După datorie cinstim racla cea de mir a moaştelor tale, fe­ricite, ca una ce izvorăşte cre­dincioşilor viaţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe un Rai Înţelegător, te mărim pe tine, Fecioară, care ai avut în pântece pe Hristos, Lemnul vieţii.
Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina Poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine, pe alt dumnezeu nu cunoaştem.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vrăjmaşii sunt ruşinaţi acum, iar învăţătorii ereziilor împreu­nă cu ei înnebunesc, văzând racla ta, cugetătorule de Dum­nezeu, cinstită cu credinţă de împărat şi de toată turma ta.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Racla ta cea sfântă îndepăr­tează duhurile cele rele ale de­monilor, ca un bici înfricoşător şi aduce de la Dumnezeu biru­inţa Slavei împotriva lor, Sfinte Ierarhe Nichifor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Topirea conştiinţei tale, în­fierbântată fiind de Focul Duhu­lui, te-a arătat pe tine ca pe un aur strălucitor, dovedind ne­adevărul învăţăturilor eretice.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înfrumuseţată fiind, cinstită, prin venirea asupra ta a Duhu­lui Celui Cinstit, pe Dumnezeu Îl hrăneşti la sânul tău şi-L ţii în braţe pe Cel Ce cuprinde toată făptura în mâinile Sale.
Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor…

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru credinţă patimi ai suferit; pentru cinstita predanie a părinţilor surghiun ai răbdat, iar prin acestea ai dobândit preacinstită mărire.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Credinţa şi împotrivirea ta hotărâtă au clătinat nebuniile tiranilor şi s-au făcut stâlp de foc al Cinstitei Biserici, fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca pe nişte mărgăritare şi pietre luminoase şi preastrălucitoare, purtând Biserica racla şi ţărâna ta, înţelepte, se împo­dobeşte cu ele ca şi cu o cunună bine lucrată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Limbile pământenilor şi ale îngerilor cinstesc Chipul cel Ne­grăit al naşterii tale, mărindu-te pe tine ca pe Una ce eşti mai presus decât toate făpturile.

Irmosul:

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adân­cul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
CONDAC, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească…

Ceata patriarhilor, cu laude şi cu cântări, cinsteşte sfinţită pomenirea ta, Sfinte Părinte Nichifor. Că la pristăvirea ta a primit sufletul tău, mărite. Pentru aceasta, Cinstita Biserică, mărindu-te pe tine, laudă pe Hristos Împăra­tul, pe Cel Ce Singur este Iubitor de oameni.
Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Cei trei tineri ai Tăi au căl­cat porunca cea potrivnicălui Dumnezeu de a se închina chipului de aur, din câmpul Deiera şi aruncaţi fiind în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Dumnezeiască Putere ne­stricate se păzesc veşmintele de îngropare şi cu Dumnezeiască voinţă oasele tale, Sfinte Ierarhe Nichifor, care nu şi-au des­făcut alcătuirea, risipesc toată gândirea cea rea a duhurilor ce­lor necurate: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împreună aleargă păstorii şi poporul cel binecredincios şi supunându-şi grumajii lor sub ra­cla ta, ca şi sub un Chivot Prea­sfânt, cu mărire o înconjoară şi cântă: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeiescul locaş al uce­nicilor Cuvântului să primeas­că cu cinste pe cel deopotrivă cu Apostolii, pe împreună sălăşluitorul cu mucenicii, temeiul ie­rarhilor şi împreună trăitorul cu cuvioşii: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Văzând Moise rugul cel nears, aprins cu foc, în Sinai, Maică Preacurată, a închipuit de mai înainte pântecele tău. Căci, zămislind Focul Cel Dum­nezeiesc, nu te-ai ars, ci, ai năs­cut pe Ziditorul luminii, Dum­nezeu şi Om.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Care…

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

La limanul vieţii ai ajuns, părinte, din multele fur­tuni ale lumii, cu Suflarea Du­hului; şi povara cea bună ai iz­băvit-o cu picior neudat; iar acum te veseleşti de liniştea cea de acolo.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând credincioşii mor­mântul şi înăuntrul lui mort preasfinţit, primit în loc de nou jertfelnic, întru care se săvâr­şesc cu credinţă arderi de tot lui Dumnezeu, au strigat: pe Făcătorul de minuni, Dum­nezeu, să-L preaînălţăm.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Turma se bucură cu veselie, ceata cea strălucită a călugă­rilor prăznuieşte şi porfira cea binecredincioasă a împăraţilor şi toată adunarea celor puter­nici, la cinstită aducerea moaş­telor tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu cuvântul zămislind fără de sămânţă în pântecele tău pe Cuvântul, Cel Care a alcătuit toate cu cuvântul, Născătoare de Dumnezeu, Curată Fecioară, L-ai născut mai presus de cu­vânt. Pe Acela Îlpreaînălţăm întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Dumnezeu, Care S-a co­borât în cuptorul cel cu foc, la tinerii evrei şi văpaia în răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul…

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De prăznuirea ta şi de ostenelile tale, părinte, mulţimea îngerilor veselindu-se, cu mulţumită slăveşte pe Preasfântul Dumnezeu, cerând de sus pacea pentru noi, cei ce cin­stim cu credinţă preacinstitele moaştele tale.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Harul moaştelor tale să fie nouă ca o cinstită doctorie în­tru neputinţe; şi solirea ta, prealăudate, izbăvitoare tuturor şi cale şi povăţuire către Dum­nezeu,celor ce cu credinţă şi cu dragoste te cinstesc pe tine, fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu toate armele cele birui­toare, Împărate al tuturor, împlătoşând cu mâna Ta pe cre­dincioşii împăraţi, i-ai întărit asupra barbarilor. Şi Biserica Ta, ca pe o temelie de neclintit a credincioşilor, o păzeşte dreptcredincioasă, cu rugăciunile cuviosului Tău.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Avându-te pe tine Ocrotitoare Tare, Nădejde şi Zid, Ancoră şi Acoperământ Neclintit, Reazem Nebiruit, Liman Neînviforat şi Singură Scăpare, prin tine cu toţii ne mântuim, Prealăudată şi Preacurată.

Irmosul:

Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, Care cu înţelepciune de negrăit a venit ca să înnoiască pe Adam cel rău căzut în stricăciune, din pricina mâncării şi Care S-a Întrupat din Sfânta Fecioară pentru noi, credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea…

Cu biruinţe ai încununat Bi­serica şi ai îndepărtat înşelă­ciunea relei credinţe, Sfinte Ierarhe Nichifor, numele tău arătându-ţi şi fapta. Iar acum sfinţeşti până şi margi­nile lumii, cu aducerea sfintelor tale moaşte, părinte cuvioase; roagă pe Hristos, Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea…

Nemăsurată bogăţia milei tale şi puterea cea nebiruită a tăriei tale primind-o în minte, de obidă fiind cuprins şi cu to­tul nedumerit, cu lacrimi, din adâncul inimii, la Acoperămân­tul tău alergând, strig către tine: Fecioară, de Dumnezeu Născă­toare, ajută-mi, Ceea ce Singură eşti lumii Folositoare.

Sursa: https://calendar.ortodox.md